Sentința civilă nr. 123/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR. 123/_
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -V. B. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta S. M.
A. împotriva sentinței civile nr. 1684/2004 formulată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2444/2004 privind și pe pârâta PRIMĂRIA TURDA PRIN P., având ca obiect plângere la Legea 10/200.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la prima strigare se prezintă pentru pârâtă, reprezentanta acesteia, consilier juridic B. Văscan, cu delegație de reprezentare depusă la dosar (f.11), lipsă fiind celelalte părți.
T. ul urmează a lăsa cauza la a doua strigare în vederea respectării dreptului la apărare al părților.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, la a doua strigare se prezintă pentru pârâtă, reprezentanta acesteia, consilier juridic B. Văscan, cu delegație de reprezentare depusă la dosar (f.11), lipsă fiind celelalte părți.
Cauza s-a luat la a treia strigare, când se prezintă pentru revizuientă, reprezentanta acesteia, avocat Resteșan O. M., pentru pârâtă, reprezentanta acesteia, consilier juridic B. Văscan, cu delegație de reprezentare depusă la dosar (f.11), lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta revizuientei, avocat Resteșan O. M. arată că reclamanta a formulat cerere de revizuire pentru că în opinia clientei sale nu s-a administrat întreaga probațiune, arată că nu are de făcut alte precizări ale temeiului juridic în baza căruia a formulat cerere de revizuire, nu poate înfățișa înscrisul la care a făcut referire revizuienta la termenul precedent și nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentanta pârâtei, consilier juridic B. Văscan arată că nu mai are alte
cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în
conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. acordă cuvântul pe cererea de revizuire.
Reprezentanta revizuientei, avocat Resteșan O. M. solicită instanței admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată în scris, cu plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta pârâtei, consilier juridic B. Văscan arată că lasă la aprecierea instanței pronunțarea cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2004, pe rolul T. ului C. ,Secția civilă, reclamanta S. M. A. a contestat Dispoziția nr.130 din 12 februarie
2004 emisă de primarul municipiului T., solicitând instanței să dispună,în baza Legii nr.10/2001, anularea dispoziției și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului înscris în CF2286 T. ,cu nr. top.759/1-760/1/1,reprezentând casă din piatră cu 5 camere și curte ,grădină în suprafață de 1329 mp., situat administrativ în T., str.Republicii nr.45 jud.C. .
În motivele cererii, reclamanta a arătat că imobilul a fost preluat abuziv de stat, în baza Legii nr. 104/1949, de la Banca Fuzionată T. pentru Ajutoare și Păstrare. Imobilul a fost proprietatea părinților săi, dobândit prin cumpărare de la lichidatorul băncii, Kisegito Bank, în anul 1947. Reclamanta arată că tatăl său a fost arestat politic, astfel că nu și-a putut întabula dreptul de proprietate, fiind în măsură să facă dovada existenței acestuia în patrimoniul antecesorilor, la data preluării,cu depozițiile a doi martori.
Prin sentința civilă nr. 1686 din 7 septembrie 2004 a T. ului C., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SA M. împotriva pârâtului P. ul municipiului T. .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că asupra imobilului înscris în CF 2286 T., anterior preluării lui de către Statul Român, în baza Legii nr. 10/1949 și a art.11 din Constituția României, a fost proprietar Casa de Păstrare de Ajutor Reciproc SA T. .
Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin acte doveditoare, adică acte translative de proprietate care să ateste deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică.
În consecință, în conformitate cu art.3 lit.a din Legea nr. 10/2001, reclamanta nefăcând dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv de succesoare a proprietarilor imobilului litigios, acțiunea ei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel,susținând că tatăl ei a fost arestat și condamnat politic la scurtă vreme după cumpărarea imobilului, astfel că nu și-a putut întabula dreptul de proprietate.
Consiliul Județean C. a comunicat instanței de fond că în arhivele pe care le deține nu a identificat actele doveditoare ale preluării imobilului în litigiu. În absența unor înscrisuri doveditoare privind situația juridică a imobilului, respingerea probei cu martori, solicitată expres instanței, apare ca o interpretare restrictivă a dispozițiilor normative incidente în cauză.
În finalul motivelor de apel, reclamanta a solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei la Tribunalul Cluj, spre o nouă judecată, cu îndrumarea ca instanța să solicite documente de la Arhivele Naționale referitoare la situația patrimoniului Kisegito Bank, în procedura de lichidare judiciară a acestei bănci și să pună la dispoziția instanței rapoartele întocmite de lichidator pentru că în acele rapoarte s-a consemnat vânzarea imobilului către tatăl reclamantei. S-a mai solicitat să se dispună instanței să aprecieze notificarea ca pe un început de dovadă scrisă și pe această bază să încuviințeze administrarea probei cu martori.
Curte a de Apel C., prin decizia civilă nr.84/A din 31 ianuarie 2005 a
respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din extrasul CF 2286 T.
, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român de la Banca Fuzională T. pentru Ajutorare și Păstrare, în baza Legii nr. 104/1949.
Reclamanta a susținut în notificare și în acțiune că acest imobil a fost cumpărat de părinții săi de la această bancă.
În baza rolului activ, prev.de art.129 și 130 Cod proc.civ., instanța de fond a solicitat reclamantei să facă dovada celor susținute și a solicitat de la Arhivele Statului și Prefectura Județului C. relații în legătură cu imobilul în litigiu.
Reclamanta a declarat că nu deține nici un act care să ateste susținerile ei iar la relațiile solicitate s-a comunicat instanței de către cele două instituții că nu dețin documente referitoare la acest imobil.
Conform prevederilor Legii nr.10/2001, sarcina probei dreptului solicitat revine persoanei îndreptățită și care solicită dreptul.
Reclamanta nu a făcut dovada susținerilor ei.
Încuviințarea probei cu martori solicitată de reclamantă, raportat la prevederile art.22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă.
Martorii audiați în dosarul de asigurare de dovezi, nr.2179/2003 al Judecătoriei T., nu cunosc în mod direct nimic despre actul de cumpărare al imobilului în litigiu .
Împotriva ace ste i decizii re clamanta a de clarat re cu rs, soluționat prin de cizia
nr.923 din 2 fe bruarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în se nsul admite rii
și casării cu trimite re spre rejudecare la acee ași curte de ape l.
În considerentele deciziei de casare, se arată că, în prezenta cauză, instanțele judecătorești nu au stabilit pe deplin situația de fapt.
În scopul aflării adevărului și aplicării corecte a legii, se impune admiterea recursului și casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, pentru suplimentarea probatoriului, prin solicitarea unor înscrisuri de la Arhivele Naționale ale statului care să releve transferul dreptului de proprietate de la Kisegito Bank la reclamanți și situația patrimoniului băncii în procedura de lichidare, respectiv rapoartele întocmite de lichidator la mandatul vânzării bunului, precum și prin audierea unor martori care cunosc împrejurările în care a avut loc vânzarea imobilului.
În rejudecare, cauza a primit numărul_ .
Respectând hotărârea instanței de recurs asupra necesității administrării unor probe, în conformitate cu art. 315 alin 1 raportat la art. 295 alin 2 Cod procedură civilă Curtea a solicitat Arhivelor Naționale ale Statului și Băncii Naționale a României informații în legătură cu transferul dreptului de proprietate de la Kisegito Bank la autorul reclamantei (f.10 și f.90) a audiat trei martori (f.32-34 dosar), a clarificat situația juridică actuală a imobilului (f.40-65 dosar), a încuviințat depunerea înscrisurilor pe care partea le-a apreciat a fi relevante (f.81- 87 dosar).
Totodată, Curtea reține că, la data de 13 noiembrie 2007, au formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului intimat, proprietarii apartamentelor 1,2 și 3 din imobilul în litigiu, solicitând respingerea apelului și menținerea dispoziției nr. 130/12 februarie 2004, emisă de P. ul Municipiului T. .
Ve rificând hotărâre a apelată, actele și lucrările dosarului, potrivit art. 295
alin 1 Cod procedură civilă, Curte a conside ră că ape lul re clamantei e ste nefondat.
În considerentele deciziei, Curtea a reținut următoarele :
Corespunde realității faptul că prin notificarea formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 și înregistrată sub nr. 723/14 februarie 2002, reclamanta SA
M., în calitate de moștenitor legal al soților C. E. și C. Susana, a solicitat restituirea în natură a imobilului casă și teren situat în T., str. Republicii nr. 45, compus din 2 corpuri de clădire, spații magazine la parter, birouri și camere la etaj, dobândit prin cumpărare, în anul 1947, de la lichidatorul Băncii Kisegito Bank și preluat de stat în baza Ordinului nr. 5/1949 (f.5, dosar nr. 2444/2004).
Imobilul cu privire la care reclamanta pretinde măsuri reparatorii apare înscris în CF 2286 T., sub A+6, cu nr top 759/1-760/1, casă de piatră cu 5 camere, curte și grădină în suprafață de 1329 mp, proprietatea Statului Român, înscrisă sub B 15-16, cu titlul de drept întemeiat pe dispozițiile art. 11 din Constituția RPR și art. 29 alin IV din Legea nr. 10/1/I/1949, ca bun al întregului popor.
Statul și-a înscris dreptul asupra corpului funciar 759-760/1 în baza ordonanței nr. 36/1949 emisă în dosarul nr. 2192/ 1949 al judecătorului sindic al
T. ului T., în administrarea căruia intrase la 29 septembrie 1949, proprietar tabular fiind Casa de Păstrare de Ajutor Reciproc SA T. (83-91, dosar nr. 2444/2004).
Actele de stare civilă (f.14-16 dosar) justifică calitatea reclamantei de moștenitor legal al defuncților C. E. și C. Susana.
Prin dispoziția nr.130/12 februarie 2004, emisă de P. ul municipiului T., cererea reclamantei a fost respinsă, cu motivarea că nu a făcut dovada deținerii acestui imobil de către autorii săi, cu titlul de proprietate, la data naționalizării (f.12,dosar nr. 2444/2004).
Curtea observă că prin sentința civilă nr. 31 din 19 februarie 1948, T. ul
T., Secția a II-a, a ordonat înființarea unui sechestru judiciar asupra averii imobile cuprinsă în CF 7286 T., A+5, nr top 759-760/1, proprietatea pârâtei Banca Fuzională pentru Ajutor și Păstrare SA T., până la concurența pretențiilor de pensie a intervenienților în proces. Se reține, în considerentele hotărârii, faptul că adunarea generală extraordinară a acționarilor din 17 mai 1947 a hotărât lichidarea băncii, numind lichidator pe Dr.Alex.Balogh (f.76-78 dosar_ ).
Potrivit înscrisului denumit "Proces-verbal";, încheiat la data de 7 martie 1949 la T., cu prilejul inventarierii întregii averi a Fondului de pensii, s-a constatat, din cercetarea documentelor contabile și a bilanțului încheiat la 31 decembrie 1948, că Banca Fuzională pentru Ajutor și Păstrare T. are un fond de pensii al funcționarilor în sumă de 566.398 lei, care a fost învestit în imobilul înscris în CF 2286 T., A+5, nr top 759,760/1, pe numele numitei bănci, și care figurează în bilanț evaluat la suma de 628.480 lei.Așa fiind, până la trecerea efectivă a imobilului în patrimoniul M. ului Muncii, este numit custode d-l Balogh A., lichidatorul băncii, delegat să administreze imobilul, să încaseze chiria și să îl păstreze în bune condițiuni (f.79 dosar_ ).
Coroborând cele două acte, Curtea reține că imobilul identificat cu nr. top 759-760/1 în CF 2286 T. a avut ca proprietar tabular Banca Fuzională pentru Ajutor și Păstrare SA T., intrată în lichidare începând cu anul 1947, fiind evidențiat în documentele contabile ca element al activului patrimonial atât la data sentinței civile nr.31 din 19 febr.1948 cât și la data procesului-verbal mai sus evocat - 7 aprilie 1949. Se confirmă astfel realitatea înscrierilor din CF 2286 T., Statul Român întabulându-se în baza ordonanței emisă de judecătorul sindic al T. ului T., cu nr.36/1949.
Cu toate acestea, reclamanta susține că părinții săi au dobândit acest imobil prin cumpărare, în anul 1947, în procedura lichidării judiciare, fiind preluat de stat de la acești proprietari, persoane fizice.
Or, înscrisuri care să ateste un transfer al dreptului de proprietate către autorii reclamantei nu au fost depuse.
Martorii audiați în instanța de apel, precum și în procedura asigurării de dovezi (dosar 2179/2003 al Judecătoriei T., acvirat) fac dovada indubitabilă a împrejurării că părinții reclamantei au avut "mult pământ"; în satul Crăiești jud. C.
, pe care l-au vândut imediat după război și s-au mutat din sat. Niciunul dintre martori nu a asistat însă la încheierea unui act juridic translativ de proprietate imobiliară și nici nu a văzut un înscris care să ateste vânzarea, precizând că tatăl reclamantei a afirmat, în diferite circumstanțe, că a cumpărat un imobil în T., în centrul orașului, pe strada Republicii nr.45.
Martorii Java M. și C. V. declară că au locuit în apartamentele imobilului în litigiu, în calitate de chiriași, cel dintâi între anii 1952-1953, și l-a întâlnit pe tatăl reclamantei care venea să vadă această casă, afirmând că este averea sa, "luată de stat";.
Depozițiile martorilor pot fi coroborate cu notele informative eliberate reclamantei de către Direcția Arhivă Centrală din cadrul C.N.S.A.S. (f.81-87 dosar) și care relevă faptul că numitul C. E. a fost "chiabur în Crăiești"; și, potrivit propriilor afirmații, a avut o casă compusă din 16 camere în T., luată de stat. În nota din 31 oct.1963 se consemnează că acest C. E., cu domiciliul în T., este cunoscut ca proprietar a mai multor case și a unei prăvălii.
Aceste informații, indirecte, nu permit instanței să concluzioneze în sensul că imobilul cu privire la care reclamanta pretinde măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001, și nu un alt imobil din T., a fost cu certitudine preluat de stat de la părinții săi, care au dobândit proprietatea prin cumpărare. O astfel de concluzie este cu atât mai puțin posibilă cu cât înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal din 7 martie 1949, sentința civilă nr.31/1998 a T. ului
și extrasul CF 2286 T. contrazic declarațiile martorilor, ele evidențiază un alt titular al dreptului de proprietate, o societate bancară al cărei patrimoniu a fost preluat de stat în anul 1949, prin naționalizare.
În art.23 din Legea nr.10/2001, republicată, este stipulată obligația persoanei îndreptățită la măsuri reparatorii de a depune, până la data soluționării notificării, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, astfel cum au fost aprobate prin H.G. 250 din 7 martie 2007, precizează în art.23.1 lit.a și d că în sfera noțiunii de "acte doveditoare"; intră orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului 221/1950 și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri). Sunt asemenea acte și cele care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul acesteia la data preluării abuzive (extras cf, istoric de rol fiscal, proces- verbal de preluare, orice act care atestă direct sau indirect faptul că bunul aparține persoanei respective).
Reclamanta S. M. A. a formulat cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1686/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj, solicitând instanței admiterea acesteia, desființarea hotărârii atacate și după rejudecare, admiterea acțiunii sale.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că la soluționarea litigiului i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu i s-a dat posibilitatea de a-și dovedi pretențiile și anume că imobilul revendicat a fost cumpărat de tatăl său în anul 1947 și a fost confiscat de Stat de la tatăl său cu ocazia condamnării politice.
Art 23 din Legea 10/2001 îi dă posibilitatea să dovedească cu martori dreptul de proprietate asupra imobilului preluat de Stat, însă instanța i-a respins cererea de administrare a probei testimoniale.
De asemenea, dreptul de proprietate al antecesorului său rezultă și din faptul că acest imobil nu a fost solicitat prin Notificare de alte persoane.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art 322 C.pr.civ. instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art 322 C.Pr.civ revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin ne apelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când invocă fondul se poate cere în situațiile reglementate la pct.1-10 și anume:
ART. 322
Revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere in urmatoarele cazuri:
daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice ce nu se pot aduce la indeplinire;
daca s-a pronuntat asupra unor lucruri, care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;
daca obiectul pricinii nu se afla in fiinta;
daca un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infractiune privitoare la pricina sau daca hotararea s- a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul sau in urma judecatii ori daca un magistrat a fost sanctionat disciplinar pentru exercitarea functiei cu rea- credinta sau grava neglijenta in acea cauza; În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii****).
daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor, ori daca s-a desfiintat sau s-a modificat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere;**)
daca statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publica, disparutii, incapabilii sau cei pusi sub curatela sau consiliu judiciar***) nu au fost aparati deloc sau au fost aparati cu viclenie de cei insarcinati sa-i apere;
daca exista hotarari definitive potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul cand hotararile potrivnice sunt date de instante de recurs. In cazul cand una dintre instante este Inalta Curte de Casatie si Justitie cererea de revizuire se va judeca de aceasta instanta;
daca partea a fost impiedicata sa se infatiseze la judecata si sa instiinteze instanta despre aceasta dintr-o imprejurare mai presus de vointa sa.
daca Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale datorata unei hotarari judecatoresti, iar consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate*****).
dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
În cuprinsul cererii de revizuire, revizuienta invocă refuzul instanței de a administra proba cu martori în dovedirea pretențiilor sale.
Aspectele invocate de parte constituie un motiv de netemeinicie care nu se încadrează în nici una din situațiile reglementate de dispozițiile art.322 pct1-10 Cod pr.civ. care să justifice revocarea hotărârii pe calea extraordinară de atac a revizuirii.
M. ivul invocat își găsea locul în cuprinsul căilor ordinare de atac, acesta, de altfel au și fost invocat, iar instanța de apel le-a analizat în cuprinsul Deciziei civile 158/A/2008 pronunțată la data de_ de Curtea de Apel C. în dosar_ (f.15-18).
Câtă vreme motivele invocate de revizuientă nu se încadrează în situațiile în care legea permite revocarea hotărârii pe calea revuizuirii, cererea dedusă judecății este inadmisibilă, respingându-se ca atare, reținându-se dis part 324 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S. M. A. împotriva sentinței civile nr. 1684/2004 formulată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2444/2004 ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. -V. B. D. B.
Red.C.V.B./Tehn.D.B./4 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 2/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 413/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
