Decizia civilă nr. 956/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.956/R/2013
Ședința publică din 02 Octombrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
JUDECĂTOR: | A. | -F. | D. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât B. I. , în contra Sentinței civile nr.708/21 Februarie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimatul reclamant R. V. , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât personal și intimatul reclamant personal și asistat de doamna avocat R. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că prin Încheierea civilă nr.237/R/CC/30 Septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul civil nr._ /a1, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de recurentul B. I., dispunându-se eșalonarea taxei de timbru de 1.447,5 lei în 12 rate lunare egale, scadente la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna Noiembrie 2013, încheiere ce urmează a fi comunicată și Consiliului local al municipiului C. -T. în vederea punerii în executare.
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că nu mai susține excepția netimbrării, invocată prin întâmpinare, însă își susține în continuare excepția invocată tot prin întâmpinarea formulată, și anume nemotivării recursului, recurentul nemotivând nici în fapt și nici în drept motive care să conducă spre concluzia casării sentinței atacate, apreciind doar ca fără temei concludent instanța de fond l-a obligat să plătească suma exorbitantă și dobânda imensă pentru un contract nesemnat de către recurent, solicitând instanței să dispună în consecință.
Recurentul pârât arată că recursul său este motivat.
T. ul după deliberare, respinge excepția nemotivării recursului, invocată de către reprezentanta intimatului reclamant prin întâmpinarea formulată, apreciind că recurentul a arătat în cuprinsul recursului formulat motivele pentru care a înțeles să atace sentința pronunțată de instanța de fond, Judecătoria Turda, raportat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, nemaifiind alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților asupra recursului de față.
Recurentul pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantului, fără temei legal, concludent instanța de fond l-a obligat să plătească suma exorbitantă și dobânda imensă pentru că nu a semnat acel contract de împrumut cu reclamantul. Nu a împrumutat suma de 295.000 lei, a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda care au declarat împotriva lui, afirmația reclamantului că
l-a împrumutat cu suma de bani menționată este falsă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar chitanța nr.180/03 Septembrie 2013 în sumă de 600 lei, reprezentând onorariu avocațial (f.30). În susținerea cuvântului pe fond arată că pârâtul a recunoscut prin întâmpinare existența obligațiilor de plată față de reclamant, avea posibilitatea să achite aceste obligații știind că reclamantul are cont curent la Banca Transilvania, dar așa cum rezultă din răspunsul de la dosar formulat de bancă, contul reclamantului nu a avut nici o tranzacție prin care recurentul debitor să fi efectuat plăți în contul reclamantului, cu toate că acesta este activ și în prezent.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 708/2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R. V., în contradictoriu cu pârâtul B. I., și în consecință: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 29500 lei - reprezentând debit principal și suma de 34700 lei - reprezentând dobânzi.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-au respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-au încheiat succesiv două contracte de împrumut: primul, încheiat la data de_ (fila 39 dos.), pe care pârâtul nu îl contestă, pentru suma de 236.000.000 lei ROL, scadentă în luna mai 2008, purtătoare de dobândă de 5%/lună cu începere din data de_ ; al doilea (fila 4 dos.), încheiat la data de_, pe care pârâtul contestă că l-ar fi semnat, pentru suma de 295.000.000 lei ROL, scadentă la data de_, purtătoare de dobândă de 5%/lună cu începere din data de_ .
Este dedusă judecății în prezentul dosar suma reprezentând împrumutul acordat prin acest al doilea contract din data de_, prin urmare referirile instanței vor fi făcute doar la acest contract, raportat la data încheierii sale și la efectele juridice pe care le generează.
Un prim aspect este legat de însușirea sau nu prin semnătură a contractului de împrumut din_ de către pârât, în condițiile în care acesta și-a contestat semnătura, ridicând astfel un semn de întrebare asupra existenței sau inexistenței consimțământului necesar pentru formarea contractului de împrumut. Este de remarcat că, pe fondul conduitei culpabile a pârâtului de a nu achita onorariul pentru expertiza grafică, acesta a fost decăzut din probă, cum s-a arătat pe larg mai sus. În consecință, s-a procedat la audierea de martori, pentru a lămuri acest aspect, părțile fiind de acord cu administrarea acestei probe și propunând fiecare câte doi martori, ale căror declarații se regăsesc la filele 69-71 și 95 dos.
Din declarațiile martorilor Miheșan Gligor (fila 69 dos.) și A. S. (fila 70 dos.), rezultă că aceștia au fost de față la încheierea contractului de împrumut din data de_, pe care ambii martori îl recunosc ca fiind cel de la fila 4 dos., prezentat lor spre vedere de către instanță la momentul audierii. Ambii martori arată deopotrivă că acel contract a fost semnat în prezența lor de către pârâtul B.
I. și, mai mult, arată că însuși B. I. a scris în integralitatea sa respectivul contract. Ambii martori arată că respectivul contract s-a încheiat în data de_, după ora 17, la sediul Sălii Regatului din C. T. . Martorul A. S. își amintește și suma împrumutată - 295.000.000 lei ROL, cu dobânda aferentă, ceea ce este în concordanță cu cuprinsul contractului de împrumut din data de_ .
Deși pârâtul a încercat să dovedească faptul că se afla într-o cu totul altă locație în data de_, respectiv la Alba I., instanța a apreciat că această probă nu a fost făcută în cauză. Martorul Perșa I. (fila 71 dos.), audiat în acest sens,
arată că în data de_ l-a văzut pe pârât la lucru, în Alba I., dar același martor arată că "nu l-am văzut în schimb în după amiaza zilei de_ și nu l-am văzut nici în_ deoarece era duminică";, respectiv că "distanța între locul unde
B. I. edifica construcția și C. T. se poate parcurge într-o oră și ceva cu mașina";. În privința martorului Bartoș I., acesta arată doar că știe că în decembrie 2008 pârâtul lucra la ridicarea unei case în Alba I., dar nu poate preciza unde se afla pârâtul în_, după ora 17.
Prin adresa de la fila 77 dos., se mai arată că programul de lucru al pârâtului era de luni până vineri, de la 7.30 la 16.30, cu posibilitatea prelungirii programului, dar nu se oferă indicii în sensul că o astfel de prelungire ar fi survenit în data de_ care era de altfel calendaristic o zi de sâmbătă, când în principiu nici nu se lucra.
Față de toate cele de mai sus, instanța a apreciat că, contractul de împrumut din data de_ a fost încheiat și semnat de către pârât. Astfel, în sarcina pârâtului s-a născut la data de_ obligația de a restitui reclamantului suma de 29500 lei RON (debit principal), cu scadență la_, purtătoare de dobândă de 5%/lună cu începere din data de_ . La data promovării acțiunii ce face obiectul prezentului dosar -_, suma era scadentă. Văzând dispozițiile art.1581 și art.1584 C.civ. prin raportare la art. 6, alin.2 N.C.civ. și la art.223 din Legea nr.71/2011, instanța a reținut că pârâtul este ținut a o restitui reclamantului în consecință.
În privința cuantumul sumei de restituit, pârâtul a alegat faptul că a efectuat plăți parțiale, depunând în acest sens în probațiune înscrisurile de la filele 16-23 dos. În privința sumelor atestate de înscrisurile de la filele 16-19 dos., instanța a apreciat că nu fac per se dovada unor plăți parțiale în contul contractului de împrumut din data de_ și nici nu ar avea de altfel de ce să fie astfel de plăți făcute de pârât de vreme ce pârâtul nu recunoaște că ar fi încheiat acel contract. Totodată, este de remarcat că sumele din respectivele chitanțe apar ca încasate de la R. V., care este reclamantul, nicidecum de la B. I. care este pârâtul din cauză și debitorul împrumutului.
În privința sumei de la fila 20, aceasta a avut ca beneficiar pe un numit Chira Ezechel, astfel încât instanța a apreciat că acest înscris nu are legătura cu prezentul dosar, așa cum de altfel și pârâtul a recunoscut finalmente la termenul de judecată din_ (fila 52 verso, alin. ultim, dos.).
În privința înscrisurilor de la filele 21-23 dos., acestea atestă sume plătite de
B. I. către R. V. la datele de_ (fila 21 dos.),_ (fila 22 dos.), respectiv_ (fila 23 dos.), astfel încât toate aceste trei date sunt anterioare datei de_ când s-a încheiat contractul dedus judecății.
Concluzionând, niciunul dintre înscrisurile mai sus analizate nu vor fi considerate de către instanță a reprezenta plăți parțiale făcute de către pârât în contul datoriei sale născute din contractul de împrumut din data de_ .
Totuși, instanța a dat eficiență probatorie cuprinsului întrebării nr.8 din interogatoriul luat de către reclamant pârâtului (fila 45 dos.), pe care l-a interpretat ca o recunoaștere implicită a reclamantului în sensul că a primit de la pârât suma de 700 lei în perioada noiembrie 2009-februarie 2010 în contul sumelor datorate în baza contractului de împrumut din data de_ . Întrucât însă nu rezultă cu claritate dacă cei 700 lei au reprezentat parte din debitul principal sau parte din dobânda datorată, instanța a imputat această sumă de 700 lei asupra dobânzii, în temeiul art. 1111 C.civ. De aici a decurs și soluția de admitere în parte dată în cauză, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
Față de toate cele de mai sus, instanța a concluzionat că pârâtul datorează reclamantului suma de 29500 lei - debit principal și suma de 35.400 lei diminuată cu 700 lei, deci suma de 34700 lei - reprezentând dobânzi, admițând în parte acțiunea pentru aceste sume.
În temeiul art.274 C.p.c., reținând că pârâtul este căzut în pretenții și se află în culpă procesuală, ținând cont și de soluția de admitere în parte pronunțată, instanța l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar. În total, reclamantul a angajat suma
de 3144,6 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, din care instanța a pus în sarcina pârâtului, corespunzător soluției de admitere în parte, suma de 3000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B. I.,
solicitând instanței admiterea acestuia.
În motivare pârâtul recurent arată faptul că instanța de fond a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, fără un temei concludent.
Mai arată instanței de recurs faptul că nu a semnat contractul de împrumut la care face referire reclamantul.
La data de_ intimatul reclamant R. V. a depus la dosar întâmpinare
, solicitând instanței, pe cale de excepție respingerea recursului ca nemotivat și netimbrat, iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
În motivare intimatul reclamant solicită a se constata faptul că recurentul nu motivează în fapt și în drept motive care să conducă spre concluzia casării sentinței atacate, apreciind doar că " fără temei concludent"; instanța de fond l-a obligat " să plătească suma exorbitantă și dobânda imensă pentru un contract nesemat"; de recurent.
Învederează intimatul reclamant faptul că instanța de fond a admis toate cererile în apărare formulate de către pârât, dar susținerile acestuia nu au fost dovedite prin probe administrate. Pârâtul recunoaște prin întâmpinare existența obligațiilor de plată față de acesta. Arată intimatul reclamant faptul că recurentul pârât avea posibilitatea să achite obligațiile știind că acesta are un cont curent la Banca Transilvania dar, așa cum rezultă din răspunsul de la dosar formulat de bancă, contul acestuia nu a avut nici o tranzacție prin care recurentul, debitor, să fi efectuat plăți, cu toate acestea este activ și în prezent.
Instanța a admis proba cu expertiza grafologică a pârâtului pentru ca acesta să dovedească susținerea că nu a semnat contractul dar, în mod culpabil, pârâtul nu a achitat onorariul pentru expertiză tocmai pentru faptul că susținerile lui ar fi fost infirmate de această expertiză, iar pentru tergiversarea în mod nejustificat a procesului, a propus martori care nici aceștia nu au cofirmat apărările lui.
Arată intimatul reclamant fatul că acesta a propus probe și și-a susținut pretențiile, fapt reținut de instanța de fond care în mod corect, legal și temeinic a apreciat toate probele din dosar motivând în fapt și în drept fiecare aspect dedus judecății.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate în sensul că în mod greșit l-a obligat prima instanță la plata unor sume de bani întrucât nu a semnat contractul de împrumut nu poate fi primită ca fiind fondată având în vedere următoarele argumente:
Astfel, în mod corect și pertinent prima instanță a reținut că legat de însușirea sau nu prin semnătură a contractului de împrumut din_ de către pârât, în condițiile în care acesta și-a contestat semnătura, se impunea efectuarea unei expertize grafoscopice însă din cauza conduitei culpabile a pârâtului de a nu achita onorariul pentru expertiza grafică, acesta a fost decăzut din probă și pe cale de consecință, s-a procedat la audierea de martori, pentru a lămuri acest aspect, părțile fiind de acord cu administrarea acestei probe și propunând fiecare câte doi martori, ale căror declarații se regăsesc la filele 69-71 și 95 dosarul de fond.
Raportat la depozițiile martorilor audiați în cauză tribunalul conchide, în concordanță cu opinia exprimată de judecătorul fondului, că înscrisul intitulat contract de împrumut din data de_ a fost încheiat și semnat de către pârât.
T. ul a ajuns la aceeași concluzie cu prima instanță întrucât din depozițiile martorilor Miheșan Gligor (fila 69 din dosarul de fond) și A. S. (fila 70
din dosarul de fond), rezultă că aceștia au fost de față la încheierea contractului de împrumut din data de_, pe care ambii martori îl recunosc ca fiind cel de la fila 4 dos., prezentat acestora spre vedere de către instanță la momentul audierii.
Un element esențial, definitoriu îl reprezintă faptul că acești doi martori au relevat că acel contract a fost semnat în prezența lor de către pârâtul B. I. și, mai mult, arată că însuși B. I. a scris în integralitatea sa respectivul contract, aceste înscris fiind încheiat în data de_, după ora 17, la sediul Sălii Regatului din C. -T. .
Aceasta cu atât mai mult cu cât martorul A. S. își amintește și suma împrumutată respectiv 295.000.000 lei ROL, cu dobânda aferentă.
De asemenea, în mod corect prima instanță a statuat că nu poate fi reținută ca fiind pertinentă teza avansată de către pârât în sensul că la data de_ se afla în alt loc, respectiv în Alba-I. întrucât martorii audiați în acest sens nu au putut confirma susținerile recurentului.
Astfel, martorul Perșa I. (fila 71 din dosarul de fond), a precizat că în data de_ l-a văzut pe pârât la lucru, în Alba-I., dar același martor arată că "nu l- am văzut în schimb în după amiaza zilei de_ și nu l-am văzut nici în_ deoarece era duminică";, iar martorul Bartoș I., a relevat doar că știe că în decembrie 2008 pârâtul lucra la ridicarea unei case în Alba I., dar nu poate preciza unde se afla pârâtul în_, după ora 17.
În schimb este întemeiată critica recurentului în ceea ce privește cuantumul dobânzii aferente debitului principal asumat prin contractul de împrumut încheiat la data de_ pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art.5 alin 1 din OG nr.9/2000, actul normativ incident în speță la data întocmirii contractului de împrumut între părțile litigante, în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
Or, în contractul de împumut încheiat la data de_ s-a stipulat o dobândă de 5% pe lună, ceea ce în mod evident depășește cuantumul impus în mod imperativ de legiuitor, așa cum am evocat anterior.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va admite în parte recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva Sentinței civile nr.708/21 Februarie 2013, în dosarul civil nr._ a Judecătoriei Turda, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului
R. V. o dobândă aferentă debitului de 29.500 lei care nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
În temeiul art.274 Cpr civ, raportat la soluția adoptată în ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de
1.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața instanței de fond., menținând restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul B. I. împotriva Sentinței civile nr.708/21 Februarie 2013, în dosarul civil nr._ a Judecătoriei Turda, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantului
R. V. o dobândă aferentă debitului de 29.500 lei care nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fața instanței de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă recurentul B. I. să plătească intimatului R. V. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02 Octombrie 2013
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Redactat A.P.B./02 Octombrie 2013/1720Red. A.F.D./2 exemplare/27 noiembrie 2013
| ← Decizia civilă nr. 889/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 270/2013. Pretenții → |
|---|
