Decizia civilă nr. 798/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECTIA CIVILA
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 798/R/2013
Ședința publică de la 28 August 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. T.
Judecător D. -I. T.
Judecător M. O. -S. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent H. M. V.
, împotriva Sentinței civile nr. 661/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, privind și pe intimat B. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentanta intimatului pârât B. I., avocat Precup M. C., cu delegație la dosar
Lipsă fiind:
intimat Pârât - B. I.
recurent Reclamant - H. M. V. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen, este motivat și a fost comunicat.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-a depus la dosar un script din partea recurentei la care anexează chitanța nr. 6036610/_ reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei și timbru judiciar în sumă de 3 lei.
Instanța constată faptul că prezentul recurs este legal timbrat.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-a depus la dosar, prin faxul instanței, întâmpinare din partea intimatului.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefundat, pentru motivele invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Instanța, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 661/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Gherla, s-a respins contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea H. M. V., împotriva intimatului B. I. .
În temeiul art.274 cod procedură civilă a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Între părți s-au derulat mai multe litigii legate de anumite terenuri, printre care și cel din 2010-2011, care a fost soluționat prin hotărârea civilă nr. 629/2011 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul civil nr._, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimatul B. I. împotriva contestatoarei și a altor pârâți.
Prin decizia civilă irevocabilă nr. 649/R/2011 a Tribunalului Cluj, a fost modificată hotărârea civilă mai sus menționată, în sensul admiterii acțiunii intimatului B. I. împotriva contestatoarei H. M. și a pârâților
C. iu Nastasia, Comisia locală Cornești și Comisia Județeană Cluj, constatând nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 12702/2008 și dispunând modificarea acestuia în sensul înscrierii în acesta a suprafeței de 3706 mp.
De asemenea, contestatoarea și ceilalți pârâți au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului B. I. în sumă totală de 2000 lei.
Ca urmare a neexecutării de bună voie a cheltuielilor de judecată de către debitori, intimatul B. I. s-a adresat executorului judecătoresc M.
V. M., în vederea recuperării pe calea executării silite a cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost înregistrată la executorul judecătoresc sub nr. 209/2012, care a trecut la întocmirea actelor de executare silită în baza titlului executoriu anexat.
Debitul urmărit era în total de 3360,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și de executare. (f. 15-16).
Cheltuielile de executare au fost stabilite de executorul judecătoresc prin procesul verbal de stabilire a acestor cheltuieli la data de_ . (f. 14).
În data de_, executorul judecătoresc a trecut la somarea contestatoarei H. M. în vederea achitării debitului datorat în sumă totală de 3360,60 lei către intimatul B. I. și apoi la emiterea adreselor de poprire a veniturilor contestatoarei.
Susținerile contestatoarei sunt eronate, întrucât prin titlul executoriu decizia civilă nr. 649/R/2011 a Tribunalului Cluj s-a stabilit obligația debitorilor de a plăti cheltuielile de judecată, atât de la fond cât și din recurs în favoarea creditorului în solidar și nu divizibil.
Potrivit art. 1039-1956 cod civil vechi aplicabil în cauză, obligația afectată de modalitatea solidarității pasive dă dreptul creditorului să pretindă plata întregii datorii de la oricare dintre debitorii solidari, iar la nevoie, să urmărească pe oricare, la alegerea sa.
Prin urmare, creditorul în cazul pluralității pasive, adică atunci când sunt mai mulți debitori, poate să urmărească pe oricare dintre ei pentru întreaga datorie, după care debitorul, care a plătit tot debitul, se poate întoarce împotriva celorlalți, prin acțiune în regres, pentru a-și recupera de la ceilalți partea lor de contribuție din datorie.
Astfel, în mod corect executorul judecătoresc, la cererea intimatului creditor, s-a îndreptat împotriva unui singur creditor pentru recuperarea în întregime a datoriei.
Rațiunea unei astfel de solidarități decurge din faptul că ea are funcția unei adevărate garanții a realizării creanței, de către creditor care are un drept de gaj general asupra două sau mai multe patrimonii în funcție de numărul debitorilor solidari.
Solidaritatea pasivă este o excepție de la regula diviziunii datoriei, ea nu se prezumă ci este prevăzută de lege.
De altfel, instanța în titlul executoriu mai sus arătat, a precizat clar
"obligă pârâții în solidar..."; iar fondul titlului executoriu a cărui executare se cere nu poate fi analizat și combătut pe calea contestației la executare.
În consecință, în cauză nu poate fi vorba de o divizibilitate a datoriei debitorilor, ci suntem în prezența unei obligații solidare a debitorilor prin care în mod corect executorul judecătoresc la cererea creditorului B. I. a început urmărirea contestatoarei H. M. pentru întreaga datorie, și nu pentru o cotă parte, pentru că mai apoi, aceasta poate, pe calea acțiunii în regres să-și recupereze de la ceilalți debitori partea lor de contribuție din datorie.
Privitor la critica adusă de contestatoare față de onorariul executorului judecătoresc, instanța verificând cuantumul onorariului stabilit de executorul judecătoresc în raport de dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. A din Legea nr. 188/2000, cu modificările ulterioare și a OMJ 2550/C/2006 și debitul urmărit, 3360,60 lei, în sumă de 450 lei cu TVA inclus, a constatat că acest cuantum se încadrează în procentul de 10% prevăzut de actul normativ menționat, fiind legal stabilit, astfel că critica adusă nu se justifică. Raportat la aceste considerente, instanța în temeiul art. 399, 400 Cod procedură civilă vechi, raportat la art. 1039-1356 Cod civil vechi, instanța găsind neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea H.
M. împotriva intimatului B. I., a respins-o, cu toate punctele ei formulate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta H. M.
V. , solicitând instanței admiterea recursului în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare prin anularea formelor de executare pentru suma totală de 3.360,60 lei. Mai solicită recurenta a se dispune stabilirea în favoarea acesteia a obligației de a achita cota de 1/3-a parte din suma totală, stabilită prin Decizia civilă nr. 649/R/2011, a se dispune diminuarea onorariului executorului, față de aceasta potrivit obligației stabilite de instanța de recurs, în sarcina ei, a se constata încetată executarea, prin achitarea debitului și a se dispune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată și onorariu de avocat.
În motivare recurenta reclamantă arată faptul că un prim aspect al nemulțumirii față ele soluția pronunțată de instanța de fond este cel care vizează lipsa de preocupare al instanței de fond de a aprecia caracterul cererii cu care a fost investită.
În cadrul contestației la executare arată reclamanta recurentă faptul că a susținut că datora ca și cuantum al datoriei față de creditor doar cota 1/3-a parte din debit. Această solicitare avea ca bază aprecierea că obligarea la plata cheltuielilor de judecată se face în baza răspunderii civile delictuale, deoarece toți cei obligați la cheltuieli de judecată, prin fapta lor ilicită au cauzat în comun un prejudiciu, fiind în culpă procesuală. A solicitat a se aprecia că cererea formulată în cadrul contestației la executare avea caracterul unei contestații la titlu.
În materia cheltuielilor de judecată este de principiu regula potrivit căreia obligațiile sunt conjuncte și nu indivizibile sau solidare.
În cadrul formelor de executare executorul judecătoresc i-a pus poprire pe toate conturile pe care le deține, și de asemenea asupra cardului prin care îl primește indemnizația de muncă.
Sub acest aspect consideră că executorul nu avea dreptul de a indisponibiliza în totalitate conturile acesteia, decât până la concurența sumei reprezentând cota de l/3-a parte din debitul care îi revenea acesteia.
După cum rezultă din actele dosarului de executare silită, executorul a încasat prima dată suma de 500 lei, fiind depusă la dosar chitanța cu încasarea acestei sume, consemnata de către acesta la Biroul executorului judecătoresc din data de 16 ianuarie 20.13, (chitanța cu nr. 168/_ ). Chiar dacă la depunerea contestației la executare, care de fapt reprezintă o contestație la titlu, s-a strecurat o greșeală materială la redactarea contestației, fiind inscripționată suma de 50 lei încasată cu chitanța nr. 168
/16 ianuarie 2013, în loc de 500 lei, instanța de judecată avea obligația de a verifica potrivit art. 129 cod procedură civilă toate aspectele care să ducă la o corectă șl legală soluționare a cauzei duse judecății.
Astfel executorul a executat mult mai mult decât suma pe care o avea de executat, aceasta fiind obligată să plătească o sumă mult exagerată față de debitul pe care îl datora. Astfel, plata sumei de 500 lei, suma s-a diminuat la 28.360 lei, iar executorul a încasat prin reținerea de pe cardul pe care i se vira venitul din muncă o sumă cu aproximativ 1.100 lei mai mare. Pe lângă faptul că s-a pus poprire pe veniturile câștigate din muncă, prin diligența sa exagerată executorul judecătoresc a indisponibilizat și economiile acesteia, și chiar în acest moment, după îndestularea creditorului, și finalizarea cauzei având ca obiect contestația la titlu, economiile acesteia sunt în continuare indisponibilizate.
Prin decizia civilă nr. 649/R/2011 Tribunalul Cluj a admis recursul declarat de creditorul B. I., în ceea ce privește suprafața de 3706 m.p, și în consecință a dispus modificarea Titlului de proprietate nr. 12702/_ în sensul înscrierii în acesta, a suprafeței 3706 m.p, tarla 30 parcelele 604/1, 635/1, 638/1, și a dispus obligarea pârâților în solidar să plătească reclamantului cheltuieli de judecată la fond 1000 lei și în recurs 1000 lei. În dispozitivul și considerentele deciziei menționate nu există nici o mențiune privind modalitatea în care aceste cheltuieli de judecată urmează să fie suportate de părți ceea ce a determinat promovarea prezentei contestații.
În temeiul în baza căruia aceasta în calitate de pârâtă a fost obligată la cheltuieli de judecată este art. 277 cod procedură civilă, care reprezintă sediul general în materie.
Potrivit acestui text de lege oricare parte care a căzut în pretenții este obligată să suporte prejudiciul cauzat părții care a câștigat procesul.
In situația în care nu există o coparticipare activă sau pasivă, legiuitorul a prevăzut în art. 277 cod procedură civilă să plătească cheltuieli de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu înțelesul ca are fiecare, sau după felul raportului de drept dintre ei.
Prin urmare, modalitatea efectivă de suportare a cheltuielilor de judecată este determinată după unul din cele două criterii, înțelesul sau felul raportului de drept dintre părți.
La obligațiile cu pluralitate de subiecte divizibilitatatea drepturilor și obligațiilor constituie regula, în dreptul nostru civil, excepția de la această regulă constituind-o obligațiile solidare și obligațiile indivizibile.
Obligațiile solidare sunt reglementate de art. 1034-1056 cod civil.
Trebuie subliniat că întrucât solidaritatea este o excepție de la regula de drept comun a divizibiltății datoriei, ea trebuie să fie stipulată expres întrucât solidaritatea nu se presupune (art.1041 cod civil)
In cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei convenții în acest sens, astfel că instanța trebuie să verifice dacă solidaritatea nu provine din lege.
Codul civil prevede patru cazuri de solidaritate legală respectiv cele reglementate de art. 1003 cod civil, art. 1551 cod civil, art. 918 alin2 cod civil, și art. 1483 cod civil.
Potrivit art. 1003 cod civil cei care au cauzat, în comun prin fapta lor ilicită un prejudiciu răspund în solidar față de victimă.
În opinia recurentei acest text de lege nu este disponibil.
Promovarea unei cereri în justiție nu poate fi calificată juridic ca fiind o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, iar culpa procesuală trebuie diferențiată de culpa delictuală, între acestea neputându-se pune un semn de egalitate.
Fapta ilicită denumită în literatura de specialitate și delict civil» este definită ca orice faptă prin care încălcându-se normele dreptului subiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane, adică o anumită manifestare exterioară a unei persoane s-a introdus în contextul relațiilor sociale un factor nepermis, prin care s-a încălcat norma dreptului obiectiv si s-au produs prejudicii unui drept subiectiv.
În cauză nu putem vorbi despre un factor nepermis întrucât exercitarea dreptului de acces liber la justiție nu poate fi calificat ca nepermis sau ilicit. Chiar dacă prin promovarea unei acțiuni în justiție una dintre părți a efectuat cheltuielile judecată ceea ce i-a cauzat indiscutabil un prejudiciu material, nu s-ar putea afirma că exercițiul acestui drept a cauzat un prejudiciu unui drept subiectiv.
Reținerea automată a dispozițiilor art. 1033 cod civil, ori de câte ori este vorba de o coparticipare procesuala ar denatura intenția legiuitorului și ar face inaplicabile dispozițiile art. 277 cod procedură civilă.
Întrucât nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art. 1033 cod civil, și nici a celorlalte cazuri în care legea a prevăzut solidaritatea pasivă, iar solidaritatea este o excepție de la regulă, apreciază reclamanta recurentă faptul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată efectuate în litigiul derulat între părți este una divizibilă.
Cum dispozițiile art. 277 cod procedură civilă fac o aplicare a principiilor care stau la baza acordării cheltuielilor de judecată, culpa, procesuală și despăgubirea integrală a părții câștigătoare, nu se poate susține că aceasta în calitate de contestatoare trebuie să suport cheltuielile de judecată în totalitate ci proporțional cu culpa acestei în realizarea cheltuielilor de judecată ale reclamantului și cu apărările făcute în cadrul procesului de nulitate a titlului de proprietate, astfel că cel mai echitabil în
funcție de interesul exercitat în cauză este ca fiecare dintre pârâți să suporte în părți egale cheltuieli de judecata.
Întrucât nu s-a uzat de procedura prevăzută de art. 281 ind. 1 cod. pocedură civilă, consideră recurenta că în cadrul contestației la executare se
poate solicita stabilirea întinderii sau aplicării titlului executoriu, așa cum s- a și solicitat în cadrul contestației la executare care avea rolul de contestație la titlu.
În urma punerii în executare a deciziei nr. 649/R/2011, dos nr. _
, prin care aceasta alături de Comisia locală pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a com. Cernești și Comisia Județeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor s-a procedat a executarea în întregime a debitului de la aceasta și la plata în întregime a cheltuielilor de executare. Potrivit grilei de onorarii ale executorilor judecătorești, onorariul pentru executorul judecătoresc este diferit în funcție de natura execuției silite. Astfel, față de aceasta urmau a fi executate cheltuielile de judecată, care potrivit grilei reprezintă 10% din suma executată, respectiv 200 lei. Cum însă aceasta a făcut contestație la titlu, contestând cuantumul sumei care urmează a o achita, în condițiile în care a susținut că are de achitat doar cota de 1/3-a parte din cheltuielile de judecată, în aceeași măsură urmează să achite și cheltuielile de executare.
Făcând un calcul simplu matematic 10% din cheltuielile de judecată care sunt de 2.0001ei, 10% reprezentau 200 lei și cu 19% TVA, ar fi reprezentat suma de 238 lei. Chiar admițând o serie de taxe care se impuneau pentru expedierea somației, acestea nu se puteau ridica la o sumă mai mare de 400 lei, ceea ce nu poate acoperi diferența până la suma de 1.336 lei. De asemenea, aceasta prin chitanța nr. 15/_ a mai achitat la Biroul executorului judecătoresc M. V. M. suma de 620 lei, sumă care a mai fost reținută încă o dată având în vedere că executorul judecătoresc a făcut adresă la Bănci pentru a-i indisponibiliza conturile, însă nu a adus la cunoștință faptul că suma nu mai este cea inițială ci mai puțin cu 620 lei, care au fost achitați.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, învederând că, contestatoarea nu a executat de bună-voie obligația de plată, iar solicitarea de obligare la plata a 1/3 parte din sumele datorate este nelegal.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța va admite recursului cu consecința modificării în parte a hotărârii, pentru următoarele considerente:
Criticile formulate în legătură cu soluția instanței de fond, în legătură cu obligarea doar la plata unei treimi din sumele datorate nu sumt întemeiate întrucât prin hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu, respectiv Decizia civilă 469/R/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, pârâții printre care și recurenta au fost obligați la plata în solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 200 lei.
Pentru aceste considerente, critica cuprinsă în primul punct este neîntemeiată, instanța de fond răspunzând apărărilor formulate în legătură cu acest motiv.
Motivele de recurs invocate în legătură cu cheltuielile de executare sunt întemeiate doar în parte, în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de onorariu executor judecătoresc.
Prin Titlul executoriu, recurenta este obligată la plata sumei de 2000
lei.
În faza de executare au fost avansate cheltuieli necesare pentru
efectuarea executării silite constând în onorariu avocat în cuantum de 500
lei, cheltuieli de executare în cuantum de 410,06 lei, onorariu de executare în cuantum de 450 lei.
Onorariul executorului judecătoresc se determină potrivit OMJ 2555/C/2006, acesta putând fi în raport de executarea de față de maxim 10
%.
Din analiza titlului executoriu rezultă că obligația modificării titlului de proprietate nu poate fi pusă în sarcina recurentei, susceptibilă de executare silită împotriva acesteia, fiind doar obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
În aceste limite onorariul executorului judecătoresc nu putea fi decât de 200 lei, la care se adaugă TVA-ul de 24 %, motiv pentru care se impune modificarea hotărârii, cu consecințe și asupra soluției instanței de fond privitoare la cheltuielile de judecată.
Cheltuielile de judecată în fața instanței de fond urmează a fi soluționate în funcție de soluția asupra contestației și prin raportare la dispozițiilor art. 274 -277 C. proc. civ. .
Critica privitoare la plata unor sume de bani nu este un argument în sensul nelegalității executării silite, executorul judecătoresc urmând a avea în vedere eventualele plăți făcute în legătură cu executarea silită.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va admite recursul declarat de H. M. V., împotriva Sentinței civile nr. 661/_ dosar nr._ a Judecătoriei Gherla, pe care o va modifica în parte în sensul ca va admite în parte contestația la executare formulata de H. M. V. în contradictoriu cu intimatul B. I. si în consecință va dispune diminuarea onorariului executorului judecătoresc stabilit în dosarul execuțional nr. 209/2012 al BEJ M. V. M. până la un cuantum de 248 lei si va anula executarea silită până la concurenta cu aceasta suma.
Va obliga contestatoarea sa plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecata și va menține restul dispozițiilor.
În fața instanței de recurs părțile au solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reclamanta justificând doar plata taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar.
Intimatul a făcut dovada unor cheltuieli de judecată prin angajarea unui apărător ( fila 13 ).
Având în vedere soluția asupra recursului, de admitere în parte, precum și dispozițiilor art. 274-277 C. proc. civ., instanța va obliga recurenta sa plătească intimatului B. I. suma de 200 lei cheltuieli de judecata în recurs, compensând alte cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H. M. V., împotriva Sentinței civile nr. 661/_ dosar nr._ a Judecătoriei Gherla, pe care o modifica în parte în sensul ca admite în parte contestația la executare formulata de H. M. V. în contradictoriu cu intimatul B. I. si în consecință dispune diminuarea onorariului executorului judecătoresc stabilit în dosarul execuțional nr. 209/2012 al BEJ M. V. M. până la
un cuantum de 248 lei si anularea executării silite până la concurenta cu aceasta suma.
Obliga contestatoarea sa plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecata. Menține restul dispozițiilor.
Obliga recurenta sa plătească intimatului B. I. suma de 200 lei cheltuieli de judecata în recurs, compensând alte cheltuieli.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința de la 28 August 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, D. -I. T. | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, C. -S. Ș. |
RED./DACT./DT/CȘ_ /2 ex.
Jud. fond .C. Stănilă. C.Ș. 29 August 2013
| ← Decizia civilă nr. 668/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 455/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
