Decizia civilă nr. 625/2013. Actiune pauliana sau revocatorie

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 625/A/2013

Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.

Judecător A. -F. D. Grefier L. M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra apelului promovat de apelant T.

L., apelant M. M. împotriva sentinței civile nr. 11.133/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat B. C. C., intimat T. L. A., având ca obiect acțiune pauliană.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, părțile au depus la dosar concluzii scrise.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

T. UL

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11133/_ instanța a respins exceptia inadmisibilitatii si a prescriptiei dreptului la actiune.

A admis cererea formulată de reclamantul B. C. C., cu domiciliul procesual ales la cab.av.K. M. din C. -N., Calea D. nr.21, ap.14, jud. C. în contradictoriu cu pârâții T. L., T. L. A. și M. M., toate cu domiciliul în C. -N. str. A. B. nr.24, jud. C. .

A dispus revocarea partiala a contractului de donatie autentificat sub nr.432/_ de BNP E. M. in limita creantei detinute de reclamant impotriva paratei T. L. .

A dispus rectificarea CF nr.2. C. -N. (nr.CF vechi 1. ) in sensul radierii dreptului de proprietate a paratelor T. L. -A., T. M. (in prezent M. )si a dreptului de uzufruct a paratei T. L. si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea paratei T. L. ca bun propriu.

A obligat paratele catre reclamant la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 5661 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin Sentinta civilă nr. 10944/2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. C. C. în contradictoriu cu pârâta

T. L. si a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între pârâta în calitate de promitent vânzător și reclamant în calitate de promitent cumpărător. A obligat pârâta T. L. să achite reclamantului avansul achitat, respectiv echivalentul în lei a sumei de 40.000 euro la cursul BNR din ziua plății cu dobânda legală începând cu data de_ și până la plata efectivă si a fost obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 9908,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru

judiciar și onorariu avocațial. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență faptul că "pârâta nu a făcut, dovada că a obținut sau cel puțin că ar fi efectuat demersurile necesare eliberării titlului de proprietate asupra terenului cu privire la care a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și care să îi permită onorarea obligației asumate prin antecontractul încheiat la data de_ . Mai mult, terenul cu pricina are în prezent ca titulari ai dreptului de proprietate persoane străine de pârâtă, cu care aceasta a recunoscut că nu se află în nici un raport juridic. Cu toate acestea, instanța a reținut că aspectul cel mai important în speță îl reprezintă faptul că în momentul încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare din data de_, pârâta T. L. nu deținea în proprietate terenul obiect al antecontractului, astfel încât pârâta nu putea transmite dreptul ce a făcut obiectul antecontractului, nemo dat quod non habet, aceasta deținând doar un drept de creanță asupra terenului ca urmare a încheierii cu numita Presecan R. a unui antecontract de vânzare-cumpărare. În lipsa titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtei, sau cel puțin în favoarea numitei Presecan R., autoarea pârâtei, care să permită ulterior transmiterea dreptului de proprietate către reclamant, reținându-se și faptul că terenul obiect al antecontractului nu a fost niciodată în proprietatea pârâtei, iar ulterior încheierii antecontractului cu reclamantul, terenul a fost înscris pe numele unor terțe persoane, cu care chiar pârâta T. L. recunoaște că nu se află în nici un raport juridic, apare evident că pârâta este în imposibilitate de a intabula în CF și de a înstrăina în formă autentică terenul care să corespundă atât din punct de vedere faptic, cât și din punct de vedere scriptic cu cel promis prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat";.

Prin Decizia civilă nr. 101/A/_ Tribunalul Cluj Secția civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoare și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2000 lei. Decizia civilă nr. 101/_ a

T. ului C. a rămas irevocabilă.

Reclamantul B. C. C., în calitate de creditor a formulat cerere de executare silită a debitoarei T. L., cererea fiind înregistrată sub dos. nr. 420/_ instrumentat de BEJ Cîmpian M. R. din C. -N. .

Prin Contractul de donație cu încheiere de autentificare nr. 432/_ al BNP M. E., ulterior încheierii antecontractului mai sus menționat, parata T.

L. a donat nuda proprietate asupra imobilului constând din casă din lemn și teren în suprafață de 1206 mp situat administrativ în C. -N., str. A. B. nr. 24 și 31/a, fiicelor sale paratele T. L. A. și M. (fosta T. ) M., imobil la care donatoarea își are stabilit și în prezent domiciliul.

Potrivit art. 975 C.civ. actiunea revocatorie (pauliana) este actiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in vederea prejudicierii sale, ce se concretizeaza in faptul ca prin incheierea actelor atacate debitorul isi mareste sau creeaza o stare de insolvabilitate.

Pentru admiterea actiunii revocatorii este necesara indeplinirea mai multor conditii, respectiv actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciu care consta in faptul ca debitorul si-a cauzat sau si-a marit o stare de insolvabilitate, frauda debitorului care a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor, creditorul sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, in principiu anterioara actului atacat, si respectiv complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat.

In ceea ce priveste indeplinirea conditiilor cerute, instanta a retinut ca din inscrisurile existente la dosar rezulta cauzarea starii de insolvabilitate de catre parata T. L., prin actul de donatie ea golindu-si patrimoniul de bunuri, intrucat, contrar sustinerilor sale potrivit carora reclamantul nu a facut dovada ca nu mai sunt alte bunuri urmaribile in patrimoniul sau, din actele existente in dosarul executional nr. 420/_ instrumentat de BEJ Cîmpian M. R. rezulta ca debitoarea parata nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmaribile, lasand astfel fara continut sustinerea ca ar avea si alte bunuri urmaribile, dar pe care, de altfel, nici nu le indica. De altfel, in practica judiciara s-a stabilit ca sarcina probei pentru dovedirea inexistentei unei stari de insolvabilitate incumba

debitorului, acesta avand obligatia de a face dovada unui fapt pozitiv, acela ca are si alte bunuri in proprietate a caror valoare poate acoperi cuantumul creantei debitorului si nu invers, respectiv obligatia creditorului de a face dovada unui fapt negativ general (inexistenta in patrimoniul debitorului, de bunuri urmaribile). Rezulta, asadar, ca in patrimoniul paratei T. L. nu se mai regasesc decat un drept de uzufruct viager si pensia, astfel cum reiese si din rapunsul nr.7,8 din interogatoriu.

Cu privire la intentia de fraudare a creditorului, instanta a apreciat ca aceasta este evidenta din partea debitoarei-parate T. L. atata timp cat ea a stiut inca de la momentul incheierii antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ ca si-a asumat o obligatie care in caz de neexecutare da nastere la un drept de creanta in favoarea reclamantului si ca astfel raspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia. Nu se poate retine ca si singura cauza a incheierii contractului de donatie intentia de gratificare a celor doua fiice, in considerarea faptului ca parintii au dorit sa treaca pe numele celor doua fiice casa, in conditiile in care acestea sunt singurele sale mostenitoare ale paratei T. L. . In actele juridice cu titlu gratuit scopul imediat este intentia de a gratifica (animus donandi), iar scopul mediat (causa remota) fiind cel al scoaterii din patrimoniul personal al acestui bun, pentru a nu putea fi urmarit silit, dar cu toate acestea sa poata ramane in posesia si folosinta lui, prin instituirea dreptului de uzufruct viager.

Din probele administrate, rezulta ca parata avea cunostinta de demersurile reclamantului de a obtine executarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, fiind evidenta intentia creditorului reclamant de continuare a demersului de recuperare a creantei.

Din dosarul acvirat nr._ rezulta ca parata a mai avut un litigiu de aceeasi natura ca si prezentul, cu o societatea reclamanta SC MIB PRODCOM SRL care a solicitat revocarea aceluiasi contract de donatie, intrucat detinea o creanta impotriva paratei care rezulta tot dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare din 2007 cu privire la 12 terenuri, insa in acest dosar, s-a ajuns la o intelegere (tranzactie) care a determinat reclamanta sa renunte la judecata.

Din cele aratate anterior, rezulta intentia paratei debitoare de fraudare a intereselor creditorului reclamant, astfel incat la momentul executarii sale silite sa nu mai existe niciun bun in patrimoniul sau.

In ceea ce priveste caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, instanta a aratat ca nu poate lua in considerare ca intemeiata apararea paratelor potrivit careia reclamantul nu ar fi avut o creanta certa, lichida si exigibila la momentul incheierii contractului de donatie, ci doar în momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 10944/2011 a Judecătoriei C. -N. ianuarie 2011, deoarece creanta exista fiind certa, lichida si exigibila de la momentul asumarii obligatiei din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_, intrucat nu s-a prevazut un termen pentru executare. In acest sens, se poate retine ca la momentul incheierii contractului de donatie intre parate, reclamantul avea o creanta certa, lichida si exigibila, lipsindu-i doar titlul executoriu, contractul neavand un asemenea atribut. Pentru exercitarea actiunii revocatorii nu este necesar ca reclamantul sa aiba un titlu executoriu prin care sa ii fie constatata creanta. Trebuie dovedita anterioritatea crentei, iar nu anterioritatea titlului executoriu, iar conditia este indeplinita cand debitorul incheie un act fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor cu care are un contract valabil care in caz de neexecutare, este cat se poate de previzibil ca va trebui sa returneze banii primiti in temeiul acelui contract, astfel cum s-a intamplat si in cazul antecontractului de vânzare-cumpărare incheiat cu SC MIB PRODCOM SRL. Aceasta mai ales cand reclamantul nu ramas in pasivitate in ceea ce priveste valorificarea dreptului sau izvorat din antecontractul de vânzare-cumpărare incheiat, astfel cum reiese din interogatoriile partilor.

In fine, in ceea ce priveste conditia complicitatii la frauda a tertului cocontractant, instanta a precizat ca aceasta conditie nu este ceruta in cadrul contractelor cu titlu gratuit, ci doar in cazul contractelor cu titlu oneros.

In consecinta, apreciind indeplinite conditiile actiunii pauliene, instanta a admis actiunea reclamantului si in temeiul art. 975 C.civ. si a dispus revocarea partiala a donatiei incheiata intre parate consfintita prin contractul de donatie autentificat sub nr.432/_ de BNP E. M. in limita creantei detinute de reclamant impotriva paratei T. L. .

In temeiul art. 24 coroborat cu art. 33 din Legea nr.7/1996 a dispus rectificarea cartii funciare nr.2. C. -N. (nr.CF vechi 1. ) in sensul radierii dreptului de proprietate a paratelor T. L. -A., T. M. (in prezent M. )si a dreptului de uzufruct a paratei T. L. si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea paratei T. L. ca bun propriu.

In temeiul art. 274 C.pr.civ a obligat paratele la plata sumei de 5661 lei reprezentand cheltuieli de judecata (taxa timbru si timbru judiciar) in favoarea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta M. M., prin care a invocat excepția inadmisibilitatii prezentei acțiuni pauliene, intentate de către reclamantul B. C. C., excepția tardivității introducerii prezentei acțiuni raportat la faptul ca aceasta asctiune a fost introdusa dupa trecerea termenului de prescripție de 3 ani, de la data încheierii antecontractului de vanzare-cumparare, in baza căruia reclamantul a obținut, ulterior, recunoașterea existentei unei creanțe certe, lichide si exigibile, in partimoniul acetuia împotriva paratei T. L. ;

A solicitat anularea Sentinței Civile nr.11133/2013 pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., ca fiind neîntemeiata, nefondata si inadmisibila.

În motivarea cererii arată instanței:

În fapt, în ceea ce privește INADMISIBILITATEA ACȚIUNII P. IE. INTRODUSE DE CĂTRE RECLAMANTUL B. C. MENȚIONEAZĂ URMĂTOARELE:

Asa cum a menționat deja, in fata instanței de fond, pe calea motivelor din intampinarea formulata de apelanta-pârâtă, dar care nu au fost luate in considerare de către instanța de fond, ba mai mult decât atat au fost ignorate cu desăvârșire, asa cum se poate observa din considerentele sentinței civile atacate, in conformitate cu articolul 975 vechiul codul civil, art. 1562 si urm Noul Cod Civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Așadar, acțiunea pauliană este acea acțiune, prin care creditorul solicită revocarea sau desființarea judiciară a actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. De aceea, ea se mai numește și acțiune revocatorie. Prin urmare, acțiunea pauliană este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecția intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului.

Prin acțiunea pauliană poate fi cerută desființarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a micșorat gajul general al creditorilor, cum ar fi: înstrăinări de bunuri, cesiuni de drepturi, constituiri de ipoteci, remiterea de datorii, radierile dc drepturi tabulare, tranzacți.

Acțiunea intentata de către reclamantul din prezentul dosar este inadmisibila intrucat nu indeplinsete N. NUL DINTRE M. IVELE PENTRU CARE SE POATE PROMOVA O ACȚIUNE P. IANĂ SI ANUME:

1. să existe o fraudă din partea debitorului;

2. să se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, care să constea în micșorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea totală sau parțială a debitorului ;

3. actul atacat să nu constituie exercițiul unui drept strict personal al debitorului. Astfel, nu poate fi atacat actul prin care debitorul renunță la revocarea urnei donații pentru ingratitudine, nici actul de recunoaștere a unui copil din afara căsătoriei etc.;

4. creanța creditorului să fie anterioară actului atacat, căci dacă este posterioară, acel act nu poate fi nici prejudiciabil și nici fraudulos pentru creditor;

5. creanța să fie certă, lichidă și exigibilă;

1. în cazul actelor cu titlu oneros, terțul să 11 participat, în complicitate cu debitorul, la fraudă.

2. să fie introdusă în cadrul termenului general de prescripție (3 ani), PENTRU URMĂTOARELE CONSIDERENTE:

Arată că în mod eronat instanța de fond considera ca DIN ÎNSCRISURILE DEPUSE LA DOSAR REZULTA ca prin actul de donație parata TOPOR L. SI-AR FI GOLIT PA TRIMONIUI. DE BUNURI, intrucat din actele existente in dosarul execut ionul nr.420/_ instrumentat de BEJ Cimpian M. R. aceasta nu ar avea nici conturi deschise si nici alte bunuri urmaribile, in condițiile in care :

Parata T. L. a indicat prin motivele din întâmpinare faptul ca prin actul de donația in cauza nu si-a creat nici o stare de insolvabilitate sau sa-si fi agravat aceasta stare de insolvabilitate intrucal "insolvabilitatea debitorului trebuie să fie o consecință directă și exclusivă a actului atacat; prin urmare, acțiunea pauliană este inadmisibilă dacă insolvabilitatea a fost provocată de un caz fortuit, posterior încheierii acelui act, chiar dacă respectivul caz fortuit nu ar fi fost suficient pentru a produce această consecință în patrimonial debitorului" or:

Arată că reclamantul nu a dovedit existenta fraudei din partea numitei T.

L. fata dc acesta, din moment ce mama loră le-a donat imobilul de pe strada A. Badcscu nr. 24, din C. -N. intr-un moment in care aceasta a vândut un imobil in valoare de 250.000 euro, din care a primit suma de 30.000 euro la data de_, iar in cursul anului 2009 mai trebuia sa încaseze inca 220.000 euro, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1881/_ de BNP O. MIHUTIU, BA MAI MULT IN CURSUL ANULUI 2010 A MAI DOBÂNDIT IN PROPRIETATE SI ALTE IMOBILE, TERENURI SI ANUME TEREN IN SUPRAFAȚA DE 1700MP, IN COMUNA FELEACU, inscris in CF nr.50597 Fcleacu precum si teren in suprafața de 2300mp, inscris in CF nr.50814 Feleacu, terenuri ce aveau o valoare mai mare de 40.000 euro, fiecare, astfel incat prin donarea imobilului de pe strada

A. B. nr.24A, din C. -N., numita T. L. nu si-a micșorat patrimoniul intr-o asemenea măsura incat sa nu-si poată permite sa-i restituie numitului B. C. suma de 40.000 euro, daca acesta ar fi solicitat-o vreun moment, pana la acea data, astfel incat nu putem vorbi despre insolventa, falimentul numitei T. L., prin incheierea contractului de donație a cărui revocare o solicita reclamantul din acest dosar, insa acest argument NICI NU A FOST AMINTIT DE CĂTRE INSTANȚA DE FOND desi a fost invocat pe calea întâmpinării formulate de către subsemnata si de către parata T. L. ;

Instanța de fond a omis faptul ca reclamantul din prezentul dosar a inteles sa formuleze acțiunea civila având ca obiect rezolutiunea anteconlractului de vanzare-cumparare încheiat intre acesta si parata T. L. la data de_, abia in cursl anului 2011, adică la mai bine de trei ani de la data la care s-a semnal acel antecontract de vanzare-cumparare;

Potrivit răspunsului la interogatoriu pe care reclamantul B. C. 1-a dat in fata instanței de fond, la data de_, acesta recunoaște faptul ca parata T. L. i-a făcut mai multe propuneri pentru a-i vinde alte terenuri decât cel ce a format obiectul contractului tic vanzarc-cumpaarc din_ . si ca parata TOPOR LKNL"TA i-a trimis mai multe acte privind diferite terenuri avocatei reclamantului B.

C., aspect de care acesta avea cunostiinta!!!!( a se vedea răspunsul la întrebările cu nr.4 si 9 ale lui B. C. la Interogatoriul ce i s-a luat);

In mod cu totul eroant instanat de fond a reținut faptul ca parata T. L. a știut înca de la momentul încheierii antecontractului de vanzare-cumparare încheiat intre aceasta si reclamantul B. C. la dala de_ ca si-a asumat o obligație care in caz de neexecutare da naștere la un drept de creanța in favoarea reclamantului si ca astfel răspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia, in condițiile in care parata T. L. i-a oferit reclamantului alte terenuri la schimb, ba mai mult insusi reclamantul din acest recunoaște faptul ca a fost impreuna cu aceasta sa vizioneze mai multe terenuri, conform răspunsului la interogatoriu de Ia intrebarea cu nr.6!

Ca sa nu mai vorbim despre reaua-credinta a reclamantului B. C. care a incercat sa DISTORSIONEZE ADEVĂRUL DIN CAUZA, si sa invoce faptul ca de fapt prin semnarea acelui antecontractului de vanzare-cumparare încheiat intre acesta si parata T. L. la dala de_, s-ar fi mascat un contract de imprumul intre acesta si parata T. L., recunoscând totdata ca de fapt in realitate nu s-a incheiat in forma scrisa nici un contract de împrumut intre acesta si T. L. ,

invocând faptul ca aeasta din urma ar fi trebuit sa-i restituie suma de 40.000 euro dupa scadenta împrumutului, care devenea scadent in anul 2008, omitand faptul ca in antecontractul in cauza nu se menționa nimic cu privire la ce se intampla in situația in care numita T. L. nu reușește sa-i transfere dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, ba mai mult se prevedea doar ca diferența de prel, in cuantum de 72.500 euro urmează a fi achitata in termen de 30 de zile de la dala eliberării titlului de proprietate!!

Tot in mod eronat instanța de fond a reținut faptul ca parata T. L. avea cunoștința despre demersurile reclamantului din acest dosar, lasand sa se inteleaga ca aceasta ne-a donat casafmie si surorii sale) tocmai pentru a scapă de executarea silita demarata de B. C., in condițiile in care executarea silita a fost demarata doar in anul 2012 iar prima hotărâre de reziliere a antecontractului a fost pronunțata la sfârșitul anului 2011, or donația a fost incheiata in anul 2009, cu mult inainte de inceperca oricărui demers a lui B. C. de recuperare a celor

40.000 euro, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca instanța a reținut GE. RIC ca din probele administrate rezulta acest aspect fara insa sa si faca referire Ia acestea;

Nu in ultimul rand invederează instanței de apel, cu privire la acest aspect faptul ca parata T. L. l-a notificat, prin executor, pe reclamnatul B. C. sa se prezinte in data de_ orele 09.00 la BEJ Cimpian M. R. pentru a-i oferi un teren intravilan, in suprafața de 15369mp. situat in Colonia Sopor, inscris in CF nr.2. C. -N., cu număr cadastral 2., a cărui valoare, potrivit tabelului notarilor publici, se ridica peste 8 euro /mp;

Fara niciun temei instanat de fond nu retine faptul ca singura cauza a încheierii contractului de donație a reprezentat-o intenția paratei T. L. de a gratifica pe apelanta-pârâtă si pe sora acesteia, ca urmare a voinței bunicilor lor, in special a bunicii sale, care tot timpul a insistat ca mama sa-i cumpere si ei un spațiu comercial, dupa ce in prealabil i-a cumpărat surorii sale un astfel de spațiu comercial, or tocmai de aceea aceasta a dorit ca mama sa treacă casa pe numele la amândouă ca sa nu mai existe astfel de discuții, iar pentru a proba acest aspect solicit luarea interogatoriului paratei T. L., nevoia administrării unei astfel de cereri in probatiune rezultând in urma dezbaterilor pe fondul cauzei si din nevoia de a lamuri cele reținute de instanat de fond in cuprinsul considerentelor sentinței atacate;

Faptul ca instanța de fond face referire la litigiul pe care parata T. L. l-a avut cu SC MIB PRODCOM SRL, litigiu in care s-a incheiat o tranzacție intre cei doi, tranzacție prin care apelanta-pârâtă se obliga sa-i transfere dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri in valoare totala de aproximativ 120.000 euro, ceea ce s-a si intamplat in cursul anului 2012, dupa cum urmează teren in suprafat de 2300 mp, din CF nr.50814 Feleacu cu nr topo 50814 la data de_, la aceeais data fiind instrainat si terenul in suprafața de 1700mp din CF nr.50597 Feleacu, cu nr.topo 50597, tranzacție pe care insusi reclamantul B. C. a depus- o la dosar, împreuna cu cele doua cf ale imobilelor in cauza, din care rezulta ca dupa momentul încheierii donației, in anul 2009, apelanta-pârâtă a mai dobândit in proprietate in data de_ cele doua terenuri in suprafața de 2300mp si 1700mp, ceea ce demonstrează faptul ca ulerior donației casei de pe aviator badescu nr.24, din C. -N., mama sa a mai dobândit si alte imobile in proprietate astfel incat nu putem vorbi ca prin aceasta donației si-ar fi determinat fnsolventa sau si-ar fi agravat insolventa sau falimentul.

În mod tot eronat instanța de fond retine ca reclamantul B. C. ar fi deținut o creanța certa lichida si exigibila împotriva mamei apelantei-pârâte fnca din data de_, întrucât in acel antecontract nu s-a prevăzut vreun termen pentru execuție întrucât s-a prevăzut un astfel de termen si anume in momentul in care se va obține tp pentru terenul in cauza.

DE ASEME. A creanța invocata de către reclamantul din prezentul dosar este ulterioara contractului de donație autentificat de BNP M. E., autentificat sub nr.432/_, cu alte cuvinte nu a deținut o creanța certa, lichida si exigibila impotriva paratei T. Lenula, la momentul incheierii contractului de donație dintre mama mea, T. L. si apelanta-pârâtă chiar daca prin Sentința Civila nr.

10944/201 1 a Judecătoriei C. -N., menținută prin Decizia Civila a T. ului C. nr. 101/A/l_, s-a dispus rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare din_ si obligarea numiteti T. L. sa-i restituie reclamantului suma de

40.000 euro, creanța lui B. C. a devenit exigibila, certa si lichida doar in momentul rămânerii definitive si irevocabile a SENTINȚEI CIVILE NR. 10944/2011 A JUDECĂTORIEI C. -N., ceea ce denota faptul ca nu este îndeplinita cerința ca creanța celui care exercită acțiunea pauliană trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, acțiunea pauliană poate fi introdusă numai de creditorii anteriori actului a cărui revocare se cere, pentru faptul că în momentul încheierii sale creditorul posterior nu avea un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului;

Daca reclamantul invoca ca deține împotriva numitei T. L., cea care ne-a donat imobilul de pe strada A. B., nr.24, județul C., o creanța certa, lichida si exigibila din 2008, înseamnă ca prezenta acțiune este tardiv formulata raportat la termenul general de prescripție de 3 ani;

Fără îndoială, acțiunea pauliană este o acțiune personală. Creditorul care o exercită nu invocă un drept al debitorului asupra bunului obiect al actului juridic atacat, ci un drept propriu; acest drept are caracter personal, deoarece legea nu le acordă creditorilor, pe temeiul gajului general, un drept real asupra bunurilor debitorului.

Acțiunea pauliană este menită să asigure repararea prejudiciului cauzat creditorului. Revocarea actului nu este un scop în sine. Ea este mijlocul adecvat de reparare a prejudiciului cauzat creditorului prin încheierea actului fraudulos de către debitor cu terțul dobânditor, astfel ca in mod eronat instanța desi a dispus revocarea parțiala a contractului de donație autentificat sub nr. 432/_ de Bnp

1. E., in limita creanței deținute de reclamnt împotriva mamei mele, aceasta nu menționează nici întinderea creanței reclamantului B. C. iar mai apoi la paragraful următor menționează ca dispune radierea dreptului de proprietate al apelantei-pârâte, al surorii sale si dreptul de uzufruct al mamei lor si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea mamei lor, anulând astfel întreaga donație, acordând astfel mai mult decât sa cerut prin acțiunea introductiva de instanța, cu atât mai mult cu cat față de terțul dobânditor, acțiunea pauliană are ca efect revocarea actului, dar numai în măsura în care aceasta este necesară pentru îndestularea creditorului.

   Nu este intrunita condiția solicitata de legiuitor si anume contractul de donație a cărui revocare o cere reclamantul să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, adică să-i 11 cauzat un prejudiciu. Prejudiciul constă în faptul că prin acel act debitorul și-a provocat o stare de insolvabilitate sau și-a agravat insolvabilitatea existentă. Dovada insolvabilității debitorului trebuie tăcută de creditor. Creditorul nu trebuie să dovedească insolvabilitatea debitorului atunci când acesta din urmă este în stare de faliment sau de insolvabilitate notorie si nu cum a statuat instanța de fond ca regula este ca debitorul trebuie sa dovedească ca nu este in 1nsolventa sau faliment.

   În prezenta cauza nu este îndeplinita nici condiția FRAUDĂRII DEBITORULUI, intrucat apreciază că pentru existența fraudei este necesar ca debitorul să fi cunoscut că prin încheierea actului își provoacă sau agravează insolvabilitatea, cauzând un prejudiciu creditorilor săi.

   De altfel, înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, prin decizia nr. 962 din 15 ianuarie 2005, a respins un recurs al Administrației Finanțelor Publice Deva, într-o acțiune revocatorie, pentru motivul că mai existau în patrimoniul debitoarei alte bunuri a căror valoare o depășea pe cea a creanței. In același sens, Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ, a admis un recurs împotriva unei sentințe a T. ului Argeș, pe motiv ca s-a reținut greșit starea de insolvabilitate (de facto - subl. ns. D.D.) a recurentei-pârâte, deoarece proba cu expertiza contabilă dispusă la fondul cauzei a relevat faptul ca "debitoarea pârâtă dispunea, la 31 mai 2001 și în iulie 2001, de surse pentru plata datoriilor la bugetul de stat, înregistrând soldul pozitiv de 4, 3 și

   respectiv 3,3 miliarde de lei, și că, în consecință, actul de înstrăinare din 31 mai 2001 nu a pus în pericol creanța creditoarei".

   Pentru exercitarea acțiunii pauliene, prevăzută în art.975 C.civ., creditorul trebuie să dovedească următoarele: creanța sa este anterioară actului atacat ca fraudulos,acest act i-a cauzat un prejudiciu, este făcut în dauna drepturilor sale, terțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia.

   Pentru toate aceste motive solicita ADMITEREA APELULUI, ANULAREA SENTINȚEI CIVILE NR. 11133/2013 pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., REJUDECAREA FONDULUI CAUZEI ȘI RESPINGEREA

   ACȚIUNII INTRODUCTIVE DE INSTANȚA ca fiind nefondata, neîntemeiata si inadmisibilia, cu cheltuieli de judecata reprezentând onorar de avocat PENTRU INSTANȚA DE FOND SI TAXE JUDICIARE DE TIMBRU PENTRU APEL.

   IN DREPT: prev.art.282, 284,287, si următoarele C.Pr.C. precum si art.975 din V. CC. si art.1562 Noul Cod Civil.

   Împotriva sentinței civile nr. 11133/2013 a declarat apel pârâta T. L.

   , prin care a invocat excepția inadmisibilitatii prezentei acțiuni pauliene, intentate de către reclamantul B. C. C., excepția tardivității introducerii prezentei acțiuni raportat la faptul ca aceasta asctiune a fost introdusa dupa trecerea termenului de prescripție de 3 ani, de la data încheierii antecontractului de vanzare-cumparare, in baza căruia reclamantul a obținut, ulterior, recunoașterea existentei unei creanțe certe, lichide si exigibile, in partimoniul acetuia împotriva apelantei-pârâte;

   A solicitat ca anularea Sentinței Civile nr. 11133/2013 pronunțata in dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., ca fiind neîntemeiata, nefondata si inadmisibila.

   În motivare a arătat:

   ÎN FAPT: în ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii pauliene introduse de către reclamantul B. C., asa cum a menționat deja, in fata instanței de fond, pe calea motivelor din intampinarea formulata de apelanta-pârâtă, dar care nu au fost luate in considerare de către instanța de fond, ba mai mult decât atat au fost ignorate cu desăvârșire, asa cum se poate observa din considerentele sentinței civile atacate, in conformitate cu articolul 975 vechiul codul civil, art. 1562 si urm Noul Cod Civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, tăcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor. Așadar, acțiunea pauliană este acea acțiune, prin care creditorul solicită revocarea sau desființarea judiciară a actelor încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. De aceea, ea se mai numește și acțiune revocatorie. Prin urmare, acțiunea pauliană este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecția intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului.

   Prin acțiunea pauliană poate fi cerută desființarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul a micșorat gajul general al creditorilor, cum ar fi: înstrăinări de bunuri, cesiuni de drepturi, constituiri de ipoteci, remiterea de datorii, radierile de drepturi tabulare, tranzacți.

   Acțiunea intentata de către reclamantul din prezentul dosar este inadmisibila intrucat nu indeplinsete nicunul dintre motivele pentru care se poate promova o acțiune pauliana si anume:

   1. să existe o fraudă din partea debitorului;b) să se 11 cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului, care să constea în micșorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea totală sau parțială a debitorului ;c) actul atacat să nu constituie exercițiul unui drept strict personal al debitorului. Astfel, nu poate fii atacat actul prin care debitorul renunță la revocarea urnei donații pentru ingratitudine, nici actul de recunoaștere a unui copil din a-fara căsătoriei etc. ;d) creanța creditorului să fie anterioară actului atacat, căci dacă este posterioară, acel act nu poate fi nici prejudiciabil și nici fraudulos pentru creditor;e) creanța să fie certă, lichidă și exigibilă;e) în cazul actelor cu titlu oneros, terțul să fi participat, în complicitate cu debitorul, la fraudă,f) să fie introdusă în cadrul termenului general de prescripție (3 ani), PENTRU URMĂTOARELE CONSIDERENTE:

In mod eronat instanța de fond considera ca DIN ÎNSCRISURILE DEPUSE LA DOSAR REZULTA ca prin actul de donație subsemnata MI-AS AR FI GOLIT PATRIMONIUL DE BUNURI, intrucat din actele existente in dosarul executional nr.420/_ instrumentat de BEJ Cimpian M. R. nu as avea nici conturi deschise si nici alte bunuri urmaribile, in condițiile in care :

Apelanta-pârâtă a indicat prin motivele din intampinare faptul ca prin actul de donație in cauza nu și-a creat nicio stare de insolvabilitate sau sa-și fi agravat aceasta stare de insolvabilitate intrucat insolvabilitatea debitorului trebuie să fie o consecință directă și exclusivă a actului atacat; prin urmare, acțiunea pauliană este inadmisibilă dacă insolvabilitatea a fost provocată de un caz fortuit, posterior încheierii acelui act, chiar dacă respectivul caz fortuit nu ar fi fost suficient pentru a produce această consecință în patrimonial debitorului" ori:

• Reclamantul nu a dovedit existenta fraudei din partea apelantei-pârâte fata de acesta, din moment ce a donat imobilul de pe strada A. B. nr. 24, din C.

  -N. intr-un moment in care a vândut un imobil in valoare de 250.000 euro, din care a primit suma de 30.000 euro la data de_, iar in cursul anului 2009 mai trebuia sa mai încasez inca 220.000 euro, conform contractului de vanzare- cumparare autentificat sub nr. 1881/_ de BNP O. MIHUTIU, BA MAI MULT IN CURSUL ANULUI 2010 AM MAI DOBÂNDIT IN PROPRIETATE SI ALTE IMOBILE, TERENURI SI ANUME TEREN IN SUPRAFAȚA DE 1700MP, IN COMUNA FELEACU,

  înscris in CF nr.50597 Feleacu precum si teren in suprafața de 2300mp, inscris in CF nr.50814 Feleacu, terenuri ce aveau o valoare mai mare de 40.000 euro, fiecare, astfel incat prin donarea imobilului de pe strada A. B. nr. 24A, din C. -N., nu și-a micșorat patrimoniul intr-o asemenea măsura incat sa nu-și poată permite sa-i restitui numitului B. C. suma de 40.000 euro, daca acesta ar fi solicitat-o vreun moment, pana Ia acea data, astfel incat nu putem vorbi despre insolventa, falimentul subsemnatei T.

  1. , prin încheierea contractului de donație a cărui revocare o solicita reclamantul din acest dosar, insa acest argument NICI NU A FOST AMINTIT DE CĂTRE INSTANȚA DE FOND desi a fost invocat pe calea intampinarii formulate de către subsemnata si de către parata M. M. ;

• Instanța de fond a omis faptul ca reclamantul din prezentul dosar a inteles sa formuleze acțiunea civila având ca obiect rezolutiunea antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre acesta si subsemnata la data de_, abia in cursl anului 201 1, adică la mai bine de trei ani de la data la care s-a semnat acel antecontract de vanzare-cumparare;

• Potrivit răspunsului la interogatoriu pe care reclamantul B. C. 1-a dat in fata instanței dc fond, la data de_, acesta recunoaște faptul ca apelanta-pârâtă i-a făcut mai multe propuneri pentru a-i vinde alte terenuri decât cel ce a format obiectul contractului de vânzare -cumpaare din_, si ca i-a trimis mai multe acte privind diferite terenuri avocatei reclamantului B. C., aspect de care acesta avea cunostiinta!!!! (a se vedea răspunsul la întrebările cu nr.4 si 9 ale lui B. C. la Interogatoriul ce i s-a luat);

• In mod cu totul eroant instanat de fond a reținut faptul ca apelanta- pârâtă a știut inca de la momentul încheierii antecontractului de vanzare- cumparare din data de_ ca și-a asumat o obligație care in caz de neexecutare da naștere la un drept de creanța in favoarea reclamantului si ca astfel răspund cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia, in condițiile in care eu i-a oferit reclamantului alte terenuri la schimb, ba mai mult insusi reclamantul din acest recunoaște faptul ca a fost impreuna cu mine sa vizioneze mai multe terenuri, conform răspunsului la interogatoriu de la întrebarea cu nr.6.

• Ca sa nu mai vorbim despre reaua-credinta a reclamantului B. C. care a incercat sa DISTORSIONEZE ADEVĂRUL DIN CAUZA, si sa invoce faptul ca de fapt prin semnarea acelui antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre acesta si apelanta-pârâtă la data de_, s-ar fi mascat un contract de împrumut intre ei, recunoscând totdata ca de fapt in realitate nu s-a incheiat informa scrisa nici un contract de împrumut intre acesta si apelanta-pârâtă, invocând faptul ca ea ar fi trebuit sa-i restitui suma de 40.000 curo dupa scadenta imprumutului, care

  devenea scadent in anul 2008, omitand faptul ca in antecontractul in cauza nu se menționa nimic cu privire la ce se intampla in situația in care eu nu reușesc sa-i transfer dreptul de proprietate asupra terenului in cauza, ba mai mult se prevedea doar ca diferența de pret, in cuantum de 72.500 euro urmează a fi achitata in termen de 30 de zile de la data eliberării titlului de proprietate!!

• Tot in mod eronat instanța de fond a reținut faptul ca apelanta avea cunosiinta despre demersurile reclamantului din acest dosar, lasand sa se inteleaga ca as fi donat casa fîicelor apelantei-pârâte) tocmai pentru a scapă de executarea silita demarata de B. C., in condițiile in care executarea silita a fost demarata doar in anul 2012 iar prima hotărâre de reziliere a antecontractului a fost pronunțata la sfârșitul anului 2011, ori donația a fost incheiata in anul 2009, cu mult inainte de inceperea oricărui demers a lui B. C. de recuperare a celor

  40.000 curo, ca sa nu mai vorbim despre faptul ca instanța a reținut GE. RIC ca din probele administrate rezulta acest aspect fara insa sa si faca referire la acestea;

• Nu in ultimul rand doresc sa invederează instanței de apel, cu privire la acest aspect faptul ca subsemnata l-a notificat, prin executor, pe reclamnatul B. C. sa se prezinte in data de_ orele 09.00 la BEJ Cimpian M. R. pentru a-i oferi un teren intravilan, in suprafața de 15369mp, situat in Colonia Sopor. inscris in CF nr.2. C. -N., cu număr cadastral 2., a cărui valoare, potrivit tabelului notarilor publici, se ridica peste 8 euro /mp;

Fără niciun temei instanța de fond nu retine faptul ca singura cauza a incheierii contractului de donație a reprezentat-o intenția apelantei-pârâte de a le gratifica pe si fiicele sale, ca urmare a voinței părinților săi, in special a mamei sale, care tot timpul a insistat ca eu sa-i cumpăr si lui M. un spațiu comercial, dupa ce in prealabil i-a cumparat surorii acesteia un astfel de spațiu comercial, or tocmai de aceea aceasta a dorit ca eu sa trec casa pe numele la amândouă ca sa nu mai existe astfel de discuții, iar pentru a proba acest aspect solicit luarea interogatoriului paratei Malusan M., nevoia administrării unei astfel de cereri in probatiune rezultând in urma dezbaterilor pe fondul cauzei si din nevoia de a lamuri cele reținute de instanat de fond in cuprinsul considerentelor sentinței atacate;

Faptul ca instanța de fond face referire la litigiul pe care apelanta-pârâtă l-a avut cu SC MIB PRODCOM SRL, litigiu in care s-a incheiat o tranzacție intre ei, tranzacție prin care apelanta-pârâtă se obliga sa-i transfere dreptul de proprietate asupra mai multor terenuri in valoare totala de aproximativ 120.000 euro, ceea ce s-a si intamplat in cursul anului 2012, dupa cum urmează teren in suprafat de 2300 mp, din CF nr.50814 Feleacu cu nr topo 50814 la data de_, la aceasi data fiind înstrăinat si terenul in suprafața de 1700mp din CF nr.5()597 Feleacu, cu nr.topo 50597, tranzacție pe care însuși reclamantul B. C. a depus-o la dosar, împreuna cu cele doua cf ale imobilelor in cauza, din care rezulta ca dupa momentul încheierii donației, in anul 2009, apelanta-pârâtă a mai dobândit in proprietate in data de_ cele doua terenuri in suprafața de 2300mp si 1700mp, ceea ce demonstrează faptul ca ulerior donației casei de pe aviator badescu nr.24, din C. -N., apelanta-pârâtă a mai dobândit si alte imobile in proprietate astfel incatnu putem vorbi ca prin aceasta donației și-ar fi determinat insolventa sau mi- as fi agravat insolventa sau falimentul.

În mod tot eronat instanța de fond retine ca reclamantul B. C. ar fi deținut o creanța certa lichida si exigibila împotriva mea inca din data de_, întrucât in acel antecontract nu s-a prevăzut vreun termen pentru execuție întrucât s-a prevăzut un astfel de termen si anume in momentul in care se va obține tp pentru terenul in cauza.

DE ASEME. A creanța invocata de către reclamantul din prezentul dosar este ulterioara contractului de donație autentificat de BNP M. E., autentificat sub nr.432/_, cu alte cuvinte nu a deținut o creanța certa, lichida si exigibila împotriva MEA la momentul incheierii contractului de donație, chiar daca prin Sentința Civila nr. 10944/201 I a Judecătoriei C. -N., menținută prin Decizia Civila a T. ului C. nr. 10l/A/_, s-a dispus rezolutiunea antecontractului de vanzarc-cumparare din_ si obligarea apelantei-pârâte T. L. sa-i

restituie reclamantului suma de 40.000 euro, creanța lui B. C. a devenit exigibila, certa si lichida doar in momentul rămânerii definitive si irevocabile a SENTINȚEI CIVILE NR. 10944/2011 A JUDECĂTORIEI C. -N., ceea ce denota

faptul ca nu este indeplinita cerința ca creanța celui care exercită acțiunea pauliană trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. De asemenea, acțiunea pauliană poate fi introdusă numai de creditorii anteriori actului a cărui revocare se cere, pentru faptul că în momentul încheierii sale creditorul posterior nu avea un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului;

Daca reclamantul invoca ca deține împotriva apelantei-pârâte o creanța certa, lichida si exigibila din 2008, înseamnă ca prezenta acțiune este tardiv formulata raportat la termenul general de prescripție de 3 ani;

Fără îndoială, acțiunea pauliană este o acțiune personală. Creditorul care o exercită nu invocă un drept al debitorului asupra bunului obiect al actului juridic atacat, ci un drept propriu; acest drept are caracter personal, deoarece legea nu le acordă creditorilor, pe temeiul gajului general, un drept real asupra bunurilor debitorului.

Acțiunea pauliană este menită să asigure repararea prejudiciului cauzat creditorului. Revocarea actului nu este un scop în sine. Ea este mijlocul adecvat de reparare a prejudiciului cauzat creditorului prin încheierea actului fraudulos de către debitor cu terțul dobândilor, astfel ca În mod eronat instanța desi a dispus revocarea parțiala a contractului de donație autentificat sub nr.432/_ de Bnp

1. E., in limita creanței deținute de reclamnt împotriva apelantei-pârâte, aceasta nu menționează nici întinderea creanței reclamantului B. C. iar mai apoi la paragraful următor menționează ca dispune radierea dreptului de proprietate al fiicelor mele si dreptul de uzufruct al apelantei-pârâte si reinscrierea dreptului de proprietate in favoarea acesteia, anulând astfel întreaga donație, acordând astfel mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductiva de instanța, cu atat mai mult cu cat față de terțul dobânditor, acțiunea pauliană are ca efect revocarea actului, dar numai în măsura în care aceasta este necesară pentru îndestularea creditorului.

   Nu este întrunită condiția solicitata de legiuitor si anume contractul de donație a cărui revocare o cere reclamantul să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorului, adică să-i fi cauzat un prejudiciu. Prejudiciul constă în faptul că prin acel act debitorul și-a provocat o stare de insolvabilitate sau și-a agravat insolvabilitatea existentă. Dovada insolvabilității debitorului trebuie făcută de creditor. Creditorul nu trebuie să dovedească insolvabilitatea debitorului atunci când acesta din urmă este în stare de faliment sau de insolvabilitate notorie si nu cum a statuat instanța de fond ca regula este ca debitorul trebuie sa dovedească ca nu este in insolventa sau faliment.

   În prezenta cauza nu este îndeplinita nici condiția FRAUDĂRII DEBITORULUI, întrucât apreciază că pentru existența fraudei este necesar ca debitorul să fi cunoscut că prin încheierea actului își provoacă sau agravează insolvabilitatea, cauzând un prejudiciu creditorilor săi.

   De altfel, înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, prin decizia nr. 962 din 15 ianuarie 2005, a respins un recurs al Administrației Finanțelor Publice Deva, într-o acțiune revocatorie, pentru motivul că mai existau în patrimoniul debitoarei alte bunuri a căror valoare o depășea pe cea a creanței. In același sens, Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ, a admis un recurs împotriva unei sentințe a T. ului Argeș, pe motiv ca s-a reținut greșit starea de insolvabilitate (de facto - subl. ns. D.D.) a recurentei-pârâte, deoarece proba cu expertiza contabilă dispusă la fondul cauzei a relevat faptul ca "debitoarea pârâtă dispunea, la 31 mai 2001 și în iulie 2001, de surse pentru plata datoriilor la bugetul de stat, înregistrând soldul pozitiv de 4, 3 și respectiv 3,3 miliarde de lei, și că, în consecință, actul de înstrăinare din 31 mai 2001 nu a pus în pericol creanța creditoarei".

   Pentru exercitarea acțiunii paulicne, prevăzută în art.975 C.civ.,creditoruI trebuie să dovedească următoarele: creanța sa este anterioară actului atacat ca frauduIos,acest act i-a cauzat un prejudiciu,este făcut în dauna drepturilor

   sale,tcrțul dobânditor a știut că actul pe care îl face cu debitorul, va fi prejudiciabil pentru creditorii acestuia.

   Pentru toate aceste motive solicita admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 11133/2013 pronunțata in dos.nr._ al Judecătoriei C. -N., rejudecarea fondului cauzei și respingerea acțiunii introductive de instanța ca fiind nefondata, neîntemeiata si inadmisibilia, cu cheltuieli de judecata reprezentând onorar de avocat PENTRU INSTANȚA DE FOND SI APEL SI TAXA JUDICIARA DE TIMBRU PENTRU APEL.

   IN DREPT: prev.art.282, 284,287, si următoarele C.Pr.C. precum si art.975 din V. CC. si art. 1562 Noul Cod Civil.

   Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant B. C. C. solicită respingerea ca nefondate a apelurilor formulate de apelantele T. L. și M. M. în contradictoriu cu intimatul B. C. C. și menținerea în totalitate a Sentinței civile nr. 11133/2013 pronunțată de Judecătoria C. N. în ședința publică din data de_ ca legală și temeinică, obligarea apelantele T. L. și M. M. în solidar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în apel constând din onorar avocat.

   În motivare arată:

   1. EXCEPȚII PROCESUALE - Excepția netimbrării apelurilor

      Conform dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1996 respectiv art. 23 din OG nr. 80/2013 cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.

      Apelurile formulate vizează sentința primei instanțe în integralitatea sa prin urmare se datorează 50% din taxa de timbru achitată la prima instanță.

      În acest sens, apelantele au fost citate pentru primul termen de judecată stabilit pentru data de 19._ cu mențiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 2.839,78 lei și timbru judiciar în valoare de 55 lei sub sancțiunea anulării apelului.

      În măsura în care la primul termen de judecată apelantele nu își vor îndeplinii obligația stabilită de instanță în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din legea nr. 147/1996, înțelege să invoce excepția netimbrării apelului solicitând onoratei admiterea excepției și anularea apelurilor ca netimbrate.

   2. PE FONDUL APELULUI în fapt: prin Sentința civilă nr._ Judecătoria

C. N., a respins excepția inadmisibilității și a prescripției dreptului la acțiune. A admis cererea formulată de reclamantul B. C. C. în contradictoriu cu pârâții

T. L., T. L. A. și M. M. . A dispus revocarea parțială a Contractului de donație autentificat sub nr. 432/_ de BNP E. M. în limita creanței deținute de reclamant împotriva pârâtei T. L. .

A dispus rectificarea Cărții funciare nr. 2. C. N. (CF vechi 1. C. ) în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtelor T. L. A. și T. M. (în prezent M. ), a dreptului de uzufruct viager al pârâtei T. L. și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei T. L. ca bun propriu.

Prin aceeași hotărâre pârâtele au fost obligate la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.661 lei.

Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut în esență faptul că din înscrisurile existente la dosar rezultă cauzarea stării de insolvabilitate de către pârâta T. L., prin actul de donație ea golindu-și patrimoniul de bunuri _.

Cu privire la intenția de fraudare, instanța a apreciat că aceasta este evidentă din partea debitoarei pârâte T. L. atâta timp cât ea a știut încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ că și-a asumat o obligație care în caz de neexeculare dă naștere la un drept de creanță în favoarea reclamantului și că asftfel răspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta pârâtă T. L. și apelanta pârâtă M. M. .

Arată că prin apelurile declarate, apelantele înțeleg să invoce din nou: excepția inadmisibilității acțiunii pauliene, excepția tardivității introducerii acțiunii,

iar pe fondul cauzei se solicită anularea Sentinței civile nr. 11133/2013 pronunțată în dos nr._ al Judecătoriei C. N. ca fiind neîntemeiat, nefondată și inadmisibilă.

Apreciază că apelul este nefondat pentru motivele: Raportat la excepția inadmisibilității acțiunii pauliene:

Prin motivele de apel similar întâmpinării formulate în fața primei instanțe, cele două apelante înțeleg să invoce excepția inadmisibilității acțiunii pauliene motivat pe faptul că "acțiunea nu îndeplinește niciunul dintre motivele pentru care se poate promova o astfel de acțiune pauliană. "

Trebuie menționat de la început faptul că în literatura de specialitate, este contestată și controversată insăși existența instituției inadmisibilății ca excepție, reținându-se în acest sens faptul că "noțiunea de inadmisibilitate vizează nu excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, (adică) o anumită modalitate de respingere a cererii în acest sens în practica judiciară se vorbește despre respingerea ca inadmisibil a recursului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile ori despre respingerea ca inadmisibilă a cererii în urma admiterii excepției de necompetență generală atunci când o cerere adresată instanțelor judecătorești este de competența unui organ al statului fără activitate jurisdicțională.

Apreciază că inadmisibilitatea acțiunii din prisma motivelor invederate atât în fața instanței de fond cât și prin apel nu poate constitui o veritabilă excepție și nici nu poate fi analizată de către onorata instanță ca atare, ci în realitate constituie o apărare de fond. Instanța investită cu soluționarea acțiunii pauliene este ținută a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de ar. 975 C.civ., soluționând pe fond cererea.

Prin urmare verificarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 975 C:civ. nu țin de verificarea admisibilității cererii ci de temeinicia acesteia raportat la starea de fapt relevată, aprecieri în funcție de care instanța va admite cererea ca fondată sau o va respinge ca nefondată.

Prin urmare în mod legal și temeinic, prima instanță, Judecătoria C. N. a unit cu fondul cauzei excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către apelantele pârâte prin întâmpinare. Este eronată susținerea apelantelor conform căreia, prima instanță nu a lut în considerare ba mai mult a ignorai cu desăvârșire susținerile acestora, prima instanță analizând fiecare condiție prevăzută de art. 975 C.civ. în parte raportat Ia probațiunea administrată în cauză precum și la apărările formulate de apelantele pârâte în dosar. Toate aceste aspecte au format convingerea instanței cu privire la caracterul întemeiat al cererii, excepția invocată de apelante fiind în mod temeinic și legal respinsă.

Cât privește aspectele invocate referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 975 C.civ. - acestea țin de fondul cauzei motiv pentru care ne vom referi la acestea la punctul iii) din prezenta întâmpinare.

Nemulțumirile apelantelor legate de faptul că, prima instanță nu s-a referit în cuprinsul considerentelor expressis verbis la fiecare din apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la fond, nu pot fi primite, instanței de judecată nerevenindu i obligația de a da un răspuns detaliat la fiecare argument.

În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza D. contra României, conform căreia "articolul 6 implică în sarcina "tribunalului" obligația de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părților, fără a aprecia pertinența lor și fără a fi înțeles ca cerând un răspuns detaliat la fiecare argument. întinderea acestei îndatoriri poate varia în funcție de natura deciziei."

Cu privire la excepția tardivității introducerii cererii:

Prin apelurile formulate se invocă excepția tardivității formulării acțiunii pauliene motivat pe faptul că "dacă reclamantul invocă că deține împotriva pârâtei

T. L. o creanță certă lichidă și exigibilă din 2008, însemnă că prezenta acțiune este tardiv formulată raportat la termenul general de prescripție de 3 ani".

Apreciază că excepția este neîntemeiată, acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar fiind introdusă înlăuntrul termenului general de prescripție

prevăzut de Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care în mod legal și temeinic a dispus prima instanță respingerea excepției.

Conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Iar conform art. 8 alin.

(1) din același act normativ: Prescripția dreptului la acțiune în repararea daunei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

În literatura de specialitate se vorbește despre caracterul reparator al acțiunii pauliene, efectul exercitării acestei acțiuni constituindu-l repararea prejudiciului suferit de creditor în urma încheierii actului păgubitor de către debitorul său. Prin urmare acțiunea se fondează pe fapta ilicită a debitorului, prescripția în acest caz începând să curgă în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Considerentele evocate de către apelante în susținerea excepției de tardivitate a formulării acțiunii sunt cel puțin hilare, în condițiile în care se apreciază că termenul de prescripție pentru formularea acțiunii pauliene ar fi început să curgă de la data Ia care creanța reclamantului a devenit exigibilă, adică 2008 - aceasta în condițiile în care contractul de donație ce formează obiectul prezentului contract a fost încheiat deabia la data de_ . Prin urmare pare cel puțin absurdă susținerea că dreptul material de a cere revocarea unui act juridic ar putea luat naștere anterior încheierii actului în sine.

În realitate, intimatul nefiind parte în contractul de donație autentificat sub nr. 432/_, termenul de prescripție pentru exercitarea acțiunii pauliene a început să curgă de la data la care reclamantul a luat cunoștință despre existența actului și caracterul păgubitor al acestuia conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Or intimatul reclamant a luat cunoștință despre donație și caracterul păgubitor al acestuia respectiv starea de insolvabilitate a debitoarei ulterior demarării executării silite în dosarul execuțional nr. 420/_ instrumentat de BEJ Cîmpian M. R., ocazie cu care s-a constatat faptul că debitoarea T. L. nu deține în proprietate bunuri urmăribile. Cu această ocazie în urma consultării evidențelor de carte funciară am constatat faptul că debitoarea și-a donat imobilul celor 2 fete, înstrăinându-și totodată toată averea, astfel încât la data pornirii executării silite împotriva acesteia din urmă nu mai deținea decât pensia din care se fac rețineri lunare de cea. 100 lei.

Acțiunea pauliană fiind în realitate un act de executare nu poate fi exercitată decât ulterior demarării procedurii execuționale. Prin urmare termenul de prescripție începe să curgă cel mai devreme la data de_, data formulării cererii de executare silită.

Cererea ce formează obiectul prezentului dosar a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. N. la data de_ și astfel la mai puțin de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, dată față de care prezenta acțiune este formulată în termen iar excepția tardivității se impune a fi respinsă.

ASUPRA FONDULUI APELULUI - legalitatea și temeinicia Sentinței civile nr._ :

Prin motivele de apel se critică legalitatea sentinței civile nr._ din prisma faptului că nu ar fi îndeplinite motivele pentru care se poate promova o acțiune pauliană.

Apreciază că, față de probațiunea administrată în dosarul de fond, în mod legal și temeinic a reținut prima instanță îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 975 C.civ., dispunând în consecință admiterea acțiunii, după cum urmează:

Cu privire la caracterul cert lichid și exigibil al creanței precum și a anteriorității creanței față de contractul de donație autentificat sub nr. 432/_, arată că intimatul-reclamant B. C. C., este creditorul apelantei - pârâte T.

L., deținând un drept de creanță cert, lichid și exigibil în baza titlului executoriu constând din Sentința civilă nr. 10944/2011 a Judecătoriei C. N. pronunțată în dos. nr._ irevocabilă, fiind pusă în executare în dosarul execuțional nr.

420/_ instrumentat de BEJ Câmpian M. R. - aflat în copie la dosarul cauzei.

În fapt, la data de_, între intimatul B. C. C., în calitate de cumpărător și apelanta T. L. în calitate de vânzătoare s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare certificat sub nr. 7 de av. Maxim A. M., având ca obiect vânzarea respectiv cumpărarea unei suprafețe de 1.500 mp de teren din totalul de 2.500 mp. proprietate extratabulară, situat în C. -N., zona

"Ia Caralele", înscris în Cartea Funciară nr. 1318 Feleac, având nr. top. 3692 sub A+l.

La data semnării promisiunii de vânzare cumpărare, intimatul-reclamant a achitat apelantei debitoare T. L. suma de 40.000 Euro.

Prin Sentința civilă nr. 10944/_ pronunțată în dos. nr._ - acvirat la prezentul dosar, Judecătoria C. N. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. C. C., în contradictoriu cu pârâta T. L. . a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_ între apelantă în calitate de promitent vânzător și intimat, în calitate de promitent cumpărător. A obligat pârâta T. L. să achite reclamantului avansul achitat, respectiv echivalentul în lei a sumei de 40.000 Euro la cursul BNR din ziua plății, cu dobânda legală începând din data de_ și până la plata efectivă. Prin decizia civilă nr. 101/A/l_ Tribunalul Cluj Secția civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de debitoare și a obligat o pe aceasta din urmă la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 2.000 lei. Decizia civilă nr. 101/A/_ a T. ului

1. a rămas irevocabilă ca urmare a neexercitării căii de atac a recursului, apelanta debitoare achiesând prin urmare la această hotărâre.

   În soluționarea prezentei cauze prezintă însă o relevanță deosebită, starea de fapt reținută prin considerentele Sentinței civile nr. 10944/2011 pronunțată de Judecătoria C. N. în dos. nr._ .

   Conform considerentelor acestei hotărâri: față de înscrisurile depuse în probațiune coroborat cu răspunsul pârâtei la interogator, rezultă faptul că pârâta nu a făcut, până în prezent dovada că a obținut sau cel puțin că ar fi efectuat demersurile necesare eliberării titlului de proprietate asupra terenului cu privire la care a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare și care să îi permită onorarea obligației asumate prin antecontractul încheiat la data de_ . Mai mult, terenul cu pricina are în prezent ca titulari ai dreptului de proprietate persoane străine de pârâtă, cu care aceasta a recunoscut că nu se află în nici un raport juridic. Cu toate acestea, instanța reține că aspectul cel mai important în speță îl reprezintă faptul că în momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare din data de_, pârâta T. L. nu deținea în proprietate terenul obiect al antecontractului, astfel încât pârâta nu putea transmite dreptul ce a făcut obiectul antecontractului, nemo dat quod non habet, aceasta deținând doar un drept de creanță asupra terenului... Instanța reține o neexecutare culpabilă de către pârâtă a unei obligații contractuale esențiale, ....

   Ca regulă generală creanța creditorului trebuie să fie anterioară actului fraudulos. Insă, atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba de un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță*.

   Or dreptul de creanță al reclamantului B. C. C. este anterior față de contractul de donație autentificat sub nr. 432/_ luând naștere în baza Antecontractului cu dată certă nr. 7/_ . Exigibilitatea (virtuală) a dreptului de creanță anterior încheierii actului de donație rezultă în mod neîndoielnic din particularitățile concrete ale izvorului dreptului de creanță, aceasta deoarece:

   1. Conform dispoziților art. 1020 - 1021 C.civ. condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una din părți nu își îndeplinește angajamentele asumate.

      Dat fiind efectul retroactiv al rezoluțiunii, părțile fiind repuse în situația anterioară data creanței intimatului creditor este data încheierii antecontractului de vânzare cumpărare, și deci_, prin urmare data nașterii creanței deținute de reclamant este anterioară datei încheierii actului de donație.

   2. Mai mult de atât, chiar la data încheierii antecontractului cu dată certă nr. 7/_, obligația apelantei T. L. de a transmite în schimbul banilor primiți de la reclamantul B. C. C., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.500 mp era imposibil de executa. Aceasta în condițiile în care astfel cum a rezultat în urma probațiunii administrate în cadrul dosarului nr._ - acvirat la prezentul dosar (în care s-adispus rezoluțiunea antecontractului) încă anterior încheierii antecontractului dintre părți, asupra acestui teren se eliberase titlu de proprietate în favoarea unor alte persoane, care își înscriseră dreptul de proprietate și chiar dispuseră de acesta, persoane printre care nu se regăsea nici pârâta T. L. și nici pretinsa autoare a acesteia. Prin urmare, este incontestabil faptul că apelanta vânzătoare T. L. cunoștea încă de la data încheierii antecontractului faptul că va trebui să restituie cei 40.000 Euro încasați de la reclamant nedeținând niciun drept asupra terenului promis. Tocmai din același considerent astfel cum se recunoaște și prin modul de formulare al întrebărilor din cuprinsul interogatoriului luat reclamantului B. C. C. la solicitarea pârâtei T.

L., dar și în cuprinsul motivelor de apel, aceasta din urmă i-a propus reclamantului în schimbul banilor alte terenuri, pentru care însă fie nu deținea acte fie erau supraevaluate -aspect care confirmă faptul că apelantele aveau cunoștință despre demersurile subsemnatului intimat de a executa antecontractul de vânzare cumpărare - respectiv de a obține restituirea sumei de bani.

Pe de altă parte așa cum s-a decis și în practica judiciară în speța, recurenții nu contesta faptul ca reclamanta are o creanța, certa, lichida si exigibila, însa susține ca aceasta nu era anterioara actului atacat, sentința, respectiv decizia prin care a fost obligat la despăgubiri bănești fiind ulterioara actului încheiat.

Or, pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul sa aiba un titlu executoriu cu o data anterioara înstrăinării bunului, fiind suficient sa se dovedească ca actul fraudulos de înstrăinare a fost încheiat dupa săvârșirea faptei care a dus la condamnarea făptuitorului si la plata despăgubirilor bănești .

Aceste circumstanțe sunt importante și sub aspectul atitudinii subiective a apelantei T. L. la încheierea contractului de donație la data de_, apelanta cunoscând că nu și-a îndeplinit și nici nu își poate îndeplini obligațiile asumate prin antecontractul nr. 7/_ sub aspectul transferului dreptului de proprietate asupra terenului, iar conform vechiului adagiu latinesc "nemo liberalis, nisi liberatul nimeni nu poate face donații, dacă (în prealabil) nu și-a achitat datoriile.

Actul să fi fost încheiat în frauda drepturilor creditorilor:

Prejudicul creditorilor prin încheierea actului constă în faptul că, prin acel act debitorul să își fi cauzat sau agravat starea de insolvabilitate, iar conform vechiului adagiu latinesc "nemo liberalis, nisi liberatus" nimeni nu poate face donații, dacă (în prealabil) nu și-a achitat datoriile.

Actul de donație fiind un act cu titlu gratuit, valoarea bunului nu este înlocuită în patrimoniul debitoarei cu niciun echivalent.

Astfel cum rezultă din copia dosarului execuțional nr. 420/_ instrumentat de BEJ Cîmpian M. R., dar și din recunoașterea apelantei - pârâte

T. L. prin răspunsul la interogator, aceasta se află în stare de insolvabilitate nedeținând niciun bun urmăribil ( a se vedea în acest sens răspunsurile băncilor comerciale, direcția taxe și impozite etc), cu excepția pensiei în cuantum de cea.

300 lei, care este insuficientă raportat la valoarea creanței la care se adaugă cheltuielile de executare.

Pe de altă parte, existența unei popriri, ca modalitate de executare a creanței, nu exclude revocarea actului prevăzut de art. 975 Cod civil, având în vedere, pe de o parte, valoarea creanței, iar pe de altă parte, faptul că acțiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor D., reținăndu-se și dovedindu-se complicitatea la fraudă a terților dobândilori, aceștia fiind copii vânzătorilor .

La data încheierii actului de donație,_, debitoarea T. L. pe lângă datoria pe care o avea față de reclamant în sumă de 40.000 Euro (raportat la considerentele de mai sus) avea și alte datorii fiind urmărită și de cel puțin un alt creditor, societatea MIB PRODCOM SRL. Astfel la data de_ apelanta T. L.

a încheiat cu SC MIB PRODCOM SRL, o convenție prin care a fost rezoluționat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între părți în data de_ și atestat de av. Berindean Natalia sub nr. 58/_ (convenția se află la dosarul cauzei câț și în cadrul dosarului nr._ acvirat la acest dosar). In baza acestui act apelanta debitoare T. L. s-a obligat să restituie până cel târziu la data de_ suma de 120.000 Euro încasată de aceasta în baza contractului rezoluționat. Prin același act apelanta debitoare s -a obligat să semneze un contract de ipotecă asupra aceluiași imobil proprietatea acesteia din urmă situat în str. A. B. nr. 24, C. N. .

Cu toate acestea la o lună după încheierea convenției de reziliere și în detrimentul obligațiilor asumate, apelanta debitoare T. L. încheie actul de donație mai sus menționat. Actul fiind încheiat atât în dauna intimatului-reclamant cât și al creditorului SC MIB PRODCOM SRL, motiv pentru care și această din urmă societate a atacat contractul formulând mai multe cereri prin care a solicitat revocarea actului de donație ca fiind încheiat în frauda creditorilor. Printre acestea fiind și cererea ce a format obiectul dosarului nr._ dosar în cadrul căruia subsemnatul reclamant am formulat cerere de intervenție în interes propriu și care se află acvirat la prezentul dosar. Această cerere a fost soluționată prin tranzacția încheiată între apelanta T. L., BOB D. și MIB PRODCOM SRL la data de _

, tranzacție prin care apelanta s-a obligat să transmită dreptul de proprietate asupra celor două terenuri din comuna Feleacu despre care se pomenește și în cuprinsul apelului și care formaseră obiectul antecontractului din data de_ încheia cu MIB Prodcom SRL, în scopul stingerii litigiului dintre părți.

Aspectele invocate în cadrul motivelor de apel conform cărora "donația a fost încheiată într un moment în care acesta a vândut un imobil în valoare de 250.000 Euro din care a primit suma de 30.000 Euro, iar în cursul anului 2009 trebuia să mai încaseze încă 220.000 euro conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1881/_ de BNP O. Mihuțiu",, sunt irelevante în condițiile în care apelanta T. L. nu a făcut dovada că a încasat efectiv aceste sume de bani sau că le deține prin extras de cont, toate băncile comerciale răspunzând la adresa executorului judecătoresc cum că aceasta din urmă nu dispune de sume de bani. In acest sens în mod legal a reținut prima instanță faptul că sarcina probei pentru dovedirea inexistenței unei stări de insolvabilitate incumbă debitorului, acesta având obligația de a face dovada unui fapt pozitiv, acela că are și alte bunuri în proprietate a cără valoare poate acoperi cuantumul creanței și nu invers, respectiv obligația creditorului de a face dovada unui fapt negativ (inexistența în patrimoniul debitoarei de bunuri urmăribile).

În ceea ce privește cele 2 terenuri la care se face referire în cuprinsul apelului, și anume teren de 1700 mp în comuna Feleacu și teren în suprafață de

2.300 mp tot în comuna Feleacu astfel cum rezultă din actul de tranzacție încheiată între apelanta T. L., BOB D. și MIB PRODCOM SRL la data de_, menționat mai sus aceste terenuri au făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între T. L. si MIB PRODCOM SRL din data de_ . Aceste 2 terenuri au fost dobândite de către apelanta T. L. de la fiica ei co - apelanta T. M. (actualmente M. ) - astfel cum rezultă din copia in extensă a CF nr. 50814, 50597 Feleacu cu unicul scop de a fi date în plată acestui creditor alături de alte terenuri prin persoane interpuse în contul datoriei de 120.000 Euro pe care o înregistra debitoarea față de SC MIB PRODCOM SRL, aspect care nu înlătură starea sa de insolvabilitate în condițiile în care aceste imobile au fost remise pentru stingerea unei datorii.

În ceea ce privește notificarea expediată de apelanta pârâtă T. L. prin intermediul BEJ Cîmpian M. R. sub nr. 408/_, arătăm faptul că terenul oferit de către debitoare - în suprafață de 15.369 mp situat în Colonia Sopor, înscris în CF nr. 2. C. N., nr cadastral 2. (conform propunerii de dezmembrare a cadastralului 20427) - este proprietatea unei terțe persoane - Bodor Iosif - astfel cum rezultă din copia cărții funciare 2. anexate prezentei întâmpinări. Acest demers al apelantei nu face decât să dovedească pentru o dată în plus intenția frauduloasă a acesteia, în condițiile în care aceasta aparent deține valori

patrimoniale care însă nu figurează pe numele acesteia pentru a nu putea fi urmărite de către creditori.

Frauda debitorului:

Așa cum a arătat mai sus, la data de 20 martie 2009 apelanta T. L. în calitate de donatoare a donat în favoarea fiicelor sale T. M. și T. L. A., dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în C. N., str. A. B. nr. 24 și 3 l/a în cote egale de Vi parte fiecare. De menționat este faptul că apelanta T.

1. era văduvă la data încheierii actului de donație și nu avea alți descendenți succesibili astfel cum a recunoscut de altfel și prin răspunsul la interogator dar și din declarația dată în fața notarului cu ocazia autentificării actului de donație. Prin același act apelanta și a reținut dreptul de uzufruct viager.

   Astfel cum a rezultat din răspunsurile la interogatoriul luat celor 3 pârâte acestea au locuit și în continuare locuiesc la adresa imobilului ce a făcut obiectul donației.

   Or raportat la aceste aspecte având în vedere că prin acest act nu a fost avantajată niciuna din fetele apelantei T. L., în condițiile în care bunul oricum revenea conform cotelor legale, în ipoteza decesului acesteia, fiicelor acesteia, iar aceasta și-a și reținut dreptul de uzufruct viager asupra imobilului rezultă în mod indubitabil faptul că unicul scop pentru care s-a încheiat acest act a fost acela de a TRANSCRIE IMOBILUL situat pe str. A. B. nr. 24 și 31 a de pe numele debitoarei pârâte T. L., pe numele fiicelor acesteia spre a-l sustrage de Ia urmărirea creditorilor.

   Apărările apelantelor conform cărora actul de donație s-a încheiat deoarece

   "aceasta a fost voința părinților"" nu pot fi avute în vedere în speța dedusă judecății întrucât:

   1. bunul nu a aparținut niciodată părinților apelantei T. L., respectiv bunicilor apelantei M. M., și al intimatei T. L. A., astfel cum rezultă din copia cărții funciare depuse la dosarul de fond, și așa cum a arătat mai sus neexistând alți succesibili imobilul ar fi revenit oricum acestora din urmă în cotele legale adică V2 parte fiecare ce corespund cotelor donate. Iar pe de altă parte

      "voința părinților/bunicilor" nu poate fi apreciată mai presus decât voinici legii.

   2. după donație, imobilul a fost scos de către apelante la vânzare astfel cum rezultă din anunțul de VÂNZARE postat pe internet prin intermediul agenției imobiliare EDIL IMOBILIARE, conform căruia imobilul donat a fost scos la vânzare contra sumei de 1.400.000 Euro. Răspunsurile pârâtelor conform cărora publicarea anunțului s-a realizat fără știrea acestora, că anunțul era pentru închiriere etc, sunt cel puțin hilare. Agenția imobiliară EDIL IMOBILIARE fiind o agenție bine cunoscută pe piața clujeană pentru seriozitate, iar nici ea nici o altă agenție nu și - ar fi permis să scotă la vânzare un imobil (DESCRIS CU TOATE DATELE INCLUSIV CU PRIVIRE LA PREȚ ȘI FOTOGRAFII ALE TUTUROR ÎNCĂPERILOR-fotografii care au fost recunoscute de către apelanta T. L. cu ocazia interogatoriului) decât la cererea proprietarilor vânzători în baza unui contract de intermediere. Or rezultă foarte clar din tot cuprinsul anunțului faptul că acesta era pentru vânzare, iar oferta de preț era de 1.400.000 EURO, nici nu putea fi vorba despre închiriere în condițiile în care toate cele 3 pârâte au recunoscut că au locuit și în continuare locuiesc în acest imobil. Anunțul a fost tipărit de pe internet la data de_, fiind postat cu siguranță la o dată anterioară.

Față de cele de mai sus și raportat și la circumstanțele concrete arătate în cuprinsul prezentelor concluzii scrise, rezultă în mod incontestabil faptul că unicul scop pentru care s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 432/_ a fost acela de a sustrage bunul urmăririi.

In același sens în practică s-a decis admiterea acțiunii pauliene și revocarea contractului de întreținere autentificat sub nr. 7305/2005 de către notar public T. E., motivând că acesta a fost încheiat prin fraudă, întrucât pârâții D. I. D. și D. E., fiind debitori ai reclamantului, au înstrăinat cu viclenie pârâtului D. J. D., fiul lor, casa de locuit și terenul aferent în scopul de a deveni insolvabil și a face imposibilă recuperarea creanței .

Complicitatea terților dobânditori:

Astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate dar și în practica judiciară și cum în mod temeinic a reținut și prima instanță, în cazul în care actul a cărui revocare se solicită este cu titlu gratuit nu mai este necesară dovedirea complicității terțului, deoarece acesta din urmă nu are nimic de pierdut de vreme ce nu a plătit un echivalent. De asemenea complicitatea terților poate fi prezumată având în vedere că donatarele sunt fiicele debitoarei, printre care apelanta M. M., este cea care a făcut cunoștință reclamantului B. C. C. cu apelanta T. L., având cunoștință despre existența datoriei.

Toate aceste elemente formează convingerea că în realitate acest act — a fost încheiat, în complicitate cu donatarele cu unicul scop de a sustrage bunul de la urmărire și astfel în frauda intereselor creditorilor urmăritori.

Urmare a contractului de donație, valoarea bunul înstrăinat nu a fost înlocuită în patrimoniul debitoarei cu o altă valoare ce ar putea forma obiectul unor acte de executare, de unde rezultă prejudiciul creditorului și interesul de a formula această acțiune.

Având în vedere aceste motive, consideră că actul de dispoziție constând din contractul de donație autentificat sub nr. 432/_ de BNP M. E. a fost încheiat de către apelante în frauda intereselor creditorului B. C. C., fiind în drept să solicităm revocarea acestui act conform dispozițiilor art. 975 și urm Cod civil. (în prezent art. 1562 NCC), în limita prejudiciului suferit respectiv valoarea creanței la care se adaugă cheltuielile de executare.

Pentru toate aceste considerente, apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, solicitând să dispuneți respingerea apelurilor formulate ca nefondate.

In drept: art. 282 și urm. C.pr.civ., art. 115 C.pr.civ, art. 242 alin. 2 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., art. 975 C.civ.

Analizând apelul formulat de către pârâtele T. L., respectiv M.

M., întrucât ambele memorii cuprind motive identice, similare prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:

Preluând aspectele statuate în doctrină și jurisprudență, în mod pertinent prima instanță a statuat că pentru admiterea acțiunii revocatorii este necesară îndeplinirea mai multor condiții, respectiv actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciu care constă în faptul că debitorul ăi-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, frauda debitorului care a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului fata de creditor, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în principiu anterioara actului atacat, și respectiv complicitatea la frauda a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.

Astfel, contrar celor susținute de apelante în sensul că în mod eronat prima instanță a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin actul de donație pârâta T. L. și-ar fi golit patrimoniul de bunuri, tribunalul constată că în mod judicios judecătorul fondului a concluzionat că din actele existente în dosarul execuțional nr. 420/_ instrumentat de BEJ Cîmpian M. R. rezultă ca debitoarea pârâtă nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmaribile, lăsând astfel fără continut sustinerea ca ar avea si alte bunuri urmaribile, dar pe care, de altfel, nici nu le indică.

În aceste condiții, tribunalul reține că nu pot fi pertinente criticile circumscrise punctelor a, b, și c din cuprinsul memoriului de apel, răspunsurile la interogatoriu ale intimatului B. C. neavând relevanță din perspectiva existenței unor bunuri în patrimoniul pârâtei T. L., în condițiile în care organul de executare silită, respectiv BEJ Cîmpian M. R. a statuat că debitoarea pârâtă nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmăribile.

De asemenea nu poate fi reținută ca fiind fondată critica existentă la punctul d din cuprinsul apelului, în sensul că în mod eronat s-a reținut că pârâta T. L. a știut încă de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ că și-a asumat o obligație care în caz de neexecutare dă naștere unui drept de creanță în favoarea reclamantului, întrucât în cazul contractelor sinalagmatice, în speță antecontract de vânzare-cumpărare, obligațiile părților sunt

reciproce și interdependente, iar neexecutarea culpabilă a acestora dă naștere dreptului celeilalte părți la a cere rezoluțiunea, repunerea în situația anterioară, care în ipoteza executării sub forma achitării prețului, dă naștere unui drept de creanță în favoarea promitentului-cumpărător.

Or, în aceste condiții, contrar opiniei apelantelor, în mod pertinent prima instanță a reținut că intenția de fraudare a pârâtei T. L. este evidentă atâta timp cât ea a știut încă de la momentul încheierii antecontractului de vânzare- cumpărare încheiat la data de_ că si-a asumat o obligație care în caz de neexecutare dă naștere la un drept de creanță în favoarea reclamantului și că astfel răspunde cu propriile bunuri pentru neexecutarea acestuia.

Frauda debitorului, condiție sine qua non a promovării acțiunii pauliene constă în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, dându-și seama că prin încheierea acelui act și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, condiție pe deplin dovedită în prezenta speță.

În pofida susținerilor existente la punctul f al memoriului de apel, în sensul că în mod eronat prima instanță a reținut că pârâta T. L. avea cunoștință de demersurile reclamantului, întrucât prima instanță a făcut această referire în considerente, precizând în mod explicit că din întreaga probațiune administrată rezultă aceste aspect.

Contrar susținerilor apelantelor circumscrise punctului 2 al memoriului de apel tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o apreciere corectă și riguroasă din perspectiva interpretării cauzei încheierii contractului de donația de către pârâta Toddor L. .

Astfel, în mod pertinent prima instanță a statuat că nu se poate retine ca și singură cauză a încheierii contractului de donație intenția de gratificare a celor două fiice, în considerarea faptului că părinții au dorit să treacă pe numele celor doua fiice casa, în condițiile in care acestea sunt singurele moștenitoare ale paratei T. L. .

În mod judicios prima instanță a remarcat că în actele juridice cu titlu gratuit scopul imediat este intenția de a gratifica (animus donandi), iar scopul mediat (causa remota) fiind cel al scoaterii din patrimoniul personal al acestui bun, pentru a nu putea fi urmarit silit, dar cu toate acestea să poată rămâne în posesia și folosința lui, prin instituirea dreptului de uzufruct viager.

Răspunzând criticii existente la punctul 3, tribunalul conchide, în sensul că, faptul că instanța de fond a făcut referire la dosarul acvirat nr._, nu ar putea duce la altă concluzie decât aceea a intenției de fraudare din partea pârâtei T.

L., întrucât, așa cum am evocat anterior, organul de executare silită, respectiv BEJ Cîmpian M. R. a statuat că debitoarea pârâtă nu are nici conturi deschise si nici alte bunuri urmăribile.

În mod evident nu poate fi primită ca fiind pertinentă critica reprezentată de punctul 4 al memoriului de apel, în care deși se vorbește despre tardivitatea acțiunii reclamantului, în realitate invocându-se excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material, întrucât reclamantul a promovat prezentul demers juridic în interiorul termenului general de prescripție, care, în speță, a început să curgă, de la data când reclamantul a avut cunoștință despre existența contractului de donație, adică data formulării cererii de executare silită, care așa cum rezultă din înscrisul de la fila 18 din dosarul de fond a fost formulată la data de_ .

De asemenea nu poate fi primită ca fondată critica constituită din punctul 5 al memoriului de apel întrucât ca urmare a reușitei în acțiunea revocatorie, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului, care va putea urmări bunul care forma obiectul actului ca și cum acesta n-ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorul.

Acest aspect este elementul esențial care a determinat prima instanță să procedeze la rectificarea CF nr.2. C. -N. (nr.CF vechi 1. ) în sensul radierii dreptului de proprietate a paratelor T. L. -A., T. M. (in prezent M. )si a dreptului de uzufruct a pârâte T. L. și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei T. L. ca bun propriu.

În același timp, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată critica existentă la punctul 6, care de altfel reia o serie de critici anterioare, în sensul inexistenței fraudei debitorului, atât pentru motivele anterior expuse și care nu se mai impun a fi reiterate, cât pentru argumentul expus în mod corect de prima instanță în sensul că în practica judiciară s-a stabilit că sarcina probei pentru dovedirea inexistentei unei stări de insolvabilitate incumbă debitorului, acesta având obligația de a face dovada unui fapt pozitiv, acela că are si alte bunuri in proprietate a căror valoare poate acoperi cuantumul creanței debitorului si nu invers, respectiv obligația creditorului de a face dovada unui fapt negativ general (inexistenta in patrimoniul debitorului, de bunuri urmăribile).

In ceea ce privește caracterul cert, lichid si exigibil al creanței, tribunalul conchide că în mod corect prima instanță a reținut că nu poate lua în considerare apărarea pârâtelor potrivit cărora reclamantul nu ar fi avut o creanță certa, lichida si exigibila la momentul încheierii contractului de donație, ci doar în momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 10944/2011 a Judecătoriei

C. -N. ianuarie 2011, întrucât atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, ipoteză pe deplin incidentă în speța de față, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 C pr civ va ca nefondat apelul declarat de pârâtele T. L. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 11133/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C.

-N., pe care o menține în totul.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtele T. L. și M. M. împotriva sentinței civile nr. 11133/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

O. -C. T.

Judecător,

A. -F. D.

Grefier,

L. M.

L.M. 28 Noiembrie 2013 Red AD/tehn ID

23 decembrie 2013/7ex

← Decizia civilă nr. 220/2013. Actiune pauliana sau revocatorie		Decizia civilă nr. 1187/2013. Actiune pauliana sau revocatorie →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Încheierea civilă nr. 221/2013. Actiune pauliana sau revocatorie Încheierea civilă nr. 374/2013. Actiune pauliana sau revocatorie Decizia civilă nr. 87/2013. Actiune pauliana sau revocatorie Decizia civilă nr. 220/2013. Actiune pauliana sau revocatorie Decizia civilă nr. 1187/2013. Actiune pauliana sau revocatorie Decizia civilă nr. 19/2013. Actiune posesorie Decizia civilă nr. 583/2013. Actiune posesorie Decizia civilă nr. 1034/2013. Actiune posesorie