Decizia civilă nr. 930/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 930/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător Ana-SS Judecător D. T. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, urmare declinării de competență prin Decizia civilă nr. 367 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ului Specializat C., recursul promovat de către contestatorul H. O. în contra Sentinței civile nr. 24264 din_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimata C. N. DE A. SI D. N. D. R. și intimatul - chemat în garanție, B. S. R. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 24264 din_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins ca fiind neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul H. O. I., în contradictoriu cu intimata C. N. DE A. SI D. N. D. R. SA.
S-a respins ca fiind neîntemeiată, cererea de întoarcere a executării silite formulată de reclamantul H. O. I., în contradictoriu cu pârâta
C. N. DE A. SI D. N. D. R. SA. S-a respins ca fiind inadmisibilă, cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul H.
O. I., în contradictoriu cu chematul în garanție B. S. R. M. . S-a respins cererea prin care intimata a solicitat amendarea contestatorului.
S-au respins cererile prin care părțile au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La cererea contestatorului, în dosarul execuțional nr.126/2011 al B.
S. R. M., a fost pusă în executare silită sentința civilă nr.600/C/2008 a T. ului C. (f 88-93) prin înființarea popririi asupra
contului intimatei deschis la BCR SA în limita sumei de 348.681 euro și
27.459 lei (f 106), reprezentând debit și respectiv cheltuieli de executare conform procesului verbal nr.1 din_ emis în același dosar execuțional (f 96). Prin ordinul de plată din_, B. S. R. M. a virat în favoarea contestatorului suma de 1.430.884,46 lei, reprezentând debit aferent dosarului execuțional nr.126/2011 (f 108), iar prin ordinul de plată din_, B. S. R. M. a încasat suma de 24.789 lei, reprezentând onorar aferent dosarului execuțional nr.126/2011 (f 109).
Prin sentința civilă nr.11126/2011 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în contradictoriu cu contestatorul și intimata, s-a dispus anularea formelor de executare începute în dosarul execuțional nr.126/2011 al B. S. R. M., întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară, anularea procesului verbal de cheltuieli nr.1 din_ încheiat de B. S. R. M. (f 39-40).
La data de_, intimata a înregistrat împotriva contestatorului sub nr.1403/2012 al SCPEJA Adam Dragoș și Oszoczki A. s, cerere de executare silită a sentinței civile nr.11126/2011 a Judecătoriei C. -N. pentru suma de 755.203,46 lei actualizată cu rata inflației, sumă reprezentând diferența dintre suma totală de 1.457.748,46 lei, la plata căreia a fost obligat contestatorul prin titlul executoriu și sumele față de care a operat compensația legală sau au fost deja achitate de bună voie de contestator (f 37).
Prin ordinul de plată din_, contestatorul a virat în favoarea intimatei suma de 730.289,46 lei (f 54 verso), astfel încât prin procesul verbal emis la data de_ în dosarul execuțional nr.1403/2012 al SCPEJA Adam Dragoș și Oszoczki A. s, s-a stabilit că debitul rămas în sarcina contestatorului potrivit sentinței civile nr.11126/2011 a Judecătoriei
C. -N. este în sumă de 24.914 lei (reprezentând diferența dintre suma de 755.203,46 lei și suma de 730.289,46 lei, deja achitată de contestator) la care se adaugă și cheltuielile de executare silită, rezultând în total suma de 28.177,84 lei ( f 55).
Instanța a reținut că prin încheierea de ședință din data de 14 iunie 2012, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite (f 118).
Cu privire la motivele invocate de contestator în contestația sa, instanța reține că sentința civilă nr.11126/2011 a Judecătoriei C. -N. care constituie titlul executoriu ce a stat la baza executării silite din litigiu, a fost pronunțată doar în contradictoriu cu contestatorul și intimata și că B.
S. R. M. nu a fost parte în procesul în care a fost pronunțată sentința civilă supusă executării silite.
Prin urmare, obligațiile stabilite prin acea sentință civilă în sarcina contestatorului, revin exclusiv acestuia, inclusiv obligația repunerii intimatei în situația anterioară cu privire la suma achitată de aceasta cu titlu de onorariu executor în dosarul execuțional nr.126/2011 al B. S. R. M.
. Instanța reține de asemenea că printr-o hotărâre judecătorească nu pot fi stabilite obligații în sarcina unui terț care nu a avut calitatea de parte în procesul în care a fost pronunțată hotărârea respectivă. De altfel, onorariul executorului judecătoresc suportat de intimată a fost încasat în baza unui raport juridic născut între B. S. R. M. și contestator pentru serviciile prestate de executorul judecătoresc la cererea, în numele și în interesul contestatorului, iar o eventuală culpă imputabilă executorului judecătoresc în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, nu exonerează automat contestatorul de obligația repunerii intimatei în situația anterioară
inclusiv cu privire la onorariul executorului, așa cum s-a statuat prin titlul
executoriu, contestatorul având la dispoziție într-un asemenea caz, acțiunea în răspundere civilă împotriva executorului judecătoresc.
Instanța a reținut de asemenea că în ciuda susținerilor contestatorului, sentința civilă pusă în executare silită, a fost investită cu formulă executorie, așa cum rezultă din mențiunea aplicată pe copia de la fila 40 și executarea ei silită a fost încuviințată prin încheierea civilă nr.14/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul civil nr._ (f 53).
Cu privire la cererea de chemare în garanție, potrivit art.60, alin.1 din Codul de procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
In concret însă, instanța reține că obiectul cererii de chemare în garanție al contestatorului îl constituie obligația acestuia de a repune în situația anterioară pe intimată prin restituirea în favoarea ei a sumei pe care intimata a suportat-o în dosarul execuțional nr.126/2011 al B. S. R.
M., cu titlu de onorariu de executor. Această obligație s-a născut în sarcina contestatorului în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr.11126/2011 a Judecătoriei C. -N., iar nu în această cauză. Așadar la data formulării cererii de chemare în garanție, exista deja în sarcina contestatorului obligația obiect al cererii de chemare în garanției, acesta fiind implicit căzut deja în pretenții față de intimată cu această obligație într- o altă cauză decât cea prezentă în care se judecă doar contestația sa la executare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs contestatorul solicitând admiterea recursului, cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii cererii.
În motivare se reține că argumentele reținute de instanța fondului nu sunt întemeiate întrucât în titlul executoriu s-a dispus întoarcerea executării, repunerea părților în situația anterioară și anularea procesului verbal de cheltuieli întocmit de B. S. M. .
Instanța a reținut o concluzie în contradicție cu înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al titlului executoriu întrucât măsura repunerii părților în situația anterioară presupunerea aducerea acestora în starea în care se aflau înainte de încheierea actelor execuționale atacate și anulate irevocabil.
S-au ignorat consecințele juridice ale principiului institutio in integrum.
Considerentele referitoare la calitatea organului de executare sunt incorecte întrucât procesul a fost definit de CNADNR și nicidecum de contestator, organul de executare nu are calitate procesuală pasivă în contestațiile la executare, totodată acesta neputând fi asimilat unui terț.
De aceea, titlul executoriu este apt a produce efecte și față de acestea.
Soluția cu privire la cererea de chemare în garanție este nelegală întrucât nu s-a efectuat o analiză pe fond. D. interpretarea art. 60 și urm C.pr.civ. rezultă că în speță condițiile de admisibilitate a unei cereri de chemare în garanție in număr de 3 sunt îndeplinite în cauză.
Instanța de fond nu a procedat la analiza îndeplinirii acestei condiții, reținând doar inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.
Obligația obiect al cererii de chemare în garanție nu a fost stabilită în sarcina contestatorului prin titlul executoriu.
Instanța a identificat normele de drept incidente raportului juridic dedus judecății însă soluția raportului a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se impunea analiza acestui raport. În condițiile derulării dos. 1403/2012 între B. S. și CNADNR nu a operat în repunerea în situația anterioară, respectiv B. S. nu a restituit CNADNR sumele stabilite nelegal și încasate cu titlu de onorariu executor. Scopul avut în vedere la promovarea acestei cereri a fost rezolvat în cadrul aceluiași proces și a acestui raport juridic.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, apreciind corectă soluția asupra cererii de chemare în judecată întrucât contestatorul cunoștea că hotărârea irevocabilă pe car o
obținuse era lipsită de efecte juridice, teza reglementată de art. 60 C.pr.civ. nu se regăsește în speța de față.
Soluția legală pentru recuperarea cheltuielilor efectuate poate fi promovată pe cale separată împotriva propriului executor judecătoresc și nu în acest demers judiciar.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publice, în temeiul art. 312 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.11126/2011 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în contradictoriu cu contestatorul și intimata, s-a dispus anularea formelor de executare începute în dosarul execuțional nr.126/2011 al B. S. R. M., întoarcerea executării silite și repunerea părților în situația anterioară, anularea procesului verbal de cheltuieli nr.1 din_ încheiat de B. S. R. M. (f 39-40).
În baza acestui titlu executoriu împotriva recurentului s-a început executarea silită solicitându-se restituirea sumei de 755.203,46 lei, reprezentând sume încasate de recurent în urma demarării la inițiativa acestuia a unei cereri de executare silită, sumă care include și cheltuieli de
judecată solicitate în dosarul execuțional.
La data de_ recurentul a făcut dovada plății sumei de 730.289,46 lei (f. 54 verso).
Executarea silită a continuat pentru sumele de 28.177,84 lei, sume reprezentând debit conform titlului executoriu, respectiv 24.914 lei, restul fiind cheltuieli de executare.
Așa cum s-a învederat și prin întâmpinare la data demarării executării silite recurentul deținea un titlu executoriu care era însă lipsit de efecte. Această concluzie se impune pentru următoarele considerente. Prin două hotărâri s-a dispus exproprierea unor bunuri ale recurentului, iar prin sentința civilă 600/C/2008, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin Decizia 49/A/2009 a Curții de Apel C. și irevocabilă prin Decizia 8595/_ a Î., intimata din prezenta cauză a fost obligată la plata sumei de 348.681 euro și 2545 lei cheltuieli de judecată. Însă, la data de_ Curtea de Apel C. prin Decizia 2138 pronunțată în dosarul nr._ a respins recursul împotriva Sentinței civile nr. 1928/2010, sentință prin care s-a constatat că măsura revocării hotărârilor de expropriere este legală.
În aceste condiții este evident că la data formulării cererii de executare silită ce a făcut obiectul dosarului 126/2011, respectiv_, titlurile executorii a căror executare silită s-a solicitat prin această cerere sunt lipsite de efecte juridice, fiind anihilate de hotărârile pronunțate în dosar_ . Acestea sunt și considerentele pentru care prin Sentința 11126/2011 s-a dispus anularea formelor de executare în dosar execuțional 126/2011, întoarcerea executări și repunerea părților în situația anterioară.
Acest titlu executoriu așa cum a reținut instanța de fond nu poate avea efecte decât între părțile din proces, iar interpretarea dată de recurent
dispoziției referitoare la repunerea părților în situația anterioară este în afara intenției avute în vedere de instanța judecătorească.
Prin această hotărâre judecătorească s-a dispus repunerea părților în situația anterioară în ceea ce privește efectele decurgând din executarea silită începută în dosar 126/2011 și nicidecum repunerea în situația anterioară prin obligarea B. S. la restituirea către recurent a sumelor încasate de acesta în dosarul execuțional.
Împrejurarea că prin această hotărâre s-a dispus și anularea procesului verbal de cheltuieli întocmit de executorul judecătoresc nu are relevanță din prisma criticilor invocate de recurent.
În dosarul execuțional 1403/2012 recurentul deține calitatea de debitor, calitate decurgând din existența sentinței civile 11126/2011. Este real, că în mod benevol, recurentul a restituit intimatei sumele încasate cu titlul de despăgubiri în baza hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit cuantumul real al despăgubirilor însă restituirea nu a fost integrală în sensul că nu au fost restituite intimatei și sumele care au fost debitate din contul acestuia cu titlul de onorariu executor judecătoresc. În aceste condiții, ținând cont chiar de criticile invocate în susținerea motivelor de recurs, respectiv că organul de executare nu are calitate procesuală pasivă în contestația la executare, recurentul era dator să achite și aceste sume tocmai în vederea asigurării repunerii în situația anterioară așa cum a dispus instanța în titlul executoriu obiect al executării silite.
Raporturile încheiate de recurent cu B. nu au legătură și nu privesc dosarul execuțional 1403/212 deschis la inițiativa intimatei pentru recuperarea sumelor executate în dosar 126/2011 al B. S. .
În ceea ce privește soluția asupra cererii de chemare în garanție, într- adevăr instanța de fond a respins ca inadmisibilă această cerere însă a analizat cererea prin prisma motivelor formulate în susținerea ei.
Condițiile formale ale unei cereri de chemare în garanție au fost respectate așa cum decurg acestea din disp. art. 60 și urm C.pr.civ. astfel încât nu se poate reține că această cerere este inadmisibilă în sensul legii de procedură civilă.
Însă în ceea ce privește temeinicia acesteia ținând cont și de temeiurile de drept invocate, respectiv disp art. 45 din Legea 188/2000, soluția respingerii se impune în prezenta cauză, pe lângă cele reținute de instanța de fond și din perspectiva următoarelor considerente: așa cum s-a arătat mai sus, la data formulării cererii de executare obiect al dosarului 126/2011 titlul executoriu de care s-a prevalat recurentul era lipsit de efecte juridice. Chiar dacă existența acestui titlu nu poate fi pus în discuție este fără dubiu că în condițiile pronunțării hotărârilor din dosar_ acesta nu mai putea fi pus în executare decât cu asumarea faptului că pe calea unei executări silite această executare va fi anulată cu consecința repunerii în situația anterioară.
D. această perspectivă față de intimata CNADNR o astfel de cerere apare ca fiind una abuzivă, iar întocmirea unui proces verbal de cheltuieli constatat ca nelegal de către o altă instanță de judecată se impune a fi suportată de către recurent.
Se poate reține că recurentul practic a exercitat abuziv dreptul de a cerere executarea silită în condițiile arătate mai sus, astfel încât el este obligat să suporte inclusiv culpa executorului judecătoresc în ceea ce privește executarea demarată la cererea sa. Mai mult, în condițiile în care recurentul nu a făcut dovada avansării unei sume de bani cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc, este evidentă poziția sa abuzivă în
demararea procedurii silite, situație în care este ținut să suporte toate consecințele. Chiar dacă instanța judecătorească a reținut nelegalitatea procesului verbal de executare silită cu privire la cheltuielile de judecată recurentul este dator să suporte aceste consecințe.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul H. O. în contra Sentinței civile nr. 24264 din_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o va menține în totul.
Întrucât intimata nu a făcut dovada vreunei cheltuieli de judecată, deși sarcina probei îi revenea, instanța în temeiul art. 1169 cod civil va respinge cererea intimatei pentru cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul H. O. în contra Sentinței civile nr. 24264 din_ pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o menține în totul.
Respinge cererea intimatei pentru cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. T. |
Grefier, G. P. |
Red.dact.D.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond. Moț M. G.
| ← Decizia civilă nr. 1265/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 4/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
