Decizia civilă nr. 889/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 889/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător Ana-SS Judecător D. T. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către reclamanții C. LOCAL AL MUNICIPIUULUI C. -N. și M. C. -N. în contra Sentinței civile nr. 3794 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. -N., privind și pe intimații S. E. F. și S. L. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentanta intimaților, avocat C. Tătaru, cu împuternicirea la fila 13 dosar, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul constată prezentul recurs declarat în termen, motivat, comunicat iar la 12 septembrie s-a depus întâmpinare după care solicită părții prezente să arate dacă are alte cereri sau excepții.
Reprezentanta intimaților arată că nu are alte cereri sau excepții prealabile.
Așa fiind, T. ul declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimaților, avocat C. Tătaru solicită instanței să respingă și să mențină în întregime sentința pronunțată de instanța de fond pe care o consideră legală și temeinică, intervenind tacita relocațiune așa cum este prevăzut de codul civil. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3794 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în prezentul dosar
a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții C. LOCAL C., prin primar și M. C. -N.
, prin primar, în contradictoriu cu pârâții S. E. F. și S. L. M. și au fost obligați reclamanții sa achite pârâților cheltuieli de judecata în suma de 1500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 57301/_ având ca obiect spațiul cu destinație de locuință situat în C. -N., str. Mehedinți, nr. 41, bl. M1, ap. 14, jud. C. (f. 16, 17).
Termenul a fost stabilit pentru perioada_ -_, prevăzându- se posibilitatea continuării locațiunii.
Cuantumul chiriei a fost inițial 12, 7192 lei noi, iar ulterior, conform actului adițional nr. 2/_, 279,64 lei (f.13).
La data de_ reclamanții au trimis pârâților o adresă în care i-au arătat că după expirarea perioadei contractuale este posibilă prelungirea, cu recalcularea chiriei conform art. 31 din Legea nr. 114/1996, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani (f.14).
C. local a aprobat prin HCL nr. 185/2009 prelungirea pe o perioadă de un an a contractelor de închiriere în regim ANL
Prin HCL nr. 290/2010 s-a aprobat prelungirea contractului de închiriere pentru perioada_ -_, (f.18).
La data de_ pârâții au fost notificați pentru achitarea debitului restant, format din suma de 11.901,54 lei pentru perioada_ -_ și 7.176,57 lei majorări de întârziere.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând nulitatea absolută a clauzei prevăzute în actul adițional din data de_ privind stabilirea termenului de început al obligației de plată a chiriei în sumă de 278,95 lei ca fiind_ .
În esență pârâții au arătat că această clauză este nulă pentru că instituția tacitei relocațiuni împiedică un calcul retroactiv al chiriei, iar pe de altă parte nu a existat o hotărâre de Consiliu local cu privire la majorarea chiriei. Raportat la acest aspect reclamanții arată că din corespondența purtată între părți rezultă că ei nu au avut intenția de a se angaja în raporturi pe o perioadă nedeterminată cu pârâta.
Cu privire la acest aspect instanța a constatat în primul rând că motivul că nu ar fi existat o hotărâre de Consiliu local de majorare a cuantumului chiriei este neîntemeiat întrucât nu există nici o normă legală care să condiționeze încheierea unui contract de închiriere de emiterea unei hotărâri de consiliu local în acest sens.
Referitor la tacita relocațiune instanța a apreciat că aceasta a operat conform art. 1437 din Codul civil pentru următoarele motive: este necontestat de către reclamanți că pârâta a rămas în folosința imobilului după expirarea perioadei contractuale; aceasta este singura condiție cerută de textul legal, art. 1437 din Codul civil, pentru ca tacita relocațiune să opereze, dacă nu s-a încheiat între părți un acord cu privire la o nouă perioadă de valabilitate a contractului.
Operând tacita relocațiune efectele între părți au continuat să se aplice normele contractuale anterioare conform textului de lege menționat. În consecință, chiria datorată de către pârâți până la semnarea actului adițional din data de_ este cea de 52,22 lei aplicabilă anterior expirării perioadei contractuale .
În aceste condiții, instanța a apreciat că stipularea retroactivă a chiriei într-un cuantum superior celui datorat de reclamantă este ilicită, fiind contrară normelor legale în vigoare, ceea ce atrage nulitatea clauzei respective.
În consecință, instanța a constatat nulitatea absolută a clauzei prevăzute în actul adițional din data de_ privind stabilirea termenului de început al obligației de plată a chiriei în sumă de 279,64 lei ca fiind _
.
Este imputabil exclusiv reclamanților faptul că nu au procedat la calcularea la timp a noului cuantum al chiriei și la comunicarea acestuia către pârâți.
Pretențiile reclamanților se întemeiază pe faptul că în speță cuantumul chiriei a fost modificat retroactiv. Având în vedere că instanța a constatat nulitatea clauzei privind această modificare instanța a respins pretențiile formulate în temeiul acesteia.
Este de precizat în speță că pârâții au invocat nulitatea absolută doar cu privire la clauza prevăzută în actul adițional din data de_ privind stabilirea termenului de început al obligației de plată a chiriei în sumă de 278,95 lei ca fiind_ .
Această clauză este însă prevăzută și în actul adițional din data de_ și este nulă pentru motivele indicate în alineatele anterioare. Principiul disponibilității împiedică instanța să anuleze această clauză, atâta timp cât părțile nu au cerut acest lucru. Regimul juridic al nulității absolute permite însă instanței să respingă pretențiile solicitate în temeiul acestei clauze.
Reclamanții nu au contestat și chitanțele depuse la dosarul cauzei dovedesc faptul că pârâții și-au achitat chiria datorată în temeiul contractului în absența cuantumului majorat al chiriei.
În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată în cauză privind obligarea pârâților la plata chiriei restante. Respingerea acestei cereri atrage și respingerea capetelor de cerere privind majorările de întârziere, întrucât acestea sunt accesorii ale chiriei solicitate prin capătul de cerere principal.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. au fost obligați reclamanții să achite pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocațial, achitat cu chitanța nr. 60/_ (f. 84) și chitanța nr. 76/_ (f. 85).
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs reclamanții (f.2)
solicitând in conformitate cu disp. art.304 pct.7,8,9 si art.312 Cod pr.civ., admiterea recursului, iar pe cale de consecința sa modificați sentința recurata, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum aceasta a fost formulata, cu obligarea intimatilor-parati la plata cheltuielilor de judecata
În motivarea cererii
critică legalitatea sentinței recurate prin prisma argumentelor prezentate in continuare.
In motivarea soluției pronunțate, instanța de judecata a apreciat ca in ceea ce privește contractul de inchiriere nr.57301/_ incheiat intre părțile litigante, a operat tacita relocatiune, conform art.1437 din Codul civil, pentru următoarele motive: necontestarea de către recurentii-reclamanti a faptului ca intimatii-parati au rămas in folosința imobilului după expirarea perioadei contractuale, precum si neincheierea intre parti a unui acord cu privire la o noua perioada de valabilitate a contractului.
Mai mult, instanța de fond a reținut ca operand tacita relocatiune efectele intre parti au continuat sa se aplice normele contractuale anterioare, in consecința, chiria datorata de către intimatii-parati pana la semnarea actului adițional din data de_ este de 52,22 lei aplicabila anterior expirării perioadei contractuale.
Hotărârea pronunțata in cauza este nelegala, fiind data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii, întrucât instanța de fond in mod greșit a reținut ca in speța a operat tacita relocatiune, neluand in considerare HCL nr. 185/_ si HCL nr.385/_ sî HCL nr.290/_, prin care s-a prelungit perioada contractuala, succesiv pentru o perioada de cate un an, conform art.8 alin.4 din Legea nr.152/1998 republicata privind infiintarea Agenției Naționale pentru Locuințe.
Potrivit art.1452 cod civil "daca locatarul si după expirarea termenului locatiunii, continua a romane in casa sau apartamentul închiriat, țara nici o împiedicare din partea locatorului, el se considera ca voiește a le ocupa sub aceleași condiții si pentru un timp determinat de obiceiul locului, si nu poate nici sa iasă, nici sa fie concediat înainte de a i se fi făcut vestirea, in termenul obișnuit in localitate.0
Din acest articol care reglementează tacita relocatiune, rezulta fara putința de tăgada ca aceasta se bazează pe intenția prezumata a pârtilor de a prelungi contractul de inchiriere in aceleași condiții.
Or, in speța prezumția unei astfel de intenții nu poate sa opereze cu privire la subscrisii recurenti-reclamanti, având in vedere următoarele:
Prin adresa nr.12709/451.1/_, s-a comunicat locatarilor ca cererea urma sa fie analizata in vederea prelungirii contractului de inchiriere nr.57301/_, deci, in vederea stabilirii unei alte perioade determinate pentru care se va incheia contractul de inchiriere iar "potrivit Legii nr.89/2008, pentru modificarea si completarea Legii nr. 152/1998 privind infiintarea Agenției Naționale pentru Locuințe, contractele de inchiriere se
incheie pe o durata de 5 ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale, prelungirea contractului de inchiriere se face pe o perioada de un an, in următoarele condiții:
prin recalcularea chiriei in condițiile prevederilor art.31 din Legea locuinței nr.114/1996, pentru titluarii de contract care au implinit vârsta de 35 de ani;
prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au implinit vârsta de 35 de ani.
Prevederile aliniatului precedent se aplica la toate prelungirile succesive ale contractului de inchiriere, realizate in condițiile legii.
Astfel, prin comunicarea acestei adrese, considera ca, intimatii-parati au fost instiintati ca după expirarea perioadei contractuale, prelungirea contractului de inchiriere nr.57301/_ se va face succesiv pentru o perioada de un an, cu recalcularea chiriei.
Prin HCL nr.185/_, s-a hotărât prelungirea pe o perioada de un an a contractului de inchiriere nr.57301/_, adică pentru perioada_ -_ . M. ivat de faptul ca intimatii-parati au implinit vârsta de 35 de ani, s-a procedat si la recalcularea chiriei in conformitate cu H.G.R.nr.165/2008.
Ulterior, prin HCL nr.385/_, s-a aprobat prelungirea pe o perioada de inca un an a contractului de inchiriere nr.57301/_, incepand cu data de_ si pana la data de_ .
Astfel, s-a intocmit actul adițional nr.2/_ la contractul de inchiriere, potrivit căruia durata locatiunii a fost prelungita de la data de_ pana la_, respectiv_ -_, act semnat si insusit de către intimatii-parati.
Prin HCL nr.290/_, s-a aprobat prelungirea contractului de inchiriere nr.57301/_ pe o perioada de un an, incepand cu data de_ pana la_, intocmindu-se actul adițional din data de_, act semnat si insusit de către intimatii-parati.
In consecința celor expuse mai sus, reinterează faptul ca prezumția unei intenții prezumata a pârtilor contractante de a prelungi contractul de inchiriere in aceleași condiții nu poate sa opereze cu privire la recurentii- reclamanti in calitate de locatori ai imobilului in litigiu, având in vedere adresa nr.12709/451.1/_, prin care locatorii am instiintat intimatii-parati ca urmează sa se analizeze cererea acestora de
prelungire a contractului de inchiriere, având in vedere si HCL nr.185/2009 si HCL nr.385/2009 si HCL nr.290/2010 prin care s-a hotărât de asemenea prelungirea pe o perioada determinata a contractului de inchiriere si având in vedere invitațiile repetate in sensul semnării contractului pe o perioada determinata.
Aceste elemente indica in mod clar faptul ca recurenții reclamanți nu au avut intenția de a se angaja in raporturi contractuale pe perioada nedeterminata cu intimatii-parati.
Faptul ca nu a existat o hotărâre de consiliu local decât după trecerea unui an de la data la care locatarii au solicitat prelungirea contractului, nu este de natura sa schimbe aceasta concluzie.
In aceste condiții, asa cum se poate observa, tacita relocatiune nu putea interveni.
In conformitate cu prevederile art.8 alin.4 din Legea nr.152/1998 republicata privind infiintarea Agenției Naționale pentru Locuințe,
"contractele de inchiriere se incheie pe o durata de 5 ani de la data repartizării locuinței. Pupa expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de inchiriere se face pe o perioada de un an, f... I".
Pe de alta parte, hotărârea recurata cuprinde rețineri si argumente străine de natura pricinii, respectiv, faptul ca intimatii-parati au invocat nulitatea absoluta a clauzei prevăzute in actul adițional din data de_ privind stabilirea termenului de inceput a obligației de plata a chiriei in suma de 278,95 lei ca fiind_ .
De asemenea, in lipsa unei cereri formulate de intimatii-parati, instanța de judecata constata in mod eronat nulitatea absoluta a clauzei prevăzute in actul adițional din data de_ privind stabilirea termenului de inceput a obligației de plata a chiriei in suma de 278,95 lei ca fiind _
.
Asa cum se poate observa, din tabelul in care se evidențiază plățile efectuate, depus in probatiune la dosarul cauzei, pe toata durata valabilității contractului de inchiriere nr.57301_, intimatii-parati nu au respectat termenul de scadenta stabilit contractual, efectuând plați cu intarziere.
In opinia recurenților, intimati-parati aveau obligația de a achita chiria lunara, astfel:
începând cu data de_ - chiria era in cuantum de 12,71 ROL/luna;
începând cu data de_ (conform actului adițional nr. l/_ - chiria era in cuantum de 52,22 RON/luna;
începând cu data de_ (conform actului adițional nr.2/_ ) chiria era in cuantum de 279,64 RON/luna.
Imputatia plaților efectuate de intimatii-parati, s-au efectuat potrivit regulii prev. de art.1113 alin.2 Cod civil, in vigoare la data incheierii contractului de inchiriere, respectiv asupra datoriei mai vechi si nu asupra obligațiilor de plata expres indicate in fiecare chitanta/ordin de plata.
Pentru toate aceste motive, solicita admiterea recursului declarat, iar pe cale de consecința modificarea sentinței recurate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, astfel cum aceasta a fost formulata, cu obligarea intimatilor-parati la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea prezentului recurs.
Prin întâmpinarea formulată (f.9)
intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond.
În susținerea poziției procesuale
intimații au arătat că susținerile pe care se intemeiaza prezentul recurs nu pot fi reținute de către instanta de judecata, fiind nelegale si nereale, din următoarele considerente:
Prin Sentința civila nr. 3794/2013 pronunțata de către instanța de fond, aceasta a respins cererea reclamanților si a reținut ca subsemnații am achitat in mod corect chiria, având in vedere ca pe perioada nereglementata contractual (din culpa recurenților), a operat tacita relocatiune, contractul mentinandu-se intre parti in același condiții.
Potrivit art. 1270 Noul Cod Civil "contractul valabil încleiat are putere de lege intre părțile contractante" si " contractul se modifica sau încetează numai prin acordul pârtilor, ori din cauze autorizate de lege".
Contractul de inchirirere este, conform prevederilor legale, un contract consensual, care se considera incheiat atunci când atât locatarul, cat si locatorul realizează acordul de voința si semnează acest act.
Contractul de inchiriere nr. 57310/_ care sta la baza raporturilor juridice care s-au născut intre intimați si recurenți si la care ambele parti si- au dat acordul, prevede la art. 6 teza finala ca "orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica in scris chiriașului inaintea termenului scadent la plata".
Raportat la aceasta clauza contractuala susțin faptul ca reclamanții nu si-au respectat aceasta obligație si nu le-au comunicat inainte de scadenta contractului, respectiv in august 2008, cuantumul chiriei majorate si scadenta de plata a acesteia.
De asemenea, la art. 10 din contract părțile au stipulat clauza conform căruia contractul de inchiriere încetează la expirarea duratei de inchiriere, daca părțile nu convin asupra prelungirii termenului de inchiriere. In fine, daca pana la expirarea duratei contractului apar noi reglementari referitoare la locuințele construite din fondurile ANL, cele doua parti contractante vor putea negocia si stabili alte condiții de aplicare a celor stipulate la punctul anterior.
Prin urmare, din cuprinsul clauzelor arătate reiese fara putința de tăgada ca părțile au stabilit ca orice modificare a contractului se face doar cu acordul ambelor parti, după ce locatorul va incunostinta in prealabil locatarul, chiar si in cazul interevenirii unor modificări legislative.
Contrar susținerilor recurenților, adresa nr. 127009/451.1 /_ comunicata subsemnaților nu îndeplinește exigentele legale si contractuale pentru a se putea retine ca am fost anunțați despre majorarea chiriei, in conformitate cu prevederile art. 6 din contractul de inchiriere, care pretind ca orice modificare a cuantumului chiriei sa se comunica in scris chiriașului, inaintea termenului scadent la plata.
Aceasta adresa de care se prevalează recurenții nu are nici o valoare juridica, fiind doar un răspuns formal la cererea de prelungire a contractului
formulata de către parați, prin care se arata ca cererea va fi analizata si se invoca niște prevederi legale referitoare la posibilitatea recalculării chiriei, dar nu se arata care ar fi cuantumul efectiv al noii chirii. In lipsa unui act adițional a cărui clauze sa fi fost agreate si semnate de către părțile contractante nu exista o notificare valabila, care sa incunostinteze părțile si sa le pună in intarziere cu privire la plata noii chirii.
Data de_ (data la care au fost chemați pentru semnarea actului adițional nr. 2, pe care l-au semnat cu obiectiuni) este momentul de la care se poate aprecia ca locatorul a efectuat demersuri efective si suficiente de incunostintare a intimaților cu privire la noul cuantum al chiriei si doar
după aceasta data am putea fi obligați la plata unei chirii mărite, doar pentru viitor, fapt cu care am si fost de acord.
In aceste condiții, in situația in care intimații au notificat recurenții din data de 17 iul.2008, inainte de expirarea perioadei contractuale inițiale, despre intenția de a prelungi contractul, iar locatorul nu i-a notificat ci a rămas in pasivitate, a operat tacita relocatiune intre parti.
Aceasta greșeala majora a locatorului, care trebuia sa le solicite semnarea unui nou act adițional la data expirării contractului inițial, act care trebuia reinoit in fiecare an, ii este imputabila exclusiv autorității contractante.
Prin HCL nr. 185/2009 si HCL 385/2009 invocate de către recurenți, se prevede prelungirea contractelor de inchiriere care vizează apartamentul
in discuție, dar fara a face referiri la modificarea cuantumului chiriei.
Aceste hotărâri sunt doar acte normative in baza cărora urma sa se treacă la semnarea unor acte adiționale intre parti, care sa vizeze prelungirea contractului si cuantumul chiriei. Acest lucru este dovedit inclusiv de faptul ca am fost ulterior chemați pentru semnarea acestor acte adiționale. Daca modificările ar fi putut opera exclusiv in baza acestor hotărâri ale C. ui local, autoritățile nu ar mai fi făcut demersuri pentru a
incheia cu subsemnații aceste acte adiționale.
Referitor la susținerea recurenților cum ca instanța de fond a constatat in mod eronat nulitatea absoluta a clauzei din actul adițional nr. 2, care prevedea plata retroactiva a chiriei majorate, in lipsa unei cereri exprese formulata de intimați, nu poate fi de asemenea reținuta.
Instanța in mod corect a arătat ca stipularea retroactiva a chiriei intr- un cuantum superior celui datorat de intimați, in baza unui contract asumat de către parti, este contrara prevederilor legale in vigoare, ceea ce atrage nulitatea clauzei respective.
Regimul juridic al nulității absolute permite instanței sa respingă pretențiile reclamantului solicitate in baza unei clauze ilicite, deoarece instanța nu constata nulitatea absoluta a acestei clauze, ci respinge pretențiile reclamantului care decurg din aceasta clauza ilicita.
In ceea ce privește invocarea nulității clauzei de către intimați, chiar daca nu au cerut in mod expres aceasta nulitate, toata apărarea s-a bazat pe ideea ca aceasta clauza contractuala nu este legala si nu poate fi opusa pârtilor.
Acest lucru l-au semnalat inca de la data la care au fost chemați pentru semnarea actului adițional in discuție, motiv pentru care au făcut obiectiunea pe acest act ca nu sunt de acord cu plata chiriei majorate decât de la data semnării, nu si retroactiv. Aceasta mențiune atrage anihilarea clauzei contractuale in discuție, pe care am considerat-o ilicita si nelegala inca din acel moment.
In aceasta situație, instanța in mod corect a constatat nulitatea clauzei respective.
O atitudine corecta si legala din partea M. ar fi fost in situația in care, inaintea expirării termenului contractual, deci inainte de_, ne-ar fi invitat si ne-ar fi supus atenției semnarea unui nou act adițional care sa prevadă chiria majorata.
In aceasta situație ar fi avut posibilitatea de a opta fie pentru semnarea actului adițional, fie pentru a parași spațiul, daca clauzele acestui act sau cuantumul chiriei nu le-ar fi convenit.
Solicită instanței de control judiciar să observe ca recurenții solicita plata chiriei bazandu-se pe un act adițional abuziv si contrar prevederilor
legale, prin care se încearcă acoperirea unor neglijente din partea autorității contractante. Intimații nu au fost de acord cu acest act adițional decât in ceea ce privește prelungirea raporturilor contractuale pe perioada 2008- 2010, nu si in ceea ce privește achitarea chiriei majorata retroactiv, pe o perioada care nu este deloc neglijabila (2 ani), chirie la care s-au adăugat din start majorări si penalități de intarziere, tot retroactive, ajungandu-se astfel la o suma foarte mare pe care nu și-o permit si nu sunt de acord sa o achite, având in vedere ca nu sunt in culpa.
Pentru aceste considerente, se solicita respingerea prezentului recurs si menținerea in intregime a Sentinței nr. 3794/2013.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat la data de_ contractul de închiriere nr.57301 având ca obiect închirierea locuinței situate în mun. C. -N., str. Mehedinți, nr.41,bl.M1, ap.14. S-a convenit de părți că perioada de
închiriere este de 5 ani, începând cu data semnării contractului, acesta putând fi reînnoit cu acordul reclamantei, în conformitate cu legislația în vigoare la acel moment. Potrivit art.5 din contract, chiria a fost stabilită la suma de 127.192 ROL lunar, iar potrivit art.6 alin.1, aceasta se datorează începând cu data de_ și se achită până în data de 30 ale fiecărei luni, pentru luna în curs.
Din copia actului adițional nr .1/_ rezulta ca s-a modificat art.5 din contractul de închiriere în sensul că s-a modificat cuantumul chiriei ca fiind 52,22 lei, sumă care se datorează începând cu data de_ .
Prin actul adițional 2 /_ semnat de pârâți s-a modificat art.3 din capitolul II din contractul de închiriere în sensul că s-a prelungit durata contractului de închiriere de la_ la_ și de la această din urmă dată până la_ . Totodată s-a modificat și cuantumul chiriei ca fiind 278,64 lei, sumă care se datorează începând cu data de_ și se achită până la data de 30 a fiecărei luni. Acest contract a fost semnat de pârâți cu mențiunea că sunt de acord cu modificarea cuantumului chiriei, însă doar începând cu data semnării actului adițional,_ .
Potrivit dispozițiilor art.969 C.civ., "contractele legal făcute au putere de lege între părțile contractante";.
Ca atare, se constata că între părți s-a încheiat un contract civil care naște intre parți obligația acestora de a-si executa întocmai obligațiile pe care si le-au asumat or clauzele contractuale vizând modificarea cuantumului chiriei din actul adițional nr. 2 la contractul de închiriere nu reprezintă rezultatul acordului de voința al părților ,
T. ul apreciază nefondate susținerile recurenților în sensul că în ceea ce privește cuantumul chiriei, acesta este modificat prin efectul legii și nu prin acordul de voință al părților, întrucât, chiar dacă cuantumul chiriei a fost stabilit și apoi majorat prin lege, acesta nu poate fi opus pârâților decât de la momentul convenit de părți prin art. 6 din contractul de închiriere încheiat, astfel "orice modificare a cuantumului chiriei se va comunica în scris chiriașului înaintea termenului scadent la plată";.
In concluzie, se constata ca instanța de fond a apreciat în mod corect că pârâții nu pot fi obligați la plata chiriei majorate începând cu_, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că ar fi comunicat în scris pârâților majorarea chiriei anterior datei de_, data întocmirii actului adițional.
In ceea ce privește critica referitoare la faptul ca hotărârea conține motive străine pricinii, respectiv faptul ca intimații au invocat nulitatea
absoluta a clauzei privind stabilirea termenului de început a obligației de plata a chiriei in suma de 278,95 lei ca fiind_, tribunalul retine ca aceste critici ca fiind neîntemeiate, in condițiile in care chiar daca intimații nu ar fi invocat nevalabilitate acestei clauze contractuale, instanța ar fi avut posibilitatea sa o invoce si din oficiu.
În consecință, tribunalul consideră nefondate criticile formulate de recurenți, inclusiv cele privind majorările de întârziere, acestea fiind calculate raportat la sume nedatorate de pârâți.
Pentru toate motivele expuse mai sus, tribunalul consideră că recursul declarat este nefondat, urmând ca în baza dispozițiilor art.304 pct.9, art.304¹ și art.312 alin.1 C.proc.civ. să îl respingă și să mențină sentința atacată, aceasta fiind legală și temeinică.
În baza art.274 C.proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților Toma S. Melania si Toma C. A. suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. LOCAL AL MUNICIPIUULUI C. -N. și M. C. -N. în contra Sentinței civile nr. 3794 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o menține în totul.
Obligă recurentele să plătească intimatului S. E. F. suma de 1000 lei, cheltuieli parțiale de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2013.
Președinte, F. S. B. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. T. |
Grefier, G. P. |
G.P. 23/27 Septembrie 2013 Red FSB/GP/_
| ← Încheierea civilă nr. 42/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 956/2013. Pretenții → |
|---|
