Sentința civilă nr. 104/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA Nr. 104/F/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013 Completul constiuit din:
PREȘEDINTE M. | O. | -S. |
Grefier E. | C. |
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind pe reclamant A. R. Z.
- PRIN M. L. A. R., în contradictoriu cu pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE CU DP A. LA D. C. ,
având ca obiect, Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților, au fost consemnate în cuprinsul Încheierii civile din data de_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta A.
R. Z. prin mandatar L. A. R. a chemat în judecată pe pârâtul S.
R. Prin Ministerul Finanțelor Publice solicitand instanței ca prin hotărarea ce o va pronunța să constate caracterul politic al măsurii internării dispuse împotriva tatălui ei Morar P. in perioada aprilie 1953- iunie 1954;și să fie obligată pârâta la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de familia sa pe perioada internării tatălui său precum si ulterior decesului acestuia.
In motivare s-a arătat că Morar P., născut in_ in Făgetul Ierii, având studii juridice, a fost angajat mai întâi in calitate de simplu funcționar la Primăria Turda, apoi a ocupat postul de avocat la fostul Barou Turda, iar in ultimii ani de viata a avut funcția de jurist consult la întreprinderea Prefabricate Beton din localitatea Turda. Fara vreo implicare in viata politica de atunci si fără a deține vreodată vreo funcție politica, începând din primăvara anului 1952, a început sa fie hărțuit de membri Securității, primind vizite dese la domiciliu si fiind reținut de multe ori pentru interogatoriu, sub acuzația ca făcea parte din Partidul Național Țărănesc Maniu. Timp de câteva luni familia a fost hărțuita in mod constant de membrii securității, motiv pentru care Morar P. a fost forțat sa fugă si sa se ascundă la rude apropiate din zonele vecine, pentru a-si proteja familia de abuzurile securității. In ciuda acestor masuri, membrii Securității au continuat sa ii caute, făcând investigații încrucișate la membrii familiei precum si la prieteni. După aproximativ un 1 an, tatăl său s-a predat. Drept urmare este reținut in primăvara anului 1953, fără vreo explicație si fără o hotărâre judecătoreasca de condamnare si dus in arest. Din acel moment, timp de 1 an si jumătate, familia nu a știut nimic despre locul unde este ținut si nici daca mai este in viata sau nu.
In luna iunie a anului 1954, s-a întors acasă, și vizibil afectat de perioada detenției, nu a povestit nimănui despre locația unde a fost reținut ori ce s-a întâmplat pe perioada detenției. La aproximativ cinci ani după ce s-a întors acasă din detenție, a decedat.
Prin decizia nr. 5410/ 1962 ni s-a acordat o pensie de urmaș de 309 lei începând cu data de_ . In 12 mai 1962 autoritățile locale anulează pensia de urmaș acordata familiei, motivând implicarea politica a lui Morar
P. și lăsând familia ei fără nicio sursa de venit. Mama sa Morar Susana a înaintat numeroase cereri către autoritățile locale pentru restabilirea dreptului de pensie de urmaș, având in vedere ca erau lipsiți de orice sursa de subzistență, trebuind de multe ori sa apeleze la bunăvoința familiei si a cunoscuților pentru a supraviețui. Ca urmare a acelor cereri, autoritățile locale au restabilit dreptul de pensie de urmaș abia după 9 luni de la sistarea ei.
In drept, a invocat art. 4 si următoarele din Legea nr. 221/2009.
Pârâta S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice in temeiul art. 115-118 C.pr. civ. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii.
Pe cale de excepție, a invocat prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei prin raportare la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, întrucât, raportând data înregistrării acțiunii (_ ) la cea a publicării in monitorul Oficial a Legii 221/2009 (_ ) au trecut mai mult de 3 ani.
In ceea ce privește petitul privind constatarea caracterul politic al perioadei de detenție al tatălui reclamantei, înscrisurile comunicate odată cu acțiunea nu sunt in măsura sa justifice solicitarea reclamantei.
In al doilea rând, chiar daca in speța, in urma probatoriului ce se va administra in cauza, se va dovedi ca perioada de detenție are caracter politic, este de observat, ca in speța, sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 potrivit cu care, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost declarate neconstituționale prin Decizia 1358 din 21 Octombrie 2010 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial din 15 noiembrie 2010, de respingerea acțiunii si numai sub acest aspect.
Reclamanta A. R. Z. a depus la dosar un răspuns la întâmpinare arătand că în ce privește primul capăt de cerere, înscrisurile depuse la dosar dovedesc foarte clar că motivul internării a fost presupusa apartenența a tatălui său la P.N.T Maniu, fapt menționat atât in certificatul de eliberare nr. 1855/1954 emis de Penitenciarul Lugoj precum si in deciziile emise de autoritățile locale cu privire la anularea dreptului la pensie.
In ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, solicitarea este justificată având în vedere greutățile întâmpinate ( financiare, morale, etc) ca urmare a persecutării tatălui său .
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta A. R. Z. este fiica defunctului Morar P., potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 15-18.
În luna aprilie 1953 tatăl reclamantei a fost reținut și internat apoi, în diverse colonii, în baza Deciziei nr.1050/1952 a DGSS C., executand pedeapsa administrativă pană la data de_ cand a fost eliberat, aspecte care rezultă din biletul de liberare nr.1855/_ emis de Ministerul de Interne, Direcția Generală a Penitenciarelor- Penitenciarul Lugoj ,și fișa matricolă aflată la fila 13.
Motivul adoptării acestei măsuri a fost, conform acestor documente, acela că tatăl reclamantei, a fost membru în comitetul PNȚ Maniu .
Potrivit art. 4 al.2 din Legea nr.221/2009, "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Conform art.1 al.3 din lege, constituie de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin.
(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, potrivit art. 3 din OUG nr.214/I999 sunt măsuri administrative abuzive orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) al OUG nr.214/1999, printre altele internarea în unități și colonii de muncă.
În acest context, față de cele anterior reținute, este cert că internarea într-o colonie de muncă a tatălui reclamantei a avut un caracter politic, întrucât regimul politic de la acea vreme urmărea exterminarea tuturor persoanelor care se opuneau regimului comunist, fiind considerate un pericol pentru acesta.
În consecință, raportat la starea de fapt reținută și la temeiurile legale anterior expuse, instanța apreciază că acțiunea promovată este întemeiată sub aspectul constatării caracterului politic al măsurii administrative constand în internarea într-o colonie de muncă luată față de antecesorul reclamantei .
Cu privire la petitul de despăgubiri, conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în M.Of al R. iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R. iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii
nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte Decretul lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte Legea nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din Legea nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern…iar art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. ia este parte. Reglementarea criticată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. Principiul legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În condițiile declarării neconstituționale a acestor dispoziții legale, ele nu mai pot fi aplicate în speță, raportat la prevederile art. 31 al.1,3 din Legea nr.47/1992 și art.147 al.4 din Constituție, însă reclamanta a invocat și dispozițiile art.998 C.civ. și jurisprudența CEDO.
Conform art.3 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse termenului de prescriție de 3 ani.
Totodată, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamanta a cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar dacă o asemenea acțiune ar fi fost lipsită de succes în timpul regimului comunist, instanța apreciază că dreptul la acțiune a devenit efectiv începând cu data de 1 ianuarie 1990, odată cu schimbarea regimului comunist, în acest sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție ( de ex. decizia nr.3769/2007, pronunțată în dosarul nr._, Secția civilă și de proprietate intelectuală).
Tribunalul reține de asemenea că și prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la acțiunea în despăgubiri formulată este prescris, în condițiile în care aceasta a fost ratificată de către
R. ia prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si a protocoalelor aditionale la aceasta conventie, astfel încat termenul general de prescripție de 3 ani era împlinit la data promovării acțiunii .
Nu poate fi luat în considerare ca moment de început al termenului de prescripție data intrării în vigoare a Legii nr.221/2009, întrucât caracterul ilicit, prejudiciul, precum persoana care răspunde au fost cunoscute și
puteau fi invocate încă din anul 1994, prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum s-a reținut anterior.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul apreciază că termenul de 3 ani de când reclamanta cunoștea sau trebuia să cunoască prejudiciul și putea acționa în cunoștintă, expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Raportat la aceste considerente, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri, cu titlu de prejudiciu moral, cu consecința respingerii ca prescris a acestui capăt de cerere .
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la petitul de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta A.
R. Z. cu domiciliul în municipiul Turda, str. M. I. nr.5, județul C.
,prin mandatar L. A. R. dom. în C. -N., str. D. nr.41 ap.39, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul procedural ales la sediul Direcției Generale a F. P. a județului C. din municipiul C. -N., Piața A. I. nr.19, județul C., și în consecință :
-constată caracterul politic al măsurii internării luată față de antecesorul reclamantei, Morar P. în perioada aprilie 1953-iunie 1954.
Respinge ca fiind prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamanta A.
R. Z. prin mandatar L. A. R. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, avand ca obiect despăgubiri morale .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
M. O. -S.
Grefier,
E. C.
Red. O.S.M./DACT. C.E.-_ 4 expl.
| ← Sentința civilă nr. 3662/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1/4. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
