Decizia civilă nr. 775/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 775
Ședința publică din data de 13 august 2013 Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte tribunal Judecător: M. S., judecător Judecător: C. D., judecător
Grefier: A. L.
S-au luat în examinare recursul declarat de recurenta - contestatoare S. E. S., cu sediul în Crișeni, str. Principală, nr. 376/E, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1291/2013, pronunțată în dos. nr._ a Judecătoriei Z., având ca obiect, contestație la executare..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei - contestatoare av. S. C., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 9, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
La solicitarea instanței, reprezentanta recurentei - contestatoare av. S. C., arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei - contestatoare av. S. C., susține oral și pe larg motivele de recurs așa cum acestea au fost formulate și în scris, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. Arată că, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare cu privire la anularea titlului executoriu nr. 15288/_ emis de A. F. pentru M., soluția instanței de fond fiind nelegală, instanța făcând o greșită aplicare a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Titlul executoriu a fost emis în condițiile art. 141 Cod procedură fiscală și este un act administrativ fiscal care se întocmește cu respectarea dispozițiilor art. 43 Cod procedură fiscală. Art. 46 Cod procedură fiscală prevede că, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, privitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal atrage nulitatea acestuia. Conform art. 9 din Regulamentul de organizare și funcționare a Administrației F. pentru M., președintele reprezintă AFM în relațiile cu terții, precum și în justiție, numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul acesteia. Susține că Titlul executoriu nr. 15288/_, nu este semnat de către președintele instituției, fapt care atrage nulitatea acestuia. Conform deciziei nr. 489/_ emisă de primul ministru, atribuțiile președintelui sunt exercitate de vicepreședintele instituției. O.U.G. 196/2005 privind Fondul pentru M. a fost modificată prin O.G. 15/2010. Conform modificărilor aduse prin
O.G. 15/2010, atribuțiile președintelui Administrației F. pentru M. nu pot fi delegate decât vicepreședintelui instituției, cu rang de subsecretar de stat, iar anterior modificărilor aduse prin OG 15/2010 atribuțiile președintelui puteau fi delegate și unei alte persoane din comitetul director al instituției. Raportat la aceste prevederi legale, este evident că în data de_, atribuțiile președintelui, care la acea dată erau exercitate de d-nul C. Preoteasa - vicepreședintele instituției, în baza deciziei emise de primul - ministru, nu puteau fi delegate spre o altă persoană. Titlul executoriu atacat fiind semnat de către directorul de venituri d-nul Cornel Brezuică, care nu avea drept de semnătură asupra titlurilor executorii. În această situație, această delegare este lovită de
nulitate, nu are temei juridic, o astfel de dispoziție nu poate produce efecte juridice iar titlul executoriu este lovit de nulitate absolută.
Mai arată că, instanța de fond a trecut peste caracterul obligatoriu al titlului executoriu și vorbește doar despre caracterul formal al acestuia, fiind confundate în mod voit viciile de formă ale actului administrativ fiscal cate atrag nulitatea absolută, care sunt expres prevăzute de lege și vicii de formă care atrag doar nulității relative condiționate de a face dovada unei vătămări. Codul de procedură fiscală face distincția clară între titlul de creanță și titlul executoriu care este un act administrativ fiscal individual, care trebuie întocmit cu respectarea condițiilor de legalitate impuse organelor emitente. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și expus pe larg în motivele de recurs depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Instanța pe baza actelor și lucrărilor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 1291/_ a Judecătoriei Z. s-a respins, ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea SC E. SA, în contradictoriu cu intimata A. F. de
M. , având ca obiect anularea Titlului executoriu nr.15288 din_ precum și a executării silite efectuate în baza acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, în speță, creanța fiscală în valoare totală de 91.904 lei datorată de contestatoare reprezintă obligații fiscale principale, dobânzi și penalități de întârziere și este conținută în titlul executoriu nr. 15288 din_ (f.4), comunicat debitorului în dosarul execuțional al intimatei, emis în baza Deciziei de impunere nr.319/_ (f.55).
Titlul executoriu nr. 15288 din_, comunicat debitoarei este unul formal, respectiv cel întocmit de organul de executare în conformitate cu prevederile art. 141 alin. 1 din OG 92/2003, în care se centralizează toate titlurile de creanță împotriva debitorului. El poate fi însă emis doar în baza unui titlu executoriu propriu-zis, care constituie titlu de creanță fiscală. Acesta devine practic titlu executoriu, la data la care creanța fiscală este scadentă. Este prevederea cuprinsă în art. 141 alin. 2 din OG 92/2003.
Emiterea unei decizii de impunere prealabil emiterii titlului executoriu era absolut necesară, deoarece decizia reprezintă actul administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din OG 92/2003 și totodată titlul de creanță fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin. 3 din OG 92/2003. Numai prin contestarea acestui act, pe calea contestației administrative reglementate de dispozițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, poate fi supusă verificării legalitatea și temeinicia stabilirii sumelor impuse de intimată contestatoarei cu titlu de obligații fiscale, în acest sens debitoarea învederând instanței că pe rolul T. ui Sălaj, instanță de contencios administrativ fiscal, a fost înregistrată acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ (f.70-76) .
Criticile aduse de contestatoare în cadrul contestației la executare, conținutului formal al titlului executoriu, în privința lipsei unor mențiuni obligatorii din cuprinsul actului sunt neîntemeiate.
Astfel, textul art. 43 din OG 92/2003 enumera elementele pe care trebuie să le cuprindă actul administrativ fiscal, iar la art. 46 sunt prevăzute limitativ acele elemente a căror lipsă din cuprinsul actului atrage nulitatea lui absolută. Acestea din urmă sunt cele referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal. Toate aceste date însă trebuie menționate în titlul executoriu propriu-zis, care este actul administrativ fiscal, respectiv în speța de față Decizia de impunere nr.319/_ (f.55), nicidecum titlul executoriu comunicat debitoarei în temeiul art.141 din OG nr.92/2003, care este unul formal, cuprinzând creanța fiscală neachitată la scadență. Prin urmare, instanța constată că, sub aspect formal, nu exista motive de nulitate absolută a titlului executoriu.
Rezultă totodată că lipsa oricăror alte elemente dintre cele enumerate de art. 43 pot atrage eventual anularea actului, în măsura dovedirii existentei unei vătămări produse contribuabilului printr-o atare omisiune.
Fără îndoială că toate elementele de formă (ca, de altfel, și cele de procedură), au fost instituite de către legiuitor cu un anumit scop, ele neavând o valoare în sine. Prin urmare, tocmai acest scop este cel care va stabili eventuala sancțiune în caz de nerespectare, în acest sens impunându-se distincția între formalități esențiale, care urmăresc asigurarea legalității și oportunității actelor administrative și formalități neesențiale, care urmăresc doar asigurarea operativității activității administrației.
Sunt lovite de nulitate acele acte care îndeplinesc o dublă condiție: 1) au fost emise cu încălcarea unor formalități esențiale, care influențează deci sensul deciziei finale sau a căror îndeplinire legea o impune sub sancțiunea nulității exprese și, 2) în concret, încălcarea formalității a privat particularii de garanțiile la care aveau dreptul ori a influențat decizia finală, putând atrage nulitatea actului administrativ numai dacă prin această lipsă particularul a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În toate celelalte situații, nerespectarea formalității nu atrage nicio sancțiune, iar lipsa lor poate fi acoperită prin confirmare, actul rămânând valabil.
Or, în speță, actul a fost emis și confirmat de intimată, iar contestatoarea nu a arătat, în condițiile art.105, în ce constă vătămarea cauzată de semnarea titlului executoriu formal de către persoana desemnată de președintele instituției în baza Dispoziției nr.734/_, instanța apreciind că această împrejurare invocată de contestatoare nu i-a cauzat vreo vătămare reală și, prin urmare, nu poate atrage nulitatea actului astfel emis.
Astfel, titlul executoriu cuprinde datele referitoare atât la natura debitului, la perioada pentru care s-a stabilit, cât și la majorările de întârziere calculate. El a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 141 (1^1) din OG 92/2003, care reglementează cuprinsul titlului executoriu, având la bază un titlu de creanță fiscală propriu zis .
În concluzie, reținând, sub aspectul formal al datelor pe care trebuie să le conțină, legalitatea titlului executoriu contestat, instanța apreciază că toate criticile aduse de contestatoare, în privința conținutului său formal, sunt neîntemeiate.
În final, față de modalitatea de soluționare a contestației, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 7504 lei constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial justificate cu documentele anexate (f.22,59).
Împotriva sentinței civile nr. 1291/2013 a Judecătoriei Z. contestatoarea a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței civile și admiterea contestaței la executare (f. 2).
În motivare se arată că în urma inspecției fiscale desfășurată în perioada_ -_ de către A. F. de M., s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr.319/_ prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale în cuantum de 91.904 lei. Împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală comunicate la data de_, a formulat contestație la organul fiscal emitent ce urmează a fi soluționată. Intimata a emis titlul executoriu nr.15288/_ în condițiile art.141 Cod procedură fiscală fără respectarea dispozițiilor art.43 C.pr.fiscală, nefiind semnat de către președintele instituției, fapt ce atrage nulitatea acestuia. Conform Deciziei nr.489/0_ emisă de primul ministru, atribuțiile președintelui sunt exercitate de către vicepreședintele instituției, C. Preoteasa până la numirea președintelui, iar titlul executoriu este semnat de către o altă persoană, respectiv de către directorul de venituri, Cornel Brezuică, fără drept de semnătură și în lipsa unui act administrativ de delegare de atribuții. Se invocă prevederile art.8 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al Administrației F. de M. potrivit cărora președintele poate delega atribuțiile sale vicepreședintelui, cu rang de subsecretar de stat, iar semnarea titlului executoriu de către o persoană fără drept de semnătură atrage nulitatea actului administrativ fiscal.
Se arată că viciul de formă al actului adminstrativ atrage nulitatea absolută fiind expres prevăzut de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și a dispozițiilor art.304 și art.304¹ C.proc.civ., instanța reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu. Același articol prevede că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod.
Titlul executoriu nr. 15288 din_, în baza căruia se efectuează executarea a fost emis în baza titlului de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr. 319/2012 .
Potrivit disp. art. 172 alin. 1 și 3 din Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. De asemenea, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Fără îndoială, obiectul analizei în cadrul contestației la executare este Titlul executoriu nr. 15288 din_ și nu titlul de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr. 319/2012, a cărei legalitate și temeinicie se analizează în cadrul altei proceduri.
În conformitate cu disp. art. 43 Cod procedură fiscală actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: "a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept;g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;j) mențiuni privind audierea contribuabilului";.
Totodată, în conformitate cu disp. art. 46 Cod procedură fiscală, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Conform art. 7 din HG. nr 1/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Administratiei F. pentru M., A. F. are în structura sa organizatorică compartimente de lucru, birouri, servicii, direcții, direcții generale, precum și alte structuri organizatorice necesare realizării scopului și atribuțiilor sale. Potrivit aceluiași act normativ, atribuțiile și competențele compartimentelor se stabilesc de către președinte, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare.
Prin urmare, în considerarea acestei competențe, s-a emis dispoziția nr. 734/2012 (fila 83) prin care s-a stabilit persoana împuternicită să semneze actele emise de Direcția Venituri, în care se includ și titlurile executorii.
În acest context, chiar dacă partea care invocă nulitatea nu este ținută să dovedească o vătămare pentru lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, adică pentru lipsa formei legal impuse; în speță, titlul executoriu analizat (fila 4) poartă numele, prenumele și semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal, precum și ștampila organului fiscal emitent prin urmare, nu este incident cazul de nulitate prevăzut de lege.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către contestatoarea-recurentă, împotriva sentinței civile nr. 1291/2013 a Judecătoriei Z.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de către contestatoarea S. E. S.A împotriva sentinței civile nr. 1291/_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
K. M. M. S. D. C. A. L.
plecat în C.O., semnează vicepreședintele instanței, ,
DP
Red./Dact/DC/DC/_ /2 ex. Jud. fond. M. -D. L.
| ← Decizia civilă nr. 605/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 352/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
