Decizia civilă nr. 605/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 605/R/2013
Ședința publică de la 04 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR D. -I. T. JUDECĂTOR E. L.
GREFIER C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent D. V. și pe intimat
D. G. a F. P. C., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 15512din_ pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentul intimat av. Militaru Sorin-M., lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 4 iunie 2013 s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatei D. G. a F. P. C. .
Anexat întâmpinării s-a depus copia Ordinului de plată nr. 849/_ prin care s-a achitat suma de 1500 lei în favoarea lui B. V. prin B.E.J. Stolnean M. Romeo.
Reprezentantul recurentului intimat confirmă faptul că s-a achitat debitul, conform celor susținute de intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului intimat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu consecința respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
Cu cheltuieli de judecată în cele două faze procesuale.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele
Prin Sentinta civilă nr. 15512 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea formulată de contestatoarea D. G. a F. P. C. în contradictoriu cu intimatul D. V. .
Au fost anulate actele de executare silită în dosarul execuțional nr.764/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin somatia emisa in dosarul executional nr.764/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. din data de_ (f.44), i s-a comunicat
contestatoarei ca este obligata sa plateasca intimatului suma de 1799,20 lei reprezentand debit si cheltuieli de executare in baza Deciziei civile irevocabile nr.90/_ (f.39), in caz contrar procedandu-se la executare silita.
Potrivit ART. 2 din Ordonanța nr. 22 din 30 ianuarie 2002 (*actualizată*) privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii ";Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";, iar potrivit art. 3 "În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie";.
Prin urmare, instanta a apreciat ca numai dupa implinirea termenului de 6 luni prevazut de textul legal mai sus citat, creditorul putea trece la executarea silita a contestatoarei. Acest termen deroga de la dreptul comun, si curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare si abia dupa expirarea acestuia, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă
Acest termen a fost instituit pentru ca ordonatorii principali de credite bugetare să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, conform art.4 din aceeasi ordonanta.
Creditorul poate trece la executarea silita inaintea termenului instituit de legiuitor in masura in care dovedeste ca altele sunt consideratiile pentru care debitorul refuza plata, decat cele legate de lipsa de fonduri, aspect care, din modalitatea de redactare a OG nr. 22/2002, este prezumat relativ.
Avand in vedere ca executarea silita nu putea incepe, astfel ca nu se poate vorbi de cheltuieli de executare, nu exista temei pentru ca executorul judecatoresc sa intocmeasca procese verbale privind cheltuielile de executare (f.43).
Față de cele expuse anterior, instanța a constatat că actiunea este intemeiata, fiind admisă.
Impotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal intimatul D.
V. (f. 3-8) solicitând casarea în întregime a sentinței recurate, cu consecința rejudecării în fond a pricinii și a respingerii ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de intimata D. G. a F. P.
și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul legal care a stat la baza admiterii acțiunii și a anulării executării silite este art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Potrivit acestui text de lege: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Prima instanță dă o interpretare sui-generis acestui text legal, în sensul că (,) creditorul unei instituții publice debitoare n-ar putea începe executarea silită mai repede de acele șase luni.
Recurentul apreciază că argumentația instanței de fond este flagrant contrazisă de însăși conținutul textului legal care, la teza a II-a, prescrie că: "Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Mai mult decât atât, textul este aplicabil în situația în care plata creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, lipsă care: poate fi observată doar în cadrul unei execuții silite (mai ales în situația unei popriri); trebuie invocată și dovedită de către instituția publică debitoare.
În ce privește al doilea aspect, recurentul remarcă că, în speță, nu s-a făcut o astfel de dovadă (în plus, DGFP C. nici măcar nu a afirmat că n-ar avea fonduri, ci doar că are la dispoziție termenul).
În cazul în care instanța de recurs consideră ca fiind întemeiate susținerile recurentului, credem se pune problema de procedură a soluției pe care o poate da instanța.
Spune asta deoarece prima instanță a anulat executarea silită nepronunțându-se pe fondul apărărilor reclamantei și pârâtului.
Argumentele instanței în sensul anulării executării sunt "personale", nefiind invocate de reclamantă - nicăieri reclamanta nu susține că execuția ar fi nulă pentru încălcarea art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Reclamanta invocă acest text doar raportat la cererea de diminuare a cheltuielilor de executare.
În petitul contestației se cere însă și anularea executării, deci nu se pune problema ca instanța să fi dat mai mult decât s-a cerut.
În aceste condiții, apreciază ca, efectiv, instanța nu a analizat fondul cauzei, devenind incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 și 4 C.pr.civ., privind judecarea cauzei în fond de către T. .
Ca atare, ținând seama de imperativul motivării recursului, recurentul crede că este procedural obligat, pentru ipoteza casării, să reitereze mai jos, practic argumentele pe care le-a scris în întâmpinare în sensul netemeiniciei contestație la executare:
Inadmisibilitatea cererii de anulare a formelor de executare (somația și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare) și a executării silite înseși
Contestatoarea precizează în mod expres, în petitul cererii de chemare în judecată, că acțiunea este îndreptată împotriva însăși a executării silite și a două forme de executare, iar la finalul cererii arată că solicită anularea celor două forme de executare și a întregii executări silite, începute în dosarul execuțional nr. 764/2012 al BEJ Stolnean Romeo M. .
Apărările dezvoltate de contestatoare nu permit însă în nici un fel soluția pretinsă de aceasta. Cu alte cuvinte, fie și în ipoteza în care instanța ar primi apărările contestatoarei, ea nu poate anula (în întregime) somația și procesul-verbal atacat și în nici un caz nu poate anula însăși executarea silită.
Executarea silită este nulă în acele situații în care creditorul nu avea dreptul legal să o demareze» de ex. atunci când a fost pusă în executare o creanță care nu mai există sau în situația în care titlului pus în executare îi lipsește caracterul executoriu (cum ar fi o hotărâre nedefinitivă dată în materie civilă).
Recurentul nu înțelege deci care este rațiunea pentru care s-a cerut anularea întregii executări.
Apreciază însă că nici anularea somației și a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor nu pot fi cerute pentru motivele invocate în cerere.
Astfel, conform art. 404 alin. 1 C.pr.civ. "Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată."
Acest text face o diferență clară între anularea actului de executare și îndreptarea lui.
Anularea presupune încălcarea unei condiții esențiale necesare pentru încheierea valabilă a actului.
Recurentul este (dacă reclamanta ar avea dreptate) într-o astfel de situație: cel mult, în speță instanța ar putea elimina din actele de executare suma cu care debitul a fost actualizat și/sau ar dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc.
Recurentul apreciază deci că singura pretenție ce putea fi supusă spre aprobare instanței de executare era aceea de îndreptare a actelor de executare.
Or, în speță, debitoarea nu a solicitat acest lucru și, conform art. 129 alin. 6 C.pr.civ., judecătorul nu poate dispune decât asupra obiectului cererii cu care este învestit.
Noi credem deci că, fie și în ipoteza în care contestatoarea ar avea dreptate, instanța nu ar putea dispune anularea actelor de executare atacate (pentru motivele arătate), dar nici îndreptarea lor (atât timp cât acest lucru nu i s-a cerut).
Inadmisibilitatea argumentată mai sus o susține ca o apărare, nu ca o excepție de procedură.
. Netemeinicia susținerilor contestatoarei
Dincolo de formalismul invocat anterior, considerăm că, oricum, susținerile contestatoarei nu sunt fondate.
Nelegalitatea actualizării debitului supus executării silite
Chiar dacă reclamanta nu are cunoștință, există un text în procedura civilă care permite în mod expres actualizarea creanței bănești: art. 371 "2 alin. 3 C.pr.civ. în acest context, recurentul precizează că el a cerut actualizarea sumei, la pct. 2 al cererii de executare silită.
Depășirea plafonului maximal al onorariului executorului judecătoresc prin adăugarea TVA-ului
Nu contestă susținerile reclamantei în ce privește existența plafonului maximal al onorariului executorului judecătoresc.
Recurentul apreciază însă ca acel plafon maximal se referă la onorariul perceput direct de executor, cu alte cuvinte la suma de bani care intră în patrimoniul cabinetului de executor judecătoresc.
Contrar afirmațiilor contestatoarei, TVA-ul nu "privește strict biroul executorului judecătoresc**. TVA-ul nu profită în nici un fel executorului, ca să îl privească doar pe el. Ea este o taxă care are un regim juridic complet diferit de cel al onorariului. Executorul doar colectează această taxă în favoarea bugetului de stat.
Plafonul impus de normele profesionale vizează strict onorariul și, fiind o normă restrictivă, trebuie văzută ca fiind de strictă interpretare și aplicare.
Necesitatea reducerii onorariului executorului judecătoresc în raport de activitatea îndeplinită
Într-adevăr, conform art. 39* alin. 4 din Legea nr. 188/2000 " (4) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina
debitorului urmărit, cu excepția cazului în care creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a executat-o de bunăvoie. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat să își îndeplinească obligația, a executat-o de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia."
Nelegalitatea includerii în somație a cheltuielilor de executare Această susținere se sprijină pe opinia conform căreia "somația... nu în 20 octombrie 2011 și renumerotarea textelor cu acea ocazie.
Reprezintă un act de executare, ci un act premergător executării silite.
Opinia este însă absolut eronată. Somația, fiind emisă după încuviințarea executării, este chiar primul act de executare, în nici un caz un act "premergător executării".
Mai arată recurentul că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de judecată constituie titlu executoriu (art. 371/7 alin. 4 C.pr.civ.) și că, potrivit art. 373"1 alin. 3 teza finală din același cod» încuviințarea executării este de drept valabilă și pentru aceste procese-verbale.
Nu există deci nici un text de lege care să impună întocmirea unei somații distincte pentru sumele reținute în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (iar în practică ei nu au întâlnit nici o situație în care să se fi întocmit o astfel de somație distinctă).
În drept, au fost invocate prevederile art. 402 alin. 2 coroborat cu art.
299 și urm. C.pr.civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul T. ului C., Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin Încheierea civilă din data de_ (f. 15), sa dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției civilă. cauza a fost înregistrată sub nr._ *.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, T. ul constată următoarele:
Instanța de fond și-a întemeiat soluția de anularea a formelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuțional nr. 764/2012 al B.E.J. Stolnean Romeo-M. pe dispozițiile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, apreciind că numai după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 al actului normativ menționat creditorul putea trece la executarea silită a contestatoarei.
Din atenta examinare a motivelor contestației la executare formulată de intimata contestatoare D. G. a F. P. a județului C. (f. 3 dosar judecătorie) rezultă însă că dispozițiile legale reținute de către instanța de fond nu au fost invocate ca temei pentru anularea executării silite. Așa cum a susținut recurentul, doar în privința cheltuielilor de executare s-a făcut trimitere la prevederile ordonanței menționate.
Rezultă din cele expuse că executarea silită a fost anulată pe alte temeiuri decât cele invocate de către contestatoare, instanța de fond neprocedând la cercetarea fondului cauzei.
În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 C.pr.civ., care prevede: "Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului…instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat
hotărârea casată sau alte instanțe de același grad";. Soluția este firească deoarece, față de nepronunțarea asupra fondului, nu se poate exercita controlul judiciar.
În consecință, T. ul nu va proceda la examinarea motivelor invocate de către recurent pe fondul cauzei, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării. De altfel, așa cum a arătat recurentul în dezvoltarea motivelor, aceste argumente au fost invocate și în cuprinsul întâmpinării formulate la instanța de fond.
Pentru considerentele arătate T. ul urmează să rețină motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, în baza prevederilor art. 312 alin. 3 și 5 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie admis recursul declarat de intimatul D. V. împotriva Sentinței civile nr. 15512 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi casată în întregime și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța va soluționa cauza pe fond, având posibilitatea de a administra și alte probe în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul D. V. împotriva Sentinței civile nr. 15512 din_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 iunie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 06 Iunie 2013 Red. EL/tehn AP
Jud fond - C. R. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Încheierea civilă nr. 290/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 775/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
