Încheierea civilă nr. 374/2013. Actiune pauliana sau revocatorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Dosar nr. _
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 374/2013
Ședința Camerei de Consiliu de la 20 D. 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Grefier S. -I. Ș.
Pe rol fiind soluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată de petenta B. V. S. .
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul lasă cererea în pronunțare în baza actelor de la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Deliberând, reține că, prin cererea depusa la dosar la data de_ petenta a solicitat scutirea de la plata taxei de timbru in cuatum de 17777,94 lei.
Trecand la solutionarea cererii din actele si probele de la dosar instanta retine urmatoarele:
In probatiune s-au anexat inscrisuri: declaratie pe proprie raspundere
, adeverinta din care rezulta ca petenta a beneficiat de venituri din dobanzi conform declaratiei informative din data de_, certificate de nastere din care rezulta ca are in intretinere doi copii, declaratie pe proprie raspundere data de sotul acesteia din care rezulta ca beneficiaza de un venit lunar de 100 lei pe familie.
Conform jursprudentei C.E.D.O, instanta retine ca potrivit art. 6 alin.
1 din Conventie garanteazã fiecãrei persoane dreptul ca o instantã sã îi determine drepturile si obligatiile civile. Astfel, se consacrã un "drept la tribunal", din care dreptul de acces, mai precis dreptul de a se adresa unei instante în materie civilã, nu constituie decât un aspect insa cu toate acestea, "dreptul la un tribunal" nu este absolut.
Acesta poate face obiectul unor limitãri, de vreme ce, prin însãsi natura sa, reclamã reglementare din partea statului, care urmeazã a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop iar limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilã cu prevederile art. 6 alin. 1 din Conventie decât dacã prin aceasta se urmãreste un scop legitim si dacã existã un grad rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul vizat.
În particular, tinând cont de principiul conform cãruia Conventia urmãreste protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete si efective, Curtea reitereazã cã cuantumul cheltuielilor de judecatã, apreciat în contextul circumstantelor unei spete date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum si faza proceduralã în care aceastã restrictie este impusã sunt factori care trebuie luati în considerare atunci
când se determinã dacã o persoanã a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau dacã, datoritã cuantumului cheltuielilor de judecatã, dreptul de acces la un tribunal a fost restrâns în asa mãsurã încât este afectat în însãsi substanta sa.
Ca atare, accesul la justitie nu poate fi considerat ca fiind ingradit prin stabilirea unor taxe de timbru, fiind normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de instantele judecatoresti sa contribiue la acoperirea cheltuielilor acestora ,concluzie care se desprinde si din Decizia Curtii Constitutionale nr. 30/1999, potrivit careea doar o taxa judiciara de timbru in cuantum ridicat sau alte cheltuieli de judecata disproportionate fata de posibilitatile financiare ale reclamantului pot reprezenta o descurajare in fapt a liberului acces la justitie .
Capacitatea petentei de a achita taxa judiciara de timbru si determinarea caracterului disproportionat al acesteea in raport de mijloacele lor financiare este apreciat de instanta tinand seama de actele depuse in sustinerea cererii de ajutor public judiciar, instanta apreciind raportat la inscrisurile depuse cerere ca fiind intemeiata doar in parte avand in vedere dispozitiile art.7 din OUG51/2008.
In conformitate cu dispozitiile art. 7 din OUG 51/2008, ajutorul public judiciar se poate acorda, cumulat in oricare din formele prevazute la art. 6, deci inclusiv in cazul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, fara insa a putea depasi, in cursul unei perioade de un an, suma maxima echivalenta cu 12 salarii minime brute pe tara, la nivelul anului in care s-a formulat cererea, salariul minim brut la nivelul anului 2013 fiind de 800 lei
, suma echivalenta a 12 salarii minime reprezentand 9600 lei.
Raportat la inscrisurile anexate cererii, tribunalul apreciază cererea ca fiind intemeiată in parte urmând ca in baza art. 15 alin.1 din OUG nr. 51/2008, raportat la art. 7 din ordonanta sa dispuna scutirea de la plata taxei de timbru in limita sumei de 9600 lei, urmand a mentine obligatia de plata a taxei judiciare de timbru pentru suma de 8177 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Admite in parte cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta
B. V. S. si in consecinta:
Dispune scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru in sumă de 9600 lei, mentine obligatia de plata a taxei judiciare de timbru pentru suma de 8177 lei .
Cu drept de rexaminare in 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
F. S. B.
Grefier,
S. -I. Ș.
Red. B.F.S./ dact. B.F.S.
S.Ș. 20 D. 2013
| ← Încheierea civilă nr. 221/2013. Actiune pauliana sau revocatorie | Decizia civilă nr. 87/2013. Actiune pauliana sau revocatorie → |
|---|
