Decizia civilă nr. 85/2013. Încuviințare executare silită
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date - 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 85/2013 Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE K. M., președinte tribunal
L. M., judecător
D. G., președinte secție civilă Ț. V., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul SC HQ DS PRIN LICHIDATOR D. L. D., cu sediul în Z., str.22 D. 1989, nr.57,
Jud.Sălaj, împotriva încheierii civile nr.2263/C din /27 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul civil nr._, având ca obiect, executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul debitoarei SC A. H. Z., c.j., Filip Marin, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul debitoarei SC A. H. Z., c.j., Filip Marin depune întâmpinare la dosar la f.12-13 și delegație f.14.
Nemaifiind alte cereri sau excepții în cauză, instanța acordă cuvântul în
fond.
Reprezentantul debitoarei SC A. H. Z., c.j., Filip Marin solicită
respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, întrucât în mod legal instanța de fond a respins cererea de executare silită, hotărârea fiind irevocabilă.
Deasemenea, arată că recurenta invocă o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu are nici o legătură cu prezenta cauză, executarea silită nu a fost începută, recurenta nu se află în posesia nici unui titlu executoriu, motive pentru care solicită respingerea recursului.
T R I B U N A L U L :
Prin Încheierea civilă nr.2263/C/_ a Judecătoriei Z. s-a respins ca nefondată cererea de încuviințare a executării silite înaintată de petentul B. E.
J. K. L. F. cu sediul în Z. str.T.V. bl.D 53 sc.D ap.3, jud. Sălaj, și formulată de creditorul SC HQ DS prin lichidator D. L. D.
, cu sediul în Z., str.22 D. 1989 nr.57 jud. Sălaj, împotriva debitorarei SC
H., cu sediul în Z., str.T.V. nr.21 bl.G 164 ,parter jud. Sălaj, în temeiul titlului executoriu - ordonanța civilă nr.3662/_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanța civilă nr. 3662 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr._ a fost admisă în parte, în baza dispozițiilor art.10 O.U.G. 119/2007 cererea formulată de către creditoarea S. HQ DS Z. în contradictoriu cu debitorului SC A. H. S. acesta fiind obligat la plata în favoarea creditoarei a sumei de 10784,38 lei precum și dobânda legală aferentă debitului inițial de 35956,38 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.14 alin.1 din O.U.G. nr. 119/2007: "; (1) Ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.";
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt descrisă, instanța reține faptul că Ordonanța civilă nr. 3662 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr._ nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a constitui titlu executoriu în baza căruia să se dispună încuviințarea executării silite întrucât împotriva acesteia s-a formulat cerere în anulare, dosar nr._ având termen de judecată la data de 11 februarie 2013.
Împotriva acestei încheieri creditoarea SC HQ DS Z. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a încheierii civile în sensul admiterii cererii de încuviințare silită.
În motivarea recursului se arată că motivul de respingere a cererii contravine
cu
prevederile art.13 pct.3 din OUG nr.119/2007
art.720/8 Cod procedură civilă.
Decizia nr.38/_ pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție
art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de judecată, s-a limitat doar la o analiză formală a problemei analizate, deși avea obligația potrivit art.129, alin.5, Cod procedură civilă, să stăruie prin toate mijloacele pentru corecta stabilire a elementelor stării de fapt și de drept, încălcând această obligație, sentința recurată este nelegală și netemeinică.
Prin întâmpinarea sa, debitoarea SC A. H. S. Z. a solicitat respingerea recursului arătând că ordinul de plată în temeiul căreia s-a solicitat încuviințarea executării nu este irevocabilă și ca atare nu constituie titlu executoriu, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală respingând încuviințarea executării silite.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Art.13 pct.3 din OUG nr.119/2007 invocat de recurentă prevede că cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă
încuviințată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanță.
însă art.14 alin.1 din aceeași ordonanță prevede că ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Întrucât art.372 Cod procedură civilă prevede că executarea silită se va efectua în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Cerința esențială este ca acesta să constituie titlu executoriu, calitate care este conferită de prevederile art.14 alin.1 din Ordonanța nr.119/2007.
Ori în speță existând cerere de anulare formulată în dosar nr._ împotriva ordonanței de plată, cu termen de judecată la 11 februarie 2013, în mod corect prima instanță a constatat ca neîndeplinită condiția titlului executoriu.
Art.720/8 Cod procedură civilă invocat de asemenea în apărare de către recurentă prevede că "Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea";.
Acest text de lege nu este însă aplicabil ordonanței de plată, guvernată de legea specială și anume Ordonanța nr.119/2007, prev.codului de procedură civilă devenind incidente doar în situația în care nu există reglementare specială.
Decizia nr.38/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost dată cu privire la art.720/8 Cod procedură civilă care așa cum s-a arătat mai sus nu are legătură cu ordonanța de plată prev.de OUG nr.119/2007 intrată în vigoare în_ această decizie referindu-se la hotărârea pronunțată în cadrul litigiilor de drept comun în procesele și cererile în materie comercială, care întradevăr sunt executorii fără a fi necesară investirea cu formulă executorie a acestora.
Art.329 alin.1 Cod procedură civilă prevede întradevăr că pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, însă raportat la pct.2 și 3 mai sus expuse, acest articol nu se impune a fi aplicat în speță, decizia Î.C.C.J referindu-se la situația din speță, iar art.329 alin.1 Coc procedură civilă se referă la recursul în anulare.
Nu se poate susține, cum arată recurenta, că prima instanță s-a limitat doar la o analiză formală asupra problemei deși are obligația conform art.129 alin.5 Cod procedură civilă să stăruie prin toate mijloacele pentru corecta stabilire a elementelor stării fapt și de drept.
Aceasta întrucât art.129 alin.5 Cod procedură civilă prevede că: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe car ele poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Acest text de lege consacră principiul aflării adevărului care este un principiu superior celorlalte reguli procesuale, de aceea judecătorul trebuie să intervină și să influențeze cursul procesului atunci când constată că se produc dezechilibre de natură procesuală determinate de: neglijența părților, inegalitatea de pregătire a acestora, reprezentare inegală, etc, dezechilibre ce nu există în speță, cererea de încuviințare a executării silite impunând ca judecătorul să verifice în primul rând caracterul de titlu executoriu a hotărârii a cărei încuviințare a executării se solicită, caracter în lipsa căruia orice altă verificare este superfluă.
Având în vedere aceste considerente recursul creditoarei este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I :
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea SC HQ DS PRIN LICHIDATOR D. L. D., cu sediul în Z., str.22 D. 1989, nr.57,
Jud.Sălaj, împotriva încheierii civile nr.2263/C din 27 noiembrie 2012, a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||
K. M. | L. | M. D. | G. | Ț. V. |
Red: KM/_ .
Dact: ȚV/_ /2 ex.
Jud.fond: R. I.R.
| ← Decizia civilă nr. 191/2013. Încuviințare executare silită | Decizia civilă nr. 108/2013. Încuviințare executare silită → |
|---|
