Decizia civilă nr. 87/2013. Actiune pauliana sau revocatorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.87 /R/2013 Ședința publică din data din: 21 februarie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta SC. A. S., împotriva sentinței civile cu nr.7418 din 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect acțiune pauliană.
Judecarea recursului s-a făcut la data de 14 februariue 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
La cererea părților, pentru a avea posibilitatea să depună la dosaraul cauzei concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi 21 februariue 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 7418 din 12 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. S.
, în contradictoriu cu pârâții C. O. și C. O. C., ca fiind neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să achite pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 6701/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 8.330 lei reprezentând diferență de preț produse tâmplărie neachitate . Motivat de faptul că nu si-a îndeplinit obligația benevol, reclamanta a purces la executarea silită a pârâtei întocmindu-se dosarul execuțional 25/2010 al BEJ Andronesi V. n D. .
Din acest dosar rezultă că pârâta a fost somată să achite reclamantei suma de 9307 lei și s-a întocmit proces verbal de situație comunicat petentei la data de 18 februarie 2010 data de la care executorul nu a mai întocmit nici un act privind pe debitoare și creditoare.
La data de 14 iunie 2011 se încheie între C. Vital și C. O. în calitate de vânzători și întreținuți și C. O. C. în calitate de cumpărător și întreținător un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentic prin care se transmite
nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF 25383 Teaca -V. T. casă și teren în suprafață de 1559 mp. Prețul de vânzare a imobilului a fost stabilit la suma de 15600 lei,preț pe care cumpărătorii l-au primit în întregime de la cumpărător anterior încheierii contractului.
Condițiile de exercitare a acțiunii revocatorii și care trebuie întrunite cumulativ sunt:- creanța reclamantei să fie certă,lichidă și exigibilă ,actul încheiat de debitor cu terțul să fi creat un prejudiciu creditorului ,frauda debitorului și complicitatea terțului la fraudă ,actul să fi provocat sau agravat debitorului starea de insolvabilitate. Dovada stării de insolvabilitate în cazul persoanelor fizice se face cu procesul -verbal de încheiere a executării silite din care rezultă încheierea executării pentru lipsa bunurilor în patrimoniul debitorului . Din dosarul de executare nr. 25/2010 al BEJ Andronesi V. n D. atașat și depus în original la instanță nu rezultă că s-ar fi întocmit un asemenea act .Mai mult din dosarul de executare nr. 218/2009 al BEJ Andronesi V. n D. rezultă că debitoarea deține și alte bunuri decât imobilul ce face obiectul litigiului în condițiile în care și-a achitat datoria față de Societatea de finanțare rurală Faer IFN SA .
Raportat la motivele invocate de pârâtă și care au fost catalogate ca excepția inadmisibilității instanța a apreciat sunt apărări de fond noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta .
Față de cele ce preced nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.1562 cod civil instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat reclamanta să achite pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal reclamanta SC A.
S. B. , solicitând admiterea recursului,, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul constatării inopozabilității în ceea ce privește reclamanta a transferului patrimonial consimțit de pârâta de rang I în calitate de vânzătoare și pârâtul de rang II în calitate de cumpărător, transfer ce avut ca obiect înstrăinarea cotei de 1/1 a imobilului casă de locuit și anexe înscrisă în cf nr. 25383 Teaca nr. top 509/2, potrivit actul notarial autentificat cu nr. 1822/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-au învederat în esență următoarele:
În cauză sunt îndeplinite toate cele 4 condiții ale acțiunii pauliene, revocatorii, așa cum aceasta este reglementată de art. 975 din vechiul Cod civil.
Astfel actul atacat a creat creditorului un prejudiciu, deoarece debitoarea și-a creat o stare de insolvabilitate, prin înstrăinarea singurului bun urmăribil prin care reclamanta avea posibilitatea să-și recupereze creanța.
Frauda debitoarei este evidentă în cauză din moment ce aceasta și-a înstrăinat singurul bun pe care îl deținea după ce a început executarea silită împotriva sa. În acest sens se admite că nu este necesar ca atitudinea subiectivă a debitorului să îmbrace forma intenției de a-l păgubi pe creditor, ci debitorul comite o fraudă dacă este conștient că prin actul respectiv își creează sau mărește o stare de insolvabilitate. Cel puțin sub acest aspect, al conștientizării faptelor debitoarei nu poate fi pus la îndoială.
Creanța certă, lichidă și exigibilă a reclamantei este atestată de Ordonanța nr.6701/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița pentru suma de 83330 lei, care este anterioară actului contestat.
Complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat rezultă din calitatea primului, care este fiu al debitoarei, locuiește împreună cu părinții săi și cunoaște situația patrimonială a acestora, fiind conștient că prin încheierea actului fraudulos debitoarea devine insolvabilă, cu atât mai mult cu cât însăși debitoarea la termenul din_ a declarat că în realitate contractul nu a fost unul oneros, întreaga tranzacție fiind fictivă.
În ceea ce privește apărările pârâților referitoare la lipsa unui petit de ieșire din indiviziune în cazul devălmășiei existente între cei doi soți, s-a afirmat că este de prisos o astfel de procedură din moment ce, în prezent imobilul se află în proprietatea fiului acestora, pârâtul C. O. C. . Devălmășia, ca formă de proprietate a încetat în momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare cu sarcina de întreținere viageră. În cazul în care se va admite acțiunea pauliană, creditoarea va proceda la formularea unei cereri de ieșire din indiviziune cu privire la bun, așa cum cere art. 493 alin.1 din Codul de procedură civilă.
S-a mai învederat că obiectul acțiunii pauliene se încadrează în domeniul de aplicație al acesteia, deoarece este vorba de un contract de vânzare-cumpărare, care presupune transmiterea unui drept patrimonial.
În drept s-au invocat prevederile art. 493 alin.1 din codul de procedură civilă și art. 975 și art.970 din Vechiul Cod civil.
Intimatul C. O. C., legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Intimata C. O. a depus la dosar întâmpinare (f.11-14), prin care a invocat excepția nulității recursului, excepția netimbrării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește excepția nulității, s-a învederat că recursul este nul, de vreme ce nu s-a indicat hotărârea care se atacă în cauză.
În ceea ce privește excepția netimbrării, s-a susținut că acțiunea este una evaluabilă în bani și că se impune determinarea taxei de timbru în funcție de valoarea contestată.
Pe fond, au fost reiterate apărările formulate și în fața primei instanțe, referitoare la inadmisibilitatea acțiunii, precum și la neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru admiterea acțiunii pauliene.
S-a subliniat faptul că bunul ce a făcut obiectul contractului a cărui revocare s- a solicitat constituia bun comun al pârâtei intimate și al soțului acesteia C. Vital, care a avut la rândul său calitatea de vânzător și întreținut. În condițiile admiterii acțiunii pauliene, și al revocării actului s-ar ajunge la urmărirea bunurilor comune ale soților, aspect ce nu poate fi luat în considerare numai după urmărirea bunurilor propriii ale soțului vânzător.
Intimata a mai învederat faptul că obiectul acțiunii vizează drepturi personale nepatrimoniale, respectiv dreptul la întreținere atât în ceea ce op privește pe pârâtă, cât și pe soțul acesteia.
Excepțiile invocate prin întâmpinare nu au mai fost susținute la dezbaterea recursului, și sunt oricum nefondate.
Astfel, solicitarea de constatare a nulității recursului nu se justifică, de vreme ce prin calea de atac s-a indicat dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, iar determinarea ei nu este imposibilă, în acest dosar fiind pronunțată până la data înregistrării căii de atac doar o singură hotărâre. Drept urmare, în cauză nu subzistă o
vătămare, care să poată atrage anularea căii de atac, în condițiile art.105 alin.2 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește excepția netimbrării, tribunalul constată că aceasta a rămas fără obiect, recursul fiind timbrat la valoare, așa cum atestă chitanța depusă la fila 19 din dosarul de recurs.
Recursul declarat de către reclamantă este nefondat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă și a considerentelor ce succed.
Soluția de respingere a acțiunii este una corectă, însă motivarea sentinței, urmează a fi înlocuită cu motivarea prezentei decizii.
Acțiunea pauliană promovată de către reclamantă, în calitate de creditoare a pârâtei C. O. vizează contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere viageră autentificat sub nr. 1822/_ de notarul public Vaida Marsineta (f.30-31 dosar fond), prin care pârâta C. O. și soțul acesteia C. Vital au transmis pârâtului C. O. -C. nuda proprietate din întreg imobilul înscris în cf nr. 25383 V. T., având nr. top 509/2 în suprafață de 1559 mp, curți, construcții și nr. top 509/2 constând în casă de locuit din cărămidă, acoperită cu țiglă, compusă din 2 camere,, bucătărie, târnaț, anexe gospodărești, situate în V. T., nr. adm. 278, bunuri comune dobândite cu titlu de cumpărare, pentru prețul de 15.600 lei. Vânzătorii întreținuți și-au reținut dreptul de uzufruct viager asupra imobilului descris mai sus, iar cumpărătorul s-a obligat să asigure primilor cele necesare traiului, asistență medicală în caz de boală și să-i înmormânteze conform obiceiului locului.
Ca urmare a acestui contract, atributele dreptului de proprietate asupra imobilului sunt scindate, pârâtul C. O. C. deținând nuda proprietate, iar pârâta C. O. și numitul C. Vital deținând dreptul de uzufruct viager, așa cum rezultă și din extrasul cf depus în copie la fila 5 din dosarul de fond.
Contradictorialitatea este un principiu fundamental al procesului civil, ca o garanție a respectării dreptului la apărare, consacrat atât de art. 24 din Constituția României, cât și ca o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Drept consecință, examinarea unei cauze nu se poate realiza decât în condiții de contradictorialitate, adică cu citarea tuturor părților din raporturile juridice deduse judecății, respectiv a titularilor unor drepturi asupra bunurilor disputate.
În cauză, deși numitul C. Vital este parte în contractul a cărui ineficacitate s-a solicitat instanței să fie constatată ( raportat la petitul formulat în fața instanței de fond, o precizare a acestuia direct în calea de atac fiind prohibită de prevederile art.294, coroborat cu art. 316 din Codul de procedură civilă), dar și titular a unui drept de uzufruct viager asupra bunului asupra căruia reclamanta dorește să-și îndrepte cererea de executare silită.
Așa cum întemeiat s-a susținut în întâmpinare, demersul reclamantei nu poate avea ca finalitate readucerea bunului din patrimoniul terțului, respectiv a pârâtului C.
O., în patrimoniul pârâtei debitoare, de vreme ce bunul a fost transmis de către aceasta alături de soțul său ca și bun comun.
Neintroducerea acestuia din urmă îi cauza de față, conduce la imposibilitatea analizării pe fond a condițiilor acțiunii pauliene. Este de observat că prima instanță, a omis să-și exercite rolul activ, respectiv să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a tuturor părților contractante, însă neregula nu a fost
reclamantă prin recurs, trimiterea cauzei spre rejudecare nefiind solicitată de către reclamantă.
În lipsa cererii exprese de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare ( introducerea unei noi părți în recurs nefiind admisibilă nici măcar după casarea cu reținere), tribunalul nu poate adopta o astfel de soluție, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, așa cum acestea au fost modificate prin Legea 202/2010.
Toate celelalte aspecte referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii pauliene, la dovada stării de insolvabilitate, la necesitatea partajării prealabile a bunurilor comune, învederate în recurs, respectiv întâmpinare, nu vor mai fi analizate, față de motivul de respingere a cererii, reținut mai sus.
În temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, recurenta fiind în culpă procesuală, urmează să fie obligată să plătească pârâtei C. O. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, justificate prin plata onorariului avocațial (f.31).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC. A. S. cu sediul în municipiul B., str. E., nr.13, Județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile cu nr.7418 din 12 iulie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița.
Obligă recurenta să plătească intimatei C. O. suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||||
S. | I. N. | C. | I. C. | H. | V. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex Jud. fond T. L.
| ← Încheierea civilă nr. 374/2013. Actiune pauliana sau revocatorie | Decizia civilă nr. 220/2013. Actiune pauliana sau revocatorie → |
|---|
