Decizia civilă nr. 73/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 73/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Judecător O. R. G. Judecător O. -C. T. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. I. împotriva Sentinței civile nr. 18610/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., privind și pe intimat A. DE P. C. B. 47, având ca obiect Pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că prin Încheierea civilă nr. 33/CC/2013 a fost admisă declarația de abținere formulată de doamna grefier C. L., dispunându-se înlocuirea sa cu doamna grefier A. P. .
Instanța constată că recursul este declarat în termen legal, este comunicat. Instanța constată că motivele de recurs au fost depuse la data de_ .
Raportat la data comunicării hotărârii de fond, respectiv_, și recursul înregistrat la data de_, instanța invocă din oficiu excepția tardivității motivelor de recurs și excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 1 coroborat cu art. 303 C.pr.civ.
Recurentul solicită respingerea excepțiilor și admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 18610 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ASOCIAȚIEI DE P. din C. -N., C. B. nr. 47, invocată prin întâmpinare, cu privire la primele două petite ale cererii.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind petitul III al cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.
I., cu domiciliul în C. -N., str. F. de C. nr. 20, ap. 1, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. DE P. din C. -N., cu sediul în C. -N., C.
B. nr. 47, jud. C., cu privire la primele două petite respectiv cel de obligare a pârâtei la plata sumei de 70 lei/lunar pe ultimii trei ani cu titlu de chirie pentru spațiul pe care este amplasată conducta de gaz și de obligare a acesteia la plata, pe viitor, a sumei de 70 lei/lună cu titlu de chirie, pe bază de chitanță descărcătoare.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.
I. în contradictoriu cu pârâta A. DE P. din C. -N., C. B. nr. 47, cu privire la petitul III, respectiv de obligare a pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de instalare și racordare la rețeaua de apă.
A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtei a sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la primele două petite ale cererii de chemare în judecată, instanța are în vedere următoarele:
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 C.pr.civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Astfel, la data de_ s-a încheiat convenția de la fila 19 din dosar între A. de locatari din blocul de garsoniere situat în C. B. nr. 4 și proprietarii imobilelor din C. -N., Str. F. de C. nr. 18 și 20 (Supuran M., C. O. și C. I. ), prin care s-a stabilit că, conducta de gaz pentru bucătăriile blocului de 120 de garsoniere se va monta pe stâlpi la nivelul gardului dintre proprietățile din str. F. de C. nr. 18 și nr. 20, gard care se va consolida cu ocazia montării conductei, A. de locatari fiind de acord ca aceste imobile să fie racordate la rețeaua de apă rece de la blocul de garsonieră cu condiția suportării cheltuielilor de instalare de către proprietarii celor două imobile.
Apoi, din Sentința civilă nr. 2304/2004 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 7141/2003 (filele 20 - 23), reiese că reclamantul este proprietarul imobilului situat administrativ în C. -N., str. F. de C. nr. 20, iar în cauza respectivă instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Asociației de locatari din C. B. nr. 47, reținându-se că, conducta de gaz ce trece peste gardul reclamantului și al vecinului său fac parte din sistemul de distribuție, calitate în respectiva cauză având ca obiect desființarea racordului de gaz ce alimentează imobilul situat în C. -N., C. B. nr. 47 având SC DISTRIGAZ NORD SA - SUCURSALA C. .
Față de cele arătate, potrivit art. 3 pct. 51 din Legea nr. 351/2004 - Legea gazelor, sistemul de distribuție a gazelor naturale reprezintă ansamblul compus din conducte, instalații de reglare - măsurare, aparate și accesorii, care funcționează la presiunea de lucru de până la 6 bari inclusiv, cu excepția instalației de utilizare. Art. 31 din același act normativ (în vigoarea la data introducerii cererii de chemare în judecată), stipulează că delimitarea sistemelor de distribuție de cele de transport/producție și de cele ale consumatorilor se face de la robinetul aflat la ieșirea din stația de reglare - măsurare - predare a transportatorului/producătorului sau a altui distribuitor până la ieșirea din stațiile/posturile de reglare/măsurare sau, după caz, la ieșirea din robinetul de branșament la consumatori. Așadar sistemul de distribuție a gazelor naturale este cuprins între ieșirea din stația de reglare - măsurare - predare a transportatorului/producătorului și intrarea în instalațiile de reglare a presiunilor și de măsurare a debitului la consumatori.
Totodată, în baza art. 35, distribuitorul de gaze naturale are, în principal, următoarele obligații: a) să opereze, să întrețină, să repare, să modernizeze și să dezvolte sistemul de distribuție în condiții de siguranță, eficiență economică și de protecție a mediului, activitățile urmând a fi desfășurate în baza autorizațiilor specifice pentru proiectare și execuție a sistemelor de alimentare cu gaze naturale, iar operarea urmând a se desfășura în baza licenței de distribuție, astfel că, în privința sistemului de distribuție a gazelor naturale între sistemul de
producție/furnizare și sistemul consumatorilor, toate operațiile menționate mai sus îi revin distribuitorului de gaze.
În consecință, în speță, cheltuielile de operare privind conducta de gaz cu privire la care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata chiriei pentru spațiul pe care este amplasată aceasta, făcând parte din sistemul de distribuție a gazelor naturale, revin distribuitorului de gaze naturale, și nu pârâtei, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la primele două petite ale cererii de chemare în judecată și a respins cererea (cu privire la petitul I și
II) ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la petitul III din cererea de chemare în judecată, instanța a apreciat că excepția este întemeiată și o va admite pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de instalare și racordare la rețeaua de apă. Tot din cererea de chemare în judecată formulată de reclamant reiese că atât lucrarea de instalare a gazului, cât și lucrarea de racordare la apă rece au fost efectuate la momentul încheierii convenției, respectiv în anul 1988.
Astfel, prezenta cererea de chemare în judecată fiind formulată la data _
, iar convenția în baza căreia s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de racordare la rețeaua de apă rece fiind încheiată în anul 1988, instanța a avut în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 71/2011 în analiza excepției prescripției extinctive, respectiv faptul că, prescripția extinctivă începută și împlinită sub imperiul reglementării anterioare nu este supusă dispozițiilor legii noi, deoarece ea reprezintă o situație juridică trecută. Mai mult, art. 6 alin. 4 C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus termenul de prescripție a început să curgă din anul 1988, dată la care, așa cum a susținut reclamantul s-a achitat suma de 2.000 lei solicitată prin cerere, motiv pentru care instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
Astfel, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 al. 1 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune, iar conform alin. 2 în obligațiile al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
În consecință, instanța apreciază că termenul de prescripție de trei ani, aplicabil în cauză, s-a împlinit cu mult înainte de data introducerii prezentei cereri, aproximativ în anul 1991, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la petitul III al cererii și va respinge cererea reclamantului (cu privire la petitul III) ca fiind prescrisă.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pe reclamant, ca parte cazută în pretenții, la plata în favoarea pârâtei a sumei de 868 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial (chitanța nr. 106/_ - fila
68) și a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul (f. 3)
solicitând admiterea recursului, motivele și toate cele necesare acestei căi de atac urmând să fie prezentate ulterior, fie printr-un avocat, fie în nume propriu
În ședința publică din data de 30 ianuarie 2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția nemotivării în termen a recursului, în temeiul art. 137 alin.1 raportat la art.306 alin.1 coroborat cu dispozițiile art. 301 și 303 alin. 1 C.pr.civ.
Potrivit art. 306 alin. 1 din codul de procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. Potrivit dispozițiilor art. 301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și disp. art. 303 C.pr.civ.
recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Se constată că hotărârea a fost comunicată reclamantului în data de 0_, conform dovezii de comunicare atașate la dosar fila 79, în timp ce recursul a fost promovat în_, doar ulterior, cu mult după expirarea termenului de 15 zile respectiv în_ a înțeles să arate motivele care stau la baza promovării căii de atac.
T. ul constată totodată că recurentul nu a invocat nici un motiv din categoria celor la care se referă art. 103 alin. 1 C.pr.civ. și nu a solicitat repunerea în termenul de motivare a recursului.
Având în vedere cele expuse, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textelor legale citate și în consecință, va constata nulitatea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 18610 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care va fi menținută în totul.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia tardivitatii motivarii.
Constata nulitatea recursului declarat de reclamantul C. I. impotriva Sentintei civile nr. 18610/2012 din_ pronuntata in dosar nr._ al J. i C. -N. pe care o mentine in totul.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, A. P. |
A.P. 31 Ianuarie 2013
Red.dact.. OCT/GB/_ /2 ex.
I. A. B. -Judecătoria Cluj-Napoca-
| ← Decizia civilă nr. 533/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 138/2013. Pretenții → |
|---|
