Decizia civilă nr. 19/2013. Actiune posesorie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 19/A/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: C. | N. | , judecător |
JUDECĂTOR: C. | I. | |
GREFIER: V. | V. |
S-au luat în examinare, după recalificarea căii de atac, apelurile civile declarate de reclamanții M. F. și Z. A. împotriva sentinței civile nr.946 din_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire, revendicare și prestație tabulară.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce urmează a fi pronunțată, pronunțarea acesteia fiind amânată succesiv pentru data din 24 ianuarie 2013, respectiv pentru data de azi 31 ianuarie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 946 din_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. F., împotriva pârâtului Z., în contradictoriu cu intervenienta M. C. F. ; s-a admis în parte acțiunea formulată, în dosarul conexat_, de reclamantul Z. A. împotriva pârâților M. M., T. M., T. M. și T. M., A. L., S. M., B. E., Z. M. M., B. T., L.
ANA M. și L. V., Z. I. Ș., R. E., T. E. și T. J., T. G. și T. G.
, D. E., T. I., M. M. M. F. și L. I. A. ; s-a dispus grănițuirea imobilelor proprietatea reclamantei M. F., situat în orașul B., strada G. C. 8, județul
B. -Năsăud și a pârâtului Z. A., situat pe aceeași stradă la numărul 6, potrivit variantei nr. 2, prezentate în schița de la fila 42 volumul 3, a raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, hotarul dintre proprietăți constând în linia dreaptă dintre punctele E și F cu lungimea de 14,68 m, la o distanță de 1,82 m față de limita actuală, reprezentată de peretele dinspre S-V a casei de locuit aparținând pârâtului Z. A. ; a fost obligată reclamanta să recunoască dreptul de proprietate al pârâtului Z. A. cu privire la terenul în suprafață de 28 mp, încorporat proprietății acestuia din urmă prin stabilirea liniei de hotar în modalitatea arătată la punctul 1 de mai sus al dispozitivului; s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului Z. A. la respectarea servituții de vedere și a celei privind picătura streșinii; s-a constatat că între coproprietarii înscriși în CF 1079 B., nr. top 242/2/1/2 a intervenit un partaj voluntar prin care terenul în suprafață de 441 mp a revenit pârâtei din dosarul conexat _
, A. L. ; s-a constatat că prin antecontractul de vânzare încheiat pe data de_ pârâta din dosarul conexat_, A. L., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă lui Z.
A., reclamantul din dosarul conexat_, în calitate de beneficiar cumpărător, imobilul teren în suprafață de 441 mp, înscris în CF 1079 B., nr. top 242/2/1/2, pentru prețul de
lei vechi, achitat în întregime, și validează acest antecontract, prezenta hotărâre ținând loc de contract autentic de vânzare; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui Z. A., reclamantul din dosarul conexat_, cu privire la imobilul menționat la punctul 5 al dispozitivului, dobândit cu titlu de cumpărare; s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție formulată de M. C. F. ; s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Dobândirea de către reclamanta M. F. și de către pârâtul Z. A. a dreptului de proprietate cu privite la imobilele în litigiu. În dosarul atașat prezentei cauze, 1874/1997, prin SC 460/1998, s-a dispus de către Judecătoria Beclean înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui T. Samoilă cu privire la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 281 mp, situate în orașul B., strada G. C. 8, județul B. -Năsăud. Ulterior, dreptul de proprietate cu privire la aceste imobile au revenit reclamantei M. F. cu titlu de transmitere în schimbul întreținerii viagere, în baza încheierilor nr._, aceasta fiind înscrisă în CF 2392 B., nr. top 242/2/2 și 241/2 (f. 3, vol. 1).
În dosarul atașat prezentei cauze, 72/2002, prin SC 258/2002, s-a dispus de către Judecătoria Beclean înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului Z. A. cu privire la imobilele casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent în suprafață de 140 mp, situate în orașul B., strada G. C. 6, județul B. -Năsăud, acesta fiind înscris în CF 2569 B. nr. top 242/2/1/1 (f. 17, vol. 1).
Expertizele tehnice efectuate în cauză. A fost efectuată în prezenta cauză o expertiză tehnică judiciară de către Constantin Sofron (f. 66-70 vol. 1), având ca obiective stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și suprafața de teren aparținând reclamantei, ocupată de pârât, expertiză față de care pârâtul, mai întâi, a formulat obiecțiuni, iar, apoi, a solicitat efectuarea în cauză a unei noi expertize cu participarea a trei experți, cerere cu care, la termenul din_, reclamanta a fost de acord.
În dosarul conexat,_, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice având ca obiective identificarea imobilelor în litigiu, stabilirea suprafeței ocupate de M. F., pârâta din acel dosar, și întocmirea propunerii de întabulare în favoarea reclamantului Z. A. . Nu a fost stabilită prin această expertiză linia de hotar între proprietățile în litigiu.
Dintre acestea trei, instanța de fond a adoptat concluziile contraexpertizei (f. 175-180 vol. 2) completată ulterior la solicitarea instanței (f. 34-46 vol. 3), nu numai pentru faptul că aceasta este opera unui colectiv de trei experți (Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin), ci și pentru faptul că este mai elaborată și clarifică toate aspectele litigioase ale cauzei, inclusiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile în litigiu, în 3 variante.
Stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamantei M. F. și a pârâtului Z.
A. . Expertiza efectuată în cauză de Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin a propus grănițuirea imobilelor în litigiu în trei variante, așa cum s-a arătat.
Varianta nr. 1, solicitată de reclamantă, propune o linie de hotar cu lungimea de 12,35 m (rezultată din schița raportului de expertiză efectuată de Silasi A. în dosarul 1874/1997, în care s-a dispus intabularea lui T. Samoilă) ce urmează a fi mutată față de cea actuală cu 0,73 m spre interiorul imobilelor proprietatea pârâtului Z. A., ea presupunând demolarea parțială a imobilului acestuia (f. 43, vol. 3).
Varianta nr. 1 bis, nesolicitată de niciuna dintre părți, propune o linie de hotar ce urmează a fi mutată cu 0,61 m față de cea actuală spre interiorul imobilelor proprietatea pârâtului Z. A., și această variantă presupunând demolarea parțială a imobilului pârâtului Z. A. (f. 44, vol. 3).
Varianta nr. 2, solicitată de pârâtul Z. A., propune o linie de hotar care urmează a fi mutată spre interiorul imobilului reclamantei cu 1,82 m (s-a avut în vedere distanța menționată în schița de la fila 42 a volumului 3, în concluziile raportului de expertiză de la fila 38 al aceluiași volum această dimensiune apare de 1,89 m) și care constată că reclamanta ocupă o porțiune de 28 mp din imobilul proprietatea pârâtului Z. A., această variantă incluzând și suprafața de teren de 38 mp dintre proprietatea reclamantei și strada G. C., teren care nu face parte din domeniul (public sau privat) al unității administrativ teritoriale (f. f. 42, vol. 3). De precizat că în toate cele trei variante reclamanta își păstrează suprafața de 281 mp cu care este înscrisă în cartea funciară.
În susținerea variantei nr. 1 a liniei de hotar reclamanta prezintă ca argumente lungimea de 12,35 m a limitei față de proprietatea pârâtului Z. A. și lungimea frontului la stradă de 22,77 m, rezultate din schița raportului de expertiză efectuată de Silasi A. în dosarul 1874/1997 (f. 36 vol. 1), dimensiuni pe care varianta nr. 2 nu le respectă, în sensul că lungimea limitei față de pârâtul
Z. A. a fost majorată potrivit acestei variante la 14,68 m, iar frontul la stradă a fost micșorat la 20,30 m. Varianta nr. 2 apare în acest fel față de varianta nr. 1 ca o "deformare"; a proprietății, de formă dreptunghiulară, a reclamantei, prin mărirea lățimii în dauna lungimii, suprafața rămânând aceeași, 281 mp.
În legătură cu acest aspect, trebuie de remarcat faptul că, dacă în dosarul 1874/1997 (în care s-a dispus intabularea antecesorului reclamantei, T. Samoilă) lungimea de limitei dintre proprietățile în litigiu este de 12,35 m, în dosarul 72/2002 (în care s-a dispus intabularea pârâtului
Z. A. ) aceasta apare de 15,96 m (f. 38 a dosarului atașat 72/2002), pentru ca în schița care a însoțit autorizația de construire eliberată în favoarea pârâtului Z. A., aceeași limită să apară în lungime de 14,60 m (f. 51 vol. 1). Iată de ce argumentele reclamantei bazate pe respectarea unor dimensiuni avute în vedere la intabularea în anul 1998 a antecesorului ei nu pot fi reținute de instanță, nu în ultimul rând, și pentru că ele au fost stabilite cu instrumentele, mai puțin performante, de la acea vreme.
Susținerea reclamantei în sensul că între cele două proprietăți a existat un gard din plasă de sârmă pe stâlpi din metal pe care pârâtul Z. A. l-a demolat construind în locul lui un gard nou cu fundație de beton a fost confirmată de pârâtul Z. A. prin interogatoriu (f. 27 vol. 1). Probele administrate în cauză însă nu au confirmat susținerea reclamantei în sensul că pârâtul Z.
A. a construit acest nou gard prin mutarea limitei către proprietatea ei. Instanța de fond mai reține că la niciuna dintre cele două cercetări locale efectuate în cauză (f. 118 vol. 1 și f. 223 vol. 2) părțile nu au putut indica vechea linie de hotar dintre proprietățile în litigiu, astfel încât să se poată reține mutarea acesteia înspre proprietatea reclamantei.
Potrivit art. 560 din NCC, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta, drept pentru care în considerarea celor anterior expuse, s-a adoptat linia de hotar dintre proprietățile reclamantei M. F. și pârâtului Z. A. potrivit variantei nr. 2, prezentate în schița de la fila 42 volumul 3, a raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de Bajzath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, constând în linia dreaptă cu lungimea de 14,68 m, la o distanță de 1,82 m față de limita actuală reprezentată de peretele dinspre S-V a casei de locuit aparținând pârâtului Z. A., aceasta presupunând și recunoașterea de către reclamantă a dreptului de proprietate al pârâtului Z. A. cu privire la terenul în suprafață de 28 mp.
Nu există niciun argument în favoarea adoptării uneia dintre celelalte 2 variante (nr. 1 și nr. 1 bis) care presupun desființarea parțială a casei de locuit a pârâtului Z. A. în condițiile în care reclamantei îi rămâne astfel suprafața de teren cu care este înscrisă în cartea funciară, chiar dacă aceasta presupune cuprinderea suprafeței de 38 mp aflată în fața proprietății sale, în partea către strada G. C., care, așa cum s-a arătat, nu face parte din domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale și în condițiile în care niciuna dintre probele administrate în cauză nu confirmă mutarea de către pârâtul Z. A. a gardului pe proprietatea reclamantei.
Dobândirea dreptului de proprietate al lui Z. A., reclamant în dosarul conexat _
, cu privire la terenul în suprafață de 441 mp înscris în CF 1079 B., nr. topo 242/2/1/2. În condițiile în care M. M., T. M., T. M., S. M., Z. M. M., B. T., L.
Ana M., L. V., L. I. A., Z. I. Ș., T. G., M. M. și R. E., pârâți
în dosarul conexat_, au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii reclamantului Z. A.
, iar ceilalți pârâți în același dosar, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au infirmat în scris susținerile cuprinse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 730 din vechiul C. civ, aplicabil la data partajului, între coproprietarii înscriși în CF 1079 B. a intervenit un partaj voluntar prin care terenul în suprafață de 441 mp a revenit pârâtei A. L. .
S-a mai reținut că prin antecontractul de vânzare încheiat pe data de_ (f. 5 vol. 1 a dosarului conexat_ ) pârâta A. L., în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă lui Z. A., reclamantul din dosarul conexat_, în calitate de beneficiar cumpărător, imobilul teren în suprafață de 441 mp, înscris în CF 1079 B., nr. top 242/2/1/2, pentru prețul de
20.000.000 lei vechi, achitat în întregime, pronunțându-se, în condițiile art. 2 alin. 1 din L 54/1998, în vigoare la data încheierii antecontractului, o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare de vânzare și s-a dispus, în condițiile art. 896 din NCC, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui Z. A. cu privire la acest imobil.
Problema inadmisibilității acțiunii formulate de Z. A. în dosarul conexat_, invocată de reclamantă. Apărătorul reclamantei, avocat Dan S. a arătat la termenul din_ că transferul dreptului de proprietate în zonele de aplicare a legilor fondului funciar nu se poate face de la un proprietar tabular, ci doar de la o persoană fizică care a dobândit acest drept în baza DL
42/1990 sau a celorlalte legi ale fondului funciar, astfel încât acțiunea formulată în acest dosar este inadmisibilă.
Cu privire la acest aspect s-a reținut că în cauză s-a invocat un partaj voluntar între coproprietarii înscriși în CF 1079 B. prin care terenul în suprafață de 441 mp a revenit lui A. L.
, unul dintre aceștia. Aplicabilitatea legilor fondului funciar s-ar pune în discuție dacă respectivul teren ar fi fost preluat abuziv de către stat, or, nu a fost dovedită în cauză o asemenea situație. În concluzie, constatarea de către instanță a partajului voluntar intervenit între coproprietarii înscriși în cartea funciară este, contrar susținerilor reclamantei, admisibilă.
Servitutea de vedere și picătura streșinii. În cauză nu a fost dovedită nerespectarea de către pârâtul Z. A. a distanței legale privind deschiderea ferestrelor de vedere spre proprietatea reclamantei, precum și a dispozițiilor legale privind picătura streșinii, astfel încât s-au respins aceste pretenții ale reclamantei.
Cheltuielile de judecată. Întrucât au fost admise în parte, atât acțiunea reclamantei M.
F. în prezenta cauză, cât și acțiunea pârâtului Z. A., reclamant în dosarul conexat _
, iar, potrivit art. 560 din C. civ. proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie în mod egal la cheltuielile de grănițuire, instanța de fond a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. F., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii pârâtului ce formează obiectul dos,nr.l447/l86/2oo6, acvirat, și al admiterii în parte a acțiunii introductive în sensul de a se dispune grănițuirea imobilelor învecinate prin stabilirea mejdiei dintre ele conform variantei nr.l din raportul de contraexpertiză tehnică efectuat de experții Bajzath Francisc,Petre Ion și Sugar Florin, pe o lungime de 12,35 m și cu 0,73 m în interiorul terenului folosit în prezent de pîrît, pe aliniamentul determinat de punctele A-B-C-D ; obligarea pîrîtului de a- i recunoaște dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață, de 9 mp. pe care i 1-a ocupat abuziv,prin felul în care a edificat construcțiile (gardul, pe fundație din beton și respectiv peretele lateral al casei de locuit pe o lungime de 12,35 m și o lățime de 0,73 m ); obligarea pîrîtului de a-și retrage construcțiile edificate abuziv (gardul pe fundație din beton și zidul ce formează peretele lateral al casei de locuit ) cu respectarea mejdiei dintre proprietățile lor (menționată nai sus ) precum
și cu respectarea dispozițiilor din codul civil vechi privitoare la servituți sau,în caz contrar,să fie autorizată să facă aceste lucrări pe cheltuiala pîrîtului ; cu obligarea pîrîtului la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în cuantum de 849,7o lei; cu obligarea acestuia și la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pe care le va justifica în instanță.
Așa cum rezultă din extrasul de c.f.nr.2392 B. nr.top. 242/2/2 și nr.top.241/2, reclamanta este proprietara tabulară a terenului în suprafață de 211 mp.situat în B. str.G.C. nr.l. Amplasamentul acestui teren este reprezentat prin forma și dimensiunile schiței ce face parte din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Silaș A. în dos,nr.18741997 al Judecătoriei B. . Conform acestui raport de expertiză tehnică mejdia dintre proprietatea de la nr.8 și cea de la nr.6 avea o lungime de 12,35 m iar frontul la stradă era pe o lungime de 22,77 m ( din care 0,6o m în spatele casei reclamante spre vecinul Boroș I. ) . Așa cum rezultă din extrasul de c.f.nr.2569 B. nr.top. 242/2/1/1 suprafața de 14o mp.este proprietatea tabulară a pîrîtului și cuprinde vechile construcții (casă cu 2 camere,bucătărie,cămară, hol și anexe gospodărești ) precum și o porțiune de teren aferent acestor Intabularea în c.f. a dreptului de proprietate asupra terenului de 14 mp. s-a făcut în baza reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 așa cum rezultă din procesul-verbal de punere în posesie nr.1867/4.ol.2oo2 tarlaua 31 parcela 7o2 ( f.3 din dos.nr.72/2oo2) el berat în favoarea lui Z. A. ,tatăl pîrîtului. Intabularea în c.f.a dreptului de proprietate asupra terenului de la. nr.8 în prezent proprietatea reclamantei și a terenului de la nr.6, proprietatea pîrîtului,s-a făcut în baza unor hotărîri Judecătorești și a unor rapoarte de expertiză tehnică (expertul Silaș A. în dos.nr. 1874/1997 și expertul P. Viorel în dos,nr.72/2oo La datele cînd s-au făcut aceste expertize,între cele 2 proprietăți exista un gard din plasă de sîrmă (ase vedea fotografia de la f.25 ); Prin construirea gardului pe fundație din beton (iar pe o porțiune a acestuia prin edificarea peretelui lateral al noii construcții: pîrîtul ai-a ocupat abuziv cei 9 mp.(la care face referire raportul de contraexpertiză tehnică al celor 3 experți ):
La edificarea acestor construcții,pîrîtul nu a respectat schița autorizației de împrejmuire de la
f.51 (în spate lungimea prevăzută era de 11,60 m -actuală de 12,29 m; frontul la stradă prevăzut era
de 2o.oo m -actual de 21,49 m ) Așa cum rezultă din adresa nr. 1423/_ (f.87 ) emisă de Inspectoratul Județean în construcții B. -Năsăud,care i-a fost comunicată reclamantei urmare sesizării făcute. Extinderea și mansardarea casei de locuit nu respectă proiectul tehnic autorizat cu nr.78/2oo5 întocmit de către SG"CARPAT. "SRL B. și autorizația de construire nr.loo/l8.o7.2oo5 eliberată de către Primăria Beclean. La pct.3 din această adresă se arată că pentru nerespectarea proiectului tehnic au fost dispuse următoarele, măsuri: -oprirea lucrțrilor de construcție la stadiul fizic consemnat la data controlului; -sancționarea constravențională a investitorului conform prevederilor art.26 al.l lit."b" din Legeanr.5o/l991 republicată; -intrarea în legalitate conform prevederilor Legii nr.5o/l991 republicată.
Din raportul de expertiză tehnică P. Viorel întocmit în dos. nr.72/2oo2, rezultă că pîrîtul folosea în realitate 258 mp. din care s-a întabulat pe 14o mp. (întrucît aceasta era suprafața pentru care se eliberase procesul-verbal de punere în posesie nr. 1867/4.ol.2oo2) rămînînd deci o diferență de 118 mp. La data de 7.o6.2oo7 cînd s-au efectuat măsurătorile de către expertul P. Viorel în dos.nr,1447/l86/2oo6 acvirat,suprafața folosită de pîrît era de 265 mp, deci cu 7 mp .mai mult decît în anul 2oo2.
Prin varianta nr.2 de stabilire a mejdiei dintre proprietățile vecine și prin dispunerea întabulârii în c.f.a dreptului de proprietate al pîrîtului și pentru suprafața de 141 mp.,rezultă deci că prima instanța îi mărește dreptul de proprietate al pîrîtului la 281 mp.,cu 23 mp. MAI MULT DECIT IN ANUL 2002 (cînd nu exista gardul de beton dintre părți și nici construcția extinsă a casei de locuit) și fără a exista un temei juridic de dobîndire a acestei diferențe de teren. Apreciază că împrejurarea că cei 3 experți constată că față de amplasamentul terenului proprietatea tabulară a reclamantei (conform exkiței expertului Silaș A. din dos .nr .1847/1997 ) mai există 38 mp.pînă la carosabilul str.5.C0șbuc, nu conduce la concluzia că reclamanta este proprietara măcar a unui mp.din acest teren ;că pîrîtul poate ocupa o porțiune din terenul proprietatea ei tabulară,iar în compensație,pentru diferența ocupată de acesta,amplasamentul terenului reclamantei să se lățească pe acești 38 mp.
In ce privește cererea pîrîtului ce formează obiectul dos.acvirat, prima instanță i-o admite în parte și constată următoarele: că între coproprietarii înscriși în c.f.nr.lo79 B. nr.top. 242/2/1/2 a intervenit un partaj voluntar în baza căruia terenul în suprafață de 441 mp. i-a revenit pîrîtei A. L. născută T. . Numai că această pârâtă nu este coproprietară în acest c.f, coproprietarul din acest
c.f. T. L. este tatăl pîrîtei A. L. . Așa cum rezultă din extrasul de c.f.nr.lo79 B. nr.top. 242/2 eliberat la data de 17.o4.1397 (f.4 din dos.nr.1874/1997 ) sub B15 este întabulat T. L. în cotă de 8/192 părți (cînd pîrîta A. L. născută T. avea 14 ani ) înscrierea fiind făcută cu titlu de moștenire cu încheierea nr.1253/1941 c.f. Din extrasul de c.f.nr.2o25 B. nr.top.241 eliberat la data de 17.o4.1997 (f.5 din dos.nr.1874/1997 rezultă că sub B 11 este intabulat T. L. în cotă de l/24 părți cu titlu de moștenire,ci încheierea nr.421/1936 c.f. (cînd pîrîta A. L. avea 9 ani ). Din T.P.nr.691/17.ofî,1996 eliberat în favoarea lui T. SAMOILA ( f.6 din dos.nr.1874/1997 unde este reclamant ) rezultă că acesta este moștenitorul coproprietarului T. L. ,din cele două c.f-uri mai sus menționate si nicidecum pîrîta A. L. născută T. . Așa fiind,este evident că în mod greșit prima instanță a constatat că pîrîta A. L. este coproprietară în c.f.nr.lo79 B. nr. top.242/2/1/2 (provenit urmare unor dezmembrări din nr top.242/2 urmare întabulării celor 281 mp.de la nr.8 și a celor 14om de la nr.6 ) și că această pîrîta ar fi devenit unică proprietară a terenului de 441 mp. urmare partajului voluntar intervenit între ea și| ceilalți coproprietari, deci acest capăt de cerere al pârâtului trebuie respins.
Drept consecință și pct.5 din dispozitivul sentinței atacate este nelegal și nefondat,din moment ce pîrîta A. L. ,nefiind proprietara terenului de 441 mp.din c.f.ul mai sus menționat,ante contractul de vînzare-cumpărare încheiat la data de 27.o6.2oo3 între aceasta în. calitate de vînzătoare și pîrîtul Z. A. I. în calitate de cumpărător nu este valabil iar validarea acestuia prin sentința atacată, care ține loc de act autentic de vînzare-cumpărare, este nelegală,motiv pentru care și acest capăt de cerere al pîrîtului trebuie respins.
Cu privire la acest punct din dispozitivul sentinței atacate, consideră că este și inadmisibil admiterea lui,deoarece obiectul acestui antecontract de vînzare-cumpărare (terenul din litigiu? este supus regimului disp.Legilor fondului funciar,iar din acest punct de vedere nu s-a dovedit că vînzătoarei A. L. m s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în baza
disp.Legilor fondului funciar să fie supuși regimului Juridic al Legilor fondului funciar,iar diferența de 141 mp, nu. Drept urmare, ca o consecință a celor de mai sus,și pct.6 din dispozitivul sentinței atacate este nelegal și netemeinic, capătul de cerere privind întabularea în c.f.a dreptului de proprietate al pîrîtului asupra acestui teren de 141 mp.cu titlu de drept cumpărare trebuie respins.
In fine, și pct.2 din dispozitivul sentinței atacate este nelegal și netemeinic,întrucît din moment ce pîrîtul nu a dobîndit dreptul de proprietate cu privire la diferența de teren,față de cei 140 m] pe care este deja intabulat,dispoziția, instanței de a fi obligată reclamanta să-i recunoască dreptul de proprietate cu privire la cei 28 mp.trebuie înlăturată, acest capăt de cerere a pîrîtului trebuind a fi respins.
Față de toate aceste considerente de mai sus, reclamanta apelantă apreciază că apelul declarat este întemeiat și pe cale de consecință solicită admiterea lui astfel cum a arătat mai sus,cu obligarea pîrîtului intimat la plata cheltuielilor de judecată în apel, pe care le va justifica în instanță.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs și pârâtul Z. A. -I., solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul de a obliga reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariu expert si onorariu avocat în cuantum de 1.754 lei.
În motivare, apelantul pârât Z. A. -I. arată că, în fapt, prin sentința atacată instanța de fond a admis în parte acțiunea civila formulata de reclamantă, având ca obiect grănițuire și a admis în parte acțiunea civilă, formulată de pârât, în dosarul nr._, având ca obiect revendicare, dosar ce a fost conexat la prezentul prin încheierea din_, aflată la fila 119, compensând cheltuielile de judecată, asa cum rezulta din dispozitivul sentinței atacate. Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 274 și urm. CPC și art. 584 CC, instanța a respins pârâtului petitul- cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ce exced cheltuielilor făcute de aceasta în prezenta cauza . Potrivit art. 584 Cod civil, cheltuielile granițuirii se vor face pe jumătate, adică se suporta in mod egal de fiecare parte, până la concurența celei mai mici sume și în final la obligarea suportării cheltuielilor de judecată, pentru partea care a dovedit ca avut mai multe cheltuieli, iar dispozițiile art. 274 alin. 2 CPC prevede imperativ, că judecătorii nu pot micșora cheltuielile cu privire la plata expertizelor, a taxei de timbru, etc.. Astfel că, conform documentelor anexate la dosar de ambele părți, reclamanta a avut următoarele cheltuieli, în dosarul de grănțuire(1085/o6): 48 lei taxă de timbru ; 200 lei onorariu expert; 400 lei onorariu avocat de la filele 5 și 13. Iar el ca și pârât: 350 lei onorariu avocat; 600 lei onorariu contraexpertiză, conform decontului de la f. 225. Apreciază că, având în vedere faptul ca el în calitate de pârât a avut de achitat onorariu pentru 3 experți, cheltuielile lui de judecata in prezenta cauza au depășit pe cele ale reclamantei, care a cheltuit în total 648 ei(contrar a ceea ce susține aceasta prin concluziile scrise depuse la dosar de 849,7 lei), față de cheltuielile paratului de 950 lei, astfel ca solicită obligarea acesteia la plata diferenței de cheltuieli în valoare de 302 lei.
În ceea ce privește dosarul 1447/06 conexat, având in vedere ca in lipsa unei lucrări de specialitate (expertiza topografică), au putut doar aproxima suprafața ocupata abuziv de reclamantă, pe care a apreciat-o la 60 mp în cererea introductivă, consideră ca chiar admisă în parte acțiunea sa posesorie, având in vedere ca reclamanta s-a opus admiterii cererii, ea trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată, pe care le-a avut in acest dosar și anume: 122 lei taxa de timbre fila 10 și 67; 730 lei onorariu expert(200 lei avans f.43+530 lei diferența decont); 600 lei onorariu avocat. Totodată solicită respingerea cererii reclamantei cu privire la obligarea suportării/compensării cheltuielilor de judecata din acest dosar, conform chitanței de la fila 134, întrucât apărările ei au fost respinse de instanța, în totalitate, dovedindu-se că ocupă abuziv 28 mp, nefiindu-i afectat dreptul ei de proprietate, înscris în CF, fiind obligată să-și retragă limita de proprietate pe forma terenului, care corespunde suprafeței de 281 mp . Cheltuielile de judecata efectuate de parti vor fi suportate in final de partea care cade in pretenții, de partea care a pierdut procesul, iar obligarea la plata cheltuielilor de judecata are in vedere culpa procesuala a pârtii, în acest caz cu privire la dosarul
conexat, culpa reclamantei este evidentă, fiind constatată de 2 din cele 3 expertize care au fost efectuate în prezenta cauză .
In drept, se invocă prevederile art. 299-316 Cod procedura civila.
Apelantul pârât Z. A. -I., a depus la dosar întâmpinare la apelul declarat de reclamanta M. F. (f.43-45), prin care solicită în temeiul art. 312 alin. 1 din Cod proced. civilă, respingerea în totalitate a apelului formulat de reclamanta M. F., ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, întrucât instanța de fond a apreciat just, cererile fiecărei părți, grănițuind proprietățile părților, conform ultimul raport de expertiză efectuat în cauză, pentru motivele expuse în sentința atacată: "instanța va adopta concluziile contraexpertizei.... nu numai pentru faptul că este opera unui colectiv de trei experți, ci și pentru faptul că este mai elaborată și clarifică toate aspectele litigioase ale cauzei, inclusiv stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile in litigiu, în 3 variante", astfel că în oricare dintre aceste variante dreptul de proprietate al apelantei, rămâne nealterat . Mai mult decât atât, apelanta pe parcursul judecății fondului, a început edificarea unui gard, pe aliniamentul gardului său și al vecinului de după casa ei, lucrare care a fost începută fără autorizație de construire, sfidând parcă dinadins cererea de revendicare din dosarul conexat(l 447/2006), fiind nevoit să solicite pe calea unei ordonanțe președințiale, sistarea lucrărilor până la stabilirea limitei de proprietate întrei ei, cerere admisă în sentința civilă nr.288/2007, rămasă definitivă prin respingerea recursului în dosarul 430/2007. Acest lucru dovedește în plus față de probele administrate în cauză, argumentate pe deplin prin sentința atacată că reclamanta și-a însușit și porțiunea de teren de 38 mp. Acest lucru a fost remarcat și de experții topo, care au constatat că la întabularea antecesorului apelantei, expertul Silaș pe latura sudică indică str.G. C., nu teren viran, astfel că grănițuirea poate fi făcută conform variantei 2, care corespunde realităților din teren, iar judecătorul nu s-a pronunțat asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, apelanta rămâne proprietara suprafeței din c.f. În ceea ce privește susținerile apelantei că, față de 2002 pârâtul folosește în plus 7 mp, afirmația este falsă, limita de folosință este delimitată de expertul P. Viorel, în poligonul 3-4-5-6-7-3 cu S=255 mp, adică cu 3 mp mai puțin decât în 2002, când avea în folosință 258 mp. În schimb, expertul confirmă faptul că apelanta a săpat fundația pentru gard în pct.10-6 și 9-7, folosind în mod real 306 mp, adică cu 24 mp în plus. În urma formulării de obiecțiuni la această expertiză, expertul P. Viorel a întocmit o completare la raportul de expertiză, prin care arată că la varianta 2, că pârâtului i se cuvine suprafața de 287 mp,limita de despărțire dintre proprietățile vecine fiind de 2,11 ml față de peretele casei lui, ori el prin hotărârea atacată, va dobândi doar 281 mp,pe lățime de 1,89 ml. Având în vedere faptul că antecesorii ambelor imobile au fost frați, iar în baza încheierii nr.1253/1941, fiecare a primit o cotă de 4/96 din acest teren, este firesc ca și în prezent să aibă o suprafață egală de câte 281 mp fiecare.Cu privire la coproprietatea lui T. L. din C.F.nr.1079, Szilagyi Lilla ar putea fi mama acesteia, nicidecum tatăl ei. În realitate însă, coproprietară este A. Lilla, n.T., împreună cu toți frații Ana, Roza, G., A. și M. (trecuți în c.f.în ordinea vârstei), având cu toții capacitatea de folosință a drepturilor civile. Acest lucru este susținut de certificatul de deces al lui A. Lilla, care a decedat în timpul derulării fondului(i_ ), în urma căreia nu au rămas moștenitori direcți, iar colaterali sunt înprocesuați.
Cu privire la dosarul nr. 1874/1997 prin care s-a intabulat T. Samoilă, care se presupune că ar fi unicul moștenitor al lui T. Lilla, ce facem cu rezerva succesorală a fraților amintiți supra, deși acest dosar nu face obiectul prezentei judecăți, consideră că acesta hotărâre a fost obținută prin dol, datorită faptului că părăți din acest dosar, sub chipurile că nu au putut fi identificați, chiar dacă o parte din ei locuiau pe aceași stradă, fiind vecimi(urmașii lui T.Roza, adică tatăl meu, la nr. 6; ai lui T.M. , la nr. 11), a fost desemnat un litiscurator în persoana lui Câmpan S. de la nr. 9 . Această întabulare fiind făcută cu unicul scop, de-a împroprietări pe d-na M. F., în dauna copiilor R. E. si T. A., cărora le-a fost luată în mod deliberat, rezerva succuesorală ce li se cuvenea după mama lor, iar sulta stabilită prin sentința cu pricina nu a fost plătită niciodată .
In legătură cu problema inadmisibilității depunem adresa Primăriei B., care spune că terenul înscris în CF 1079 nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, acesta excepție a fost ridicată la ultimul termen de judecată, fiind respinsă .
In drept, se invocă prevederile art.274,alin.l, art.299-316 Cod proced. Civilă.
Apelantul Z. A. -I., a formulat la data de_ concluzii scrise (f.80-101) prin care reiterează cererea de admitere a apelului declarat și în consecință să se dispună obligarea reclamantei-apelante la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, în cuantum de 1.754 lei, conform dovezilor indicate prin cererea de apel. Solicită respingerea în totalitate a apelului declarat de reclamanta M. F., menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată în apel, suplimentar invocând inadmisibilitatea contestării calității de moștenitoare a pârâtei A. Lilla în prezenta fază procesuală, raportat la prevederile art. 294 Cpc, întrucât această solicitare reprezintă o cerere nouă în apel, nefiind invocată pe parcursul judecății la prima instanță, astfel că se schimbă obiectul cauzei, în al doilea rând nulitatea absolută a renunțării la moștenire, dată de pârâta A. Lilla născută T., în fața unui notar din Ungaria din mai multe considerente: Acceptarea succesiunii după defunctul ei tată T. G. decedat în 1932, a fost manifestată expres, înscris în CF 1079 și 2025 prin încheierea nr. 1253/1941, cu mențiunea de minoră, a se vedea coala evolutivă tradusă din limba maghiară ; Mama pârâtei, T. Lilla născută Szilagyi, în calitate de soț supraviețuitor nu avea drept de moștenire, nici în anul 1932, nici în 1941 Dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, a fost introdusă în Codul civil din 1864 prin DL nr. 319/1944, ea având doar un drept de uzufruct viager, înscris în coala a IlI-a foaia de sarcinii din CF 1079, a se vedea, coala, evolutivă tradusă din limba maghiară ; Fiind proprietar tabular, nu credem că este cazul să insistăm asupra modului de transmitere a proprietății prin acte între vii, fiind evidentă ineficienta renunțării asupra unui drept înscris în CF, cu singura mențiune că, rugăm Onorata Instanță să observe că este proprietar tabular, în nume propriu inclusiv minorul T. M., care la data decesului tatălui-său avea doar 1 an; Chiar în condițiile în care nu era proprietară tabulară T. Lilla născută, Szilagyi, renunțarea la eventuala moștenire lăsată, trebuia făcută în termenul de prescripție de 6 uni(art. 700 C.civil), ori cum aceasta a decedat în anul 1975, chiar și după apariția legii nr. 58 din 1974, terenurile din localitățile urbane și rurale, se putea transmite prin succesiune, numai prin înscris autentic(ar£. 30-31), declarația de renunțare din 1992, fiind prescrisă ; Declarația de renunțare "nu, este valabilă, decât dacă, este înscrisă, într-un registru ținut anume la notariatul de stat de la, locul în care s-a, deschis moștenirea; dacă, s-a făcut la un alt notariat, ea se înregistrează la notariatul de la, locul deschiderii succesiunii- prof.dr. Francisc Deak -Moștenirea testamentară, fila 118-119"", ori în cazul nostru declarația a fost dată în altă țară-Ungaria, orașul Budaors, iar la Notariatul de stat BN, s-a legalizat doar semnătura traducătorului . Considerentele expuse sub pct. II. nimicesc dovezile aduse de apărătorul apelantei, cu privire la dreptul de moștenire/proprietate, al pârâtei A. Lilla, născută, T., iar pentru a evita interpretări neavenite cu privire la numele de familie al tatălui decedat în 1932, T. sau Toderean, vă anexăm o poză făcută în cimitirul reformat din orașul B., cu piatra funerară inscripționată cu data nașterii respectiv data decesului al ambilor părinți, străbunicii clientului meu, întărită de o adeverință emisă de preotul reformat și anexată prezentei, în care apar și copii minori în ordinea nașterii lor . In ceea ce privește susținerile orale cu ocazia dezbaterii apelului, apelantul arată că, în privința "obligativității" titlului de proprietate emis la întabularea inițială a clientului meu, consideră că acesta a fost emis nelegal, terenul nu a fost înscris niciodată în fostul CAP, nici în proprietate de stat, antecesorii nu au fost radiați din CF, a se vedea Decizia nr. 156 din 21 ian. 2000 a, CA C. anexată prezentei . Întabularea antecesorului apelantei M. F., minorul din CF 1079, T.
A. sau Sandor, "rebotezat" Samoilă, în dosarul 72/1998, s-a intabulat parțial și din CF-ul amintit supra, în dauna coproprietarilor-frați, așa că imobilul revendicat se identifică în terenul revendicat . Cu privire la poza de la fila 25, în baza căreia apelanta a tras concluzia că el ar fi avut o distanță de sub 1 m, între peretele casei vechi și gardul despărțitor, luând în considerare faptul că lățimea actuală a garajului este de 3,3 m, chiar prin adoptarea variantei 1 din ultima expertiză efectuată, în care i s-ar lua 0,73 m, în baza unui calcul simplu tot ar rămâne 2,57 m, deci aprecierea acestei poze este departe de adevăr, pentru a putea fi luată în considerare, fără a pune în discuție faptul că apelanta, trecea zilnic prin fața casei vechi, iar în perioada în care locuiau părinții apelantului în casă, acolo erau amplasate anexele gospodărești, constând în lemnărie, cotețe pentru orătăniile din gospodărie, această probă nu este altceva decât o încercare de inducere în eroare a instanței . Pornind de la faptul că și apelanta recunoaște că în anul 2002 foloseam 258 mp, iar pe folosința actuală am 253 mp, este evident că nu îi folosim acesteia nici un centimetru, mai mult decât atât, dacă Onorata Instanță ar aprecia varianta 1 din expertiză, apelantul ar rămâne cu 244 mp, iar apelanta s-ar pricopsi cu 38 mp mai mult decât are în CF. Trebuie reținută și acțiunea ilicită a
apelantei, din dosarul_, cu obiect ordonanță președințială, a căror hotărâri au fost depuse odată cu întâmpinarea, este evidentă intenția acesteia privind alinierea gardului cu restul vecinilor, la limita drumului public, lat de 8 m, așa cum rezultă din adresa primăriei referitor la lățime(/î/a 224), astfel că grănițuirea corectă este pe varianta 2, astfel cum a statuat prima instanță . Apreciază apelantul că acestea sunt doar câteva dintre considerentele pentru care se impune admiterea apelului și obligarea intimatei la, plata, cheltuielilor de judecată pentru fond și respingerea apelului lui M.
F. ca netemeinic . Cu cheltuieli de judecată, în apel, constând în contravaloarea transportului intimatului, pe ruta B. -B. (domiciliu-instanță) de 3 ori, la, două, termene+depunerea concluziilor scrise și onorariu avocat.
In drept, invocă prevederile art.274,alin. 1, art.282-298 Cod proced. civilă.
La termenul de judecată din data de_, după discutarea prealabilă în condiții de contradictorialitate a naturii căii de atac, tribunalul a recalificat-o apel, prin prisma obiectului principal al pretențiilor deduse judecății, grănițuirea imobilelor înveecinate, pentru considerentele expuse în încheierea din ședința publică, reprezentanții părților achiesând în sensul arătat.
Examinând sentintința atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
Litigiul pendinte, rezultat din reunirea a două cauze, a fost promovat în anul 2006, astfel încât el este guvernat din punct de vedere al normelor de drept material și procesual prevederilor Codului civil și Codului de procedură civilă în vigoare la momentul respectiv.
La data de_ reclamanta M. F. l-a chemat în judecată pe pârâtul Z. A.
I. în scopul grănițuirii imobilelor învecinate proprietatea litiganților și revendicării porțiunii de teren pretins ocupată de pârât în cursul anului 2005 cu ocazia lucrărilor de refacere a împrejmuirii și extindere și mansardare a locuinței, acțiunea fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriie
B. . În acest dosar a formulat cerere de intervenție în interes propriu M. C. F., căreia reclamanta i-a donat pe parcursul soluționării cauzei proprietatea, în anul 2007 (f.75), ulterior revenirii imobilului în patrimoniul reclamantei consecință a donației din anul 2008 în care donatarul și donatorul au avut calități inverse în raport cu prima gratificație (f.224) renunțându-se la judecata cererii de intervenție.
La data de_, în replică, pârâtul din dosarul înainte menționat Z. A. I. a chemat-o în judecată pe reclamanta M. F., alături de mai multe persoane- coproprietari tabulari și succesorii lor- în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren aflate în folosință limitrofă celei deținute în calitate de proprietar și al revendicării reciproce de la M. F. a unei suprafețe de teren pretins ocupată de aceasta, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
La data de_ cele două pricini au fost întrunite(f.119), în circumstanțele în care între timp s-au soluționat irevocabil cererile de ordonanță președințială reciproce, în dosar nr_ M.
F. pretinzând sistarea lucrărilor de construcții efectuate de Z. A. I., soluția defavorabilă dată prin sent. civ. 639/2009 fiind determinată de finalizarea prealabilă a lucrărilor, iar în dosar nr._ Z. A. I. solicitând sistarea de către M. F. a lucrărilor de împrejmuire la strada, sentința nr. 288/2007 fiind favorabilă.
Prin urmare controversele a căror tranșare revine instanței poartă pe de o parte asupra delimitării gospodăriilor învecinate amplasate în orașul B., str. G. C. de la nr. adm. 8 aparținând reclamantei și la nr. adm. 6 aparținând pârâtului Z. A. I., prima fiind proprietara construcțiilor și a terenului în suprafață de 281 mp identificate cu nr. top 242/2/2- de 217 mp. și nr top 241/2- de 64 mp., al doilea proprietarul construcțiilor și terenului în suprafață de 140 mp identificat cu nr. top 242/2/1/1 și posesorul diferenței de teren de 113 mp, pe de altă parte asupra (ne)consolidării dreptului de proprietate al pârâtului asupra diferenței de teren identificată cu nr. top 242/2/1/2- 441 mp, funcție de care primesc rezolvare și cererile reciproce de revendicare a porțiunilor pretins ocupate de vecin. Cadrul procesual fixat de litiganți din punct de vedere al obiectului și participanților (proprietari, coproprietari tabulari sau succesorii lor, posesori) este adecvat fixării liniei de hotar pe toată lungimea ei, în prima porțiune fiind aferentă terenului aflat în folosința familiei Z., independent de soluționarea (de)favorabilă a extinderii patrimoniului asupra sa, legiuitorul stabilind că la delimitarea fondurilor limitrofe deținute de alte persoane decât proprietarii lor este obligatorie și participarea celor din urmă, condiție îndeplinită în cauză.
Soluția dată de prima instanță pretențiilor deduse judecății nu poate fi însușită de tribunal.
Potrivit art. 584 Cod civ orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate. Totodată art. 585 din același cod stabilește că tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se va face la art. 616. Textele legale enunțate consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu character de reciprocitate, create de vecinătate, în temeiul cărora deținătorul unui fond
limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate și marcarea acesteia prin semne materiale.
Conform art. 480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Potrivit art. 44 alin 2 și 3 din Constituția României și art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, privarea de proprietate trebuie să răspundă anumitor exigențe și nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege; în plus orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să fie proporțională unui just scop urmărit în sensul menținerii unui echilibru între interesele în joc, astfel încât individual să nu suporte o sarcină specială și exorbitantă, în vădită disproporție cu lipsirea de proprietate.
Fondurile limitrofe în privința cărora se pretinde grănițuirea pe de o parte și extinderea patrimoniului pe de altă parte, în relație cu care este și conforma exercitare a prerogativelor dreptului de proprietate de către fiecare vecin, respectiv cel de la nr. adm. 8 aparținând familiei M. și de la nr. adm. 6 deținut de familia Z., au aparținut inițial aceluiași corp de avere identificat cu date de carte funciară în cf 1079 B. nr top 242/2 (casă de locuit anexe gospodărești și grădină de 798 mp), potrivit actelor dosarului, celor acvirate și concluziilor tuturor experților ce au efectuat lucrări de specialitate în cauza pendinte: Șofron Constantin- raport de expertiză inițial (f. 67-70 vol 1 dos fond), P. Viorel - raport de expertiză inițial în dosar conexat anterior reunirii (f. 88-94 dos _
) și cei trei experți ce au efectuat lucrarea de contraexpertiză recepționată de OCPI BN (f.35-46 volum 3 dos fond).
Inițial în cartea funciară respectivă mai figura și nr. top 241 ( casă și curte de 259 mp), corp de avere alăturat ce în anul 1957 a fost dezlipit de primul și transcris în c.f. 2025, potrivit înscrierilor din cf evolutiv depus la dosar în recurs f.84-93.
Coproprietarii nr. top 242/2 au fost anterior primei lui dezmembrări survenită pe cale judecătorească în anul 1998: Botean Miron și I. în cote de câte 8/96 părți fiecare, P. Ileana și Botean Miron în cote de câte 6/96 și 9/96 părți, soții Balas Francisc și Ana în cotă de 24/96 părți, soții Frișan Toma și Susana în cotă de 17/96 părți, precum și, cu titlu de moștenire din anul 1941, în cote de câte 4/96 părți fiecare, cei șase copii minori ai defunctului T. G. - Ana, Roza, G. ,
A. (Sandor-Samoilă), L. și M. .
Atât coproprietarul T. Samoilă, de la care reclamanta M. F. a dobândit ulterior dreptul de proprietate, cât și pârâtul Z. A. I. - succesorul coproprietarei T. Roza s-au adresat comisiei locale de fond funciar, primul obținând titlul de proprietate nr. 691/1996 (f. 6 din dosar nr. 1874/1997) prin care I s-a reconstituit suprafața de 281 mp.intravilan aferentă locuinței de la nr. adm 8, iar secundul procesul-verbal de punere în posesie nr. 1867/2002 (f.3 din dosar nr. 72/2002) prin care I s-a atribuit suprafața de 140 mp aferentă locuinței de la nr. adm. 6.
Primul act a fost valorificat în dosar nr. 1874/1997 soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 460/1998 prin care la solicitarea reclamantului T. Samoilă s-a constatat dobândirea, împreună cu soția, a dreptului de proprietate prin edificare asupra construcțiilor casă de locuit și anexe gospodărești pe terenul moștenit de la mama T. L. în baza certificatului de moștenitor nr. 343/1992 întocmit de fostul notariat de stat, prin efectul Legii nr. 18/1991 asupra terenului aferent în suprafață de 281 mp conform titlului de proprietate nr. 691/1996, s-a dezbătut succesiunea soției predecedate, în final fiindu-I atribuite construcțiile și terenul. Întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a realizat în conformitate cu raportul de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert Silaș A. (f. 35-41 din dos nr. 1874/1997 depus în copie la cauza pendinte vol1 f.32-39), în care se localizează construcțiile, se configurează suprafața de teren în discuție, se identifică tabular și cadastral și în consecință se dezmembrează nr. top 242/2 în două loturi: primul cu suprafața de 581 mp având nr top nou 242/2/1 rămâne foștilor proprietari, cel de-al doilea cu nr. top nou 242/2/2 de 217 mp se atribuie reclamantului, concomitent cu cel de 64 mp provenit din dezmembrarea nr. top 241, diferența de 190mp cu nr. top nou 241/1 rămânând foștilor proprietari tabulari.
Prin urmare configurația gospodăriei de la nr. adm. 8, devenită proprietatea lui T. Samoilă pe cale judecătorească și în anul 2000 transmisă pe cale notarială reclamantei M. F., este cea stabilită în schița raportului de expertiză menționat, atașată în copie la vol. 3 al dos fond la f.46, respectiv la finalul raportului de expertiză întocmit de cei trei experți, și care reprezintă premisa variantei 1de grănițuire(f.43 vol. 3 dos fond), susținută de reclamantă.
Cel de-al doilea act a fost valorificat în dosar nr. 72/2002 soluționat irevocabil prin sent. civ.nr. 258/2002 prin care s-a constatat în beneficiul pârâtului Z. A. I. dobândirea, prin achiziționare de la părinți, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de aceștia și asupra terenului aferent lor de 140 mp atribuit în temeiul legii nr. 18/1991 conform procesului- verbal de punere în posesie nr. 1867/2002. Întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a realizat în baza raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de expert P. Viorel (f. 32-39 dos. nr. 72/2002), proprietatea fiind identificată în nr. top 242/2/1 cu suprafața de 581 mp, parcela
dezmembrată în dosar nr. 1874/1997 și neatribuită lui T. Samoilă. Expertul P. Viorel localizează gospodăria fam. Z. de la nr. adm. 6 și propune două variante de configurare a ei, evidențiate în schița atașată la acel dosar la f. 38: una conturată cu verde în care suprafața de teren corespunde actului de proprietate emis de comisia locală de fond funciar având 140 mp, cealaltă evidențiată cu roz în care se include și suprafața de teren aflată în folosință ce exceed celei atribuite de comisie în total 258 mp. Opțiunea instanței de judecată a fost prima, astfel încât nr. top 242/2/1 a fost dezmembrat în două loturi: primul cu suprafața de 140 mp având nr top nou 242/2/1/1 s-a atribuit pârâtului Z. A. I. , cel de-al doilea cu nr. top nou 242/2/1/2 de 441 mp a rămas foștilor proprietari tabulari.
Configurația gospodăriei de la nr. adm. 6, devenită proprietatea pârâtului Z. A. pe cale judecătorească, este cea stabilită în schița raportului de expertiză menționat, deținută în calitate de proprietar în privința suprafeței de 140 mp conturată cu verde și în calitate de posesor pentru diferența de suprafață, conturată cu roz, de pe cele două laturi dintre str. G. C. .
Aceste două hotărâri judecătorești, întemeiate pe cele două rapoarte de expertiză, nu au fost contestate, fiind intrate în puterea lucrului judecat.
În anul 2005 gardul delimitator al celor două gospodării învecinate a fost desființat pârâtul
Z. A. I. executând lucrarea de împrejmuire și extindere a construcțiilor în baza autorizațiilor administrative eliberate de autoritatea locală competentă.
Arogându-și calitatea de proprietar al terenului de 140 mp și sesizând instanța cu solicitarea de dobândire a proprietății diferenței de teren avută în posesie, pârâtul propune o altă variantă de grănițiure a imobilelor vecine, numerotată cu 2 de cei trei experți, în care poziționarea proprietății reclamantei M. F. este distinctă, pretinzând ca măsurătorile să aibă ca punct de pornire strada G.C. (f. 42 vol. 3 dos fond).
Prima instanță a dat satisfacție pârâtului și a adoptat varianta 2 de grănițuire, stabilind linia demercație pe traseul punctelor E-F evidențiat în schița atașată la f.42 a vol. 3 dos fond, conform folosinței actuale în acord cu modificările realizate de pârât începând cu anul 2005 ce au declanșat ultimele procese.
Soluția adoptată se impune însă a fi reformată, independent de (ne)afectarea vreunei părți din construcțiile nou realizate, pentru nerespectarea exigenței conformității cu elementele caracterizate de atributele puterii de lucru judecat. Determinant în dezlegarea pricinii sub aspectul ce se examinează este aspectul stabilirii anterioare a configurațiilor celor două gospodării învecinate prin hotărâri judecătorești. Astfel de esența grănițuirii este istoricul dezmembrării nr. top inițial din care provin parcelele vecine evidențiat în cele două rapoarte de expertiză, primul întocmit de expertul Silași A. în dosar nr. 1874/1997 soluționat prin sent. civ. nr. 460/1998 din care face parte integrantă, cel de-al doilea aparținând expertului P. Viorel în dosar nr. 72/2002 soluționat prin sent civ nr. 258/2002 pe care o fundamentează.
Ca atare, în mod corect cei trei experți care în cauza pendinte au întocmit raportul de contraexpertiză depus după avizarea de către OCPI la dosar vol.3 f.37-46, ținând cont de statuările irevocabile ale instanțelor judecătorești înainte evocate, au propus varianta 1 de grănițuire pornind de la premisa necesității respectării lor. Astfel se înlătură dubiul poziționării proprietății reclamantei față de strada G. C. afirmat de pârât, teza acestuia potrivit căruia punctul de reper al măsurătorilor ar fi strada fiind greșită, în flagrantă contradicție cu schița întocmită de expertul Silași A., atașată la f. 39 în dos nr. 1874/1997 și în copie la finalul raportului de contraexpertiză, f.46 vol. 3 dos_, ce nu poziționează parcela rezultată din prima dezmembrare, proprietatea de la nr. adm. 8, la stradă, ci la o anumită distanță, paralel cu strada. Cei trei experți au măsurat această suprafață de teren, de 38 mp, cuprinsă între gardul vechi al reclamantei,gardul pârâtului, strada și vecinul Boros I., poziționând-o în planul de situație atașat la f. 41 dos fond vol 3, tentativa de repoziționare înspre strada prin includerea și a acestei suprafețe de teren din anul 2006 fiind blocată de pârât în procedura ordonanței președințiale. Deci și folosința exercitată de reclamantă anterior intervenirii neînțelegerilor cu vecinul Z. a fost conformă raportului de expertiză în baza căruia s-a realizat întabularea proprie, prin lăsarea liberă a suprafeței respective.
Cei trei experți poziționează, în această variantă 1 în care se respectă configurația loturilor rezultate din dezmembrările succesive încuviințate anterior de instanțele de judecată, granița celor două gospodării vecine pe traseul punctelor A-B-C-D evidențiate cu roșu în schița atașată la dosar f 43 vol. 3 dos_ . Cum aceasta este delimitarea conformă a proprietăților vecine, în raport de modul de folosință fixat de pârât prin realizarea noilor construcții pe aliniamentul peretelui exterior al noului edificat(f.41), se impune retragerea cu 0,73 m in interiorul fondului său pe traseul punctelor A-B (ultimul corespunzător pct. 21 ce marchează colțul proprietății reclamantei) și în continuare spre strada pe traseul punctelor C-D aferent porțiunii aflată în posesia acestuia.
Întrucât pe lungimea de 12,35 m dintre punctele A-B granița marcată actual prin peretele casei pârâtului se impune a fi translatată cu 0,73 m înspre interiorul fondului său, corespunzător punctelor A-B, rezultă că pârâtul încalcă proprietatea reclamantei pe o porțiune de 9 mp, în privința
căreia îi este abuziv prohibită exercitarea prerogativelor ce le deține. Prin urmare se impune revizuirea acestui comportament, pârâtul urmând a-I recunoaște reclamantei calitatea de proprietar asupra porțiunii în discuție ocupată abuziv, a o preda liberă de orice sarcini și edificate și a se abține pe viitor de la orice act de conturbare.
În ceea ce privește solicitarea pârâtului Z. A. I. din dosarul conexat nr._ de consfințire a extinderii patrimoniului său, contrar soluției la care a ajuns prima instanță, tribunalul conchide în sensul netemeiniciei.
Suprafața de teren în discuție excede proprietății pârâtului, de 140 mp, împreună cu care alcătuiește gospodăria acestuia, amplasată la nr. adm. 6 și se identifică cu nr. top 242/2/1/2, rezultat după cea mai recentă dezmembrare a nr. top 242/2/1, dispusă prin sentința civilă nr. 258/2002 dată în dosar nr. 72/2002 al Judecătoriei B. . Hotărârea judecătorească menționată, mai sus evocată, consacră dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor casă de locuit, anexe gospodărești și teren de 140 mp în favoarea pârâtului Z. A. I. identificate cu nr. top nou, 242/2/1, diferența de teren în suprafață de 441 mp rămânând vechilor proprietari. Deși în noua acțiune promovată se pretinde extinderea patrimoniului asupra suprafeței cu această întindere, de 441 mp, din toate actele dosarului, conduita pârâtului și concluziile raportului de expertiză rezultă că în realitate scopul cererii vizează doar suprafața de teren aflată în posesia pârâtului, îngrădită de acesta, suprafață care împreună cu imobilele construcții și teren alcătuiesc gospodăria sa în suprafață totală de 253 mp conform folosinței exercitate (f. 41 vol 3 dos_ ) .Așadar este vorba de suprafața de 113 mp. Cu toate că la indicațiile sale terenului cu dimensiunea de 141 mp rezultată în varianta de grănițuire 2 dorită de pârât și configurație identificat de experți i-a fost atribuit nr. top nou 242/2/1/2/2 după dezmembrare, în care sens s-a întocmit și tabelul de mișcare parcelară al raportului de expetiză necriticat sub acest aspect și însușit de pârât, prima instanță nu a observat aceste aspecte și a dat din nou câștig de cauză pârâtului, constatând că acesta ar fi dobândit proprietatea întregii parcele de 441 mp.Soluția este greșită atât pentru considerentul neobservării întinderii reale a terenului în privința căruia se urmărea dobândirea proprietății, de 113 mp, dar mai ales pentru cele ce urmează.
Atât actele dosarului acvirat nr. 72/2002, cât și ale celor două reunite ce formează cauza pendinte atestă întinderea gospodăriei familiei Z., amplasată în B., str. G.C. nr. 6, astfel cum mai înainte s-a descris: construcțiile și terenul aferent de 140 mp, identificate cu nr. top 242/2/1/1, împreună cu suprafața de 113 mp din cea de 441 mp identificată cu nr. top 242/2/1/2. Delimitarea parcelelor cu nr top menționate s-a făcut în dosar nr. 72/2002, prin sentința civilă nr. 258/2002 în baza raportului de expertiză întocmit de expertul P. Viorel (f.32-39), prima fiind atribuită în proprietate fam Z. conform prevederilor legii fondului funciar în temeiul cărora obținuse procesul- verbal de punere în posesie nr.1867/2002, fiind refuzată solicitarea lor de atribuire și a diferenței de teren deținută în folosință. Prima este conturată cu galben în schița raportului de expertiză, secunda cu roz (f. 38 același dosar 72/2002).
Aserțiunea reclamantei M. F. referitoare la inadmisibilitatea noii acțiuni promovate de pârâtul Z. A. I., reiterată în calea de atac, a fost just soluționată defavorabil de prima instanță, subzistând toate elementele necesare promovării unui asemenea demers juridic. Soluția dată fondului pretenției este însă greșită, lipsind calitatea de proprietar în persoana pretinsului promitent vânzător, A. L., de la care pârâtul Z. A. I. în calitate de promitent cumpărător ar fi achiziționat în anul 2003 terenul litigios.
Este adevărat că promitenta-vânzătoare A. L. figurează coproprietară tabulară a lotului de teren cu nr. top 242/2/1/2 rezultat din dezmembrarea nr. top inițial 242/2, după dezlipirea parcelelor ajunse în proprietatea reclamantei M. F. și a pârâtului Z. A. I., atribuite prin sent. civ. 460/1998 în dosar nr. 1874/1997, cea cu nr. top 242/2/2, respectiv prin sent. Civ nr 258/2002 în dos nr 72/2002 cea cu nr. top 242/2/1/1, însă nu mai puțin adevărat este că cele trei parcele au aparținut aceluiași corp de avere, că în calitate de coproprietari tabulari și constructori de locuințe doi dintre coproprietarii tabulari- frați ai promitentei vânzătoare- au urmat procedura instituită de legea fondului funciar obținând acte de reconstituire valorificate în etapa judiciară astfel încât două dintre parcele le-au revenit în proprietate. Este evident că regimul juridic al celei de-a treia nu poate fi distinct, toate trei aparținând inițial aceleiași unități gospodărești unitare. Nesubzistând niciun element din care să rezulte că pentru o porțiune din suprafața inițială a gospodăriei părinților celor trei ( T. Samoilă, Z. Roza și A. L., toții fii lui T. G. și L., alături de ceilalți descendenți-coproprietari tabulari: Ana, G. și M. ), cea de 113 mp în discuție, nu ar fi incidente prevederile legilor fondului funciar și pentru diferența da, tribunalul conchide că în lipsa parcurgerii procedurii de retrocedare instituită imperativ de legiuitor de către promitentul-vânzător, operațiunea transmiterii proprietății invovată ca mod de dobândire a proprietății de către promitentul-cumpărător este impedimentată, lipsindu-i celui dintâi calitatea de proprietar. Pe cale de consecință, cât timp nu s-a demonstrat că pârâta A. L. este beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate asupra porțiunii de teren litigioase, ca să poată transmite mai departe în mod valabil proprietatea, demersul pârâtului Z. de extindere a patrimoniului prin operațiunea achiziționării terenului folosit printr-un antecontract de vânzare cumpărare nu poate fi soluționat favorabil. Soluția se
impune cu atât mai mult cu cât în cauză este exclusă și ipoteza prevalării promitentei-vânzătoare de calitatea de successor al mamei sale T. L. . În cartea funciară a imobilului fostă gospodărie, c.f. 1079 nr. top 242/2, aceasta din urmă nu figurează, întrucât anterior anului 1943 altul era regimul juridic ce guverna raporturile patrrimoniale dintre soți în cazul decesului unuia dintre ei, de aceea dreptul de proprietate tabular al fostului soț s-a transmis doar către cei 6 copii. Însă în temeiul legii fondului funciar s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei porțiuni din fosta gospodărie, în calitate de unic successor acceptant al succesiunii Lilei T., către T. Samoilă, eliberându-se titlul de proprietate valorificat în dos nr 1874/1997, cu nr. 691/1996, în baza certificatului de moștenitor nr.343/1992 (f.3 și 6 din acel dosar). Actul depus în apel (f.77) prin care în fața notarului public fiica A. L. (promitenta-vânzătoare) declară că renunță la succesiunea mamei sale a fost în prelabiil întocmit, necesar epuizării procedurii notariale de eliberare a certificatului de moștenitor menționat. Însă independent de calitatea de care s-ar uza, coproprietar tabular sau successor al mamei, promitenta-vânzătoare este lipsită de aptitudinea de a transmite valabil terenul în discuție pentru motivul nedeținerii calității de proprietar ce-I putea fi conferită doar dacă ar fi declanșat, parcur și epuizat cu un rezultat favorabil procedura specială de restituire a dreptului de proprietate instituită de legea nr. 18/_, 1/_ . Or atari demersuri nefiind făcute, acțiunea promovată de pârâtul Z. A. I. în dos nr._ reunit prezentului se impune a fi respinsă.
În ceea ce privește modul de acordare al cheltuielilor de judecată în primă instanță, criticile pârâtului Z. A. I. sunt nefondate, fiind întemeiate cele ale reclamantei M. F. . Din interpretarea coroborată a textelor art. 274-276 Cod proc civ. și art. 584 cod civ (mai sus citat) rezultă că ultimul vizează cheltuielile necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată, nicidecum cheltuielile de judecată suportate de părți pentru soluționarea acțiunii de grănițuire. În consecință, acest text stabilește faptul că doar cheltuielile grănițuirii se reduc la jumătate, astfel încât cheltuielile de judecată effectuate de către părți pentru soluționarea unei acțiuni civile se suportă de partea care a pierdut procesul, având în vedere culpa procesuală a acesteia. Prin urmare, avându-se în vedere cheltuielile suportate de litiganți cu prezentul proces și modul de soluționare al pretențiilor deduse judecății astfel cum mai sus s-a decis, solicitarea de revizuire a dispoziției primei instanțe din perspectiva analizată este întemeiată în sensul că pârâtul va fi obligat să-I plătească reclamantei cheltuieli de judecată la fondul cauzei de 849,70 lei și în apel de 1099,1 lei reprezentând taxe de timbru, timbru judiciar, onorar expert și avocat.
Pentru considerentele de fapt și drept expuse, în temeiul art. 296 Cod proc civ. apelul reclamantei M. F. va fi admis în limitele arătate, se va respinge apelul pârâtului Z. A.
I., urmând a fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin celor de mai sus privitoare la grănițuirea imobilelor învecinate amplasate în B., str.G. C., nr.8, respectiv nr.6, conform variantei 1 a raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de experții Baizath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, raport recepționat de O.C.P.I.BN sub nr.40/_ și care face parte integrantă din hotărâre, respectiv pe traseul punctelor A-B-C-D conturat cu roșu pe schița atașată la dosarul judecătoriei, volumul 3 fila 43, și obligarea pârâtului Z. A. -I. să recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9 mp ocupată abuziv, obligându-l să o predea reclamantei și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare, fiind respinsă ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantul Z. A. -I., obiect al dosarului Judecătoriei B. nr._, conexat la cel cu nr._ . Totodată pârâtul va fi obligat să-I plătească reclamantei cheltuieli de judecată la fondul cauzei de 849,70 lei și în apel de 1099,1 lei .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.296 Cod procedură civilă:
Admite apelul declarat de reclamanta M. F. , domiciliată în loc.B., str.G. C., nr.8, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr.946/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ ;
Respinge apelul declarat de pârâtul Z. A. -I. , domiciliat în loc.B., str.G. C., nr.6, județul B. -Năsăud împotriva aceleiași hotărâri și, în consecință:
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că:
-dispune grănițuirea imobilelor învecinate amplasate în B., str.G. C., nr.8, respectiv nr.6, conform variantei 1 a raportului de expertiză tehnică topometrică întocmit de experții Baizath Francisc, Petre Ion și Sugar Florin, raport recepționat de O.C.P.I.BN sub nr.40/_ și care face parte integrantă din hotărâre, respectiv pe traseul punctelor A-B-C-D conturat cu roșu pe schița
atașată la dosarul judecătoriei, volumul 3 fila 43, și obligă pe pârâtul Z. A. -I. să recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9 mp ocupată abuziv, obligându-l să o predea reclamantei și să se abțină pe viitor de la orice act de conturbare.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată de reclamantul Z. A. -I., obiect al dosarului Judecătoriei B. nr._, conexat la cel cu nr._ .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei 849,70 lei cheltuieli de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin celor de mai sus.
Obligă pe intimatul Z. A. -I. să plătească apelantei M. F. cheltuieli de judecată în sumă de 1099,1 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Judecător, Grefier,
C. N. C. I. V. V.
| ← Decizia civilă nr. 1187/2013. Actiune pauliana sau revocatorie | Decizia civilă nr. 583/2013. Actiune posesorie → |
|---|
