Decizia civilă nr. 49/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR.26._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.49/A/2013
Ședința publică din 05 Februarie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: C. | -A. | C. |
JUDECĂTOR: D. | T. | |
GREFIER: A. | -P. | B. |
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelanta reclamantă T.
V. , în contra Sentinței civile nr.20.905/29 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.26._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reprezentantul apelantei reclamante, domnul avocat A. Răzvan B., lipsă fiind apelanta reclamantă și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că apelul declarat de apelanta reclamantă T. V. a fost declarat în termen, motivat, comunicat cu intimatul pârât conform dispozițiilor instanței cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată și astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare atașate la fila 32 dosar, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.
Reprezentantul apelantei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune ori înscrisuri de depus la dosar.
T. ul după deliberare, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de invocat ori înscrisuri de depus la dosar sau excepții de invocat, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului apelantei reclamante în susținerea apelului promovat.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii introductive, cu consecința obligării la restituirea prețului de piață al imobilului din municipiul C. -N., strada G. Coșbuc nr.6, ap.2. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În susținerea cuvântului pe fond arată că în mod greșit instanța fondului a reținut că reclamanta nu se poate prevala de buna sa credință pe considerentul că, contractul nr.30108 ar fi încheiat înainte de a se încheia procedura de restituire prevăzută de Legea nr.112/1995, procedură ce a fost finalizată în speță printr-o hotărâre de respingere emisă la data de 22 August 1996 și, prin urmare, reclamanta a fost de bună-credință, mai întâi, cererea de acordare de despăgubiri a persoanei care s-a considerat îndreptățită fiind respinsă printr-o hotărâre în data de 22 August 1996, iar partea pe care o reprezintă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 25 Septembrie 1996, cu respectarea termenului de finalizare a procedurii prevăzută de Legea nr.112/1995, întrucât de la momentul
respingerii cererii și până la momentul încheierii contractului a trecut mai mult de o lună de zile iar mai apoi, în privința unei cereri de restituire în natură a imobilului, buna-credință a apelantei este de necontestat la momentul la care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, apelanta cunoștea că imobilul este în proprietatea statului și în administrarea societății comerciale și la intrarea în vigoare a Legii nr.112/1995 s-a creat dreptul eu, în calitate de chiriaș de a achiziționa imobilul, cu condiția ca în decurs de șase luni de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, imobilul să nu fie revendicat de la cel ce s-ar fi considerat îndreptățit la restituirea sa în natură. Apelanta a așteptat opt luni de la data
intrării în vigoare a legii nr.112/1995 pentru a încheia contractul translativ de proprietate, timp în care nu a fost înregistrată nici o cerere de restituire cu privire la imobilul în discuție. Mai arată reprezentantul apelantei reclamante că partea pe care o reprezintă are dreptul de a fi despăgubită întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. Construct Ardealul S.A. a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, înțelegând astfel să se adreseze instanței de judecată pentru recunoașterea unui drept conferit de lege.
În concluzie, solicită restituirea prețului de piață al imobilului, recunoașterea dreptului reclamantei și, implicit admiterea apelului, cu consecința desființării sentinței apelate și admiterea acțiunii introductive. Nu solicită cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 20905/2012 pronunțată de udectoria C. -N. în dosar 26_ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de T. Vicoria în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Printr-un contract de vânzare-cumpărare reclamanta și soțul său au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în C. -N., str.
Coșbuc, nr. 6, ap. 2.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a contatat nulitatea absolută totală a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă, reținându-se că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
S-a reținut că dispozițiile art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001, precum și dispozițiile cuprinse în hotărârile judecătorești anterioare prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat că reclamanta nu îndeplinea condițiile Legii 112/1995 pentru a cumpăra apartamentul din litigiu, nu justifică îndreptățirea reclamantei la resitutirea prețului de piață a apartamentului.
Prin hotărâre judecătorescă s-a reținut că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat înainte de a se fi încheiat procedura de restituire prevăzută de Legea 112/1995, pârâta putând afla că imobilul din litigiu este revendicat prin simpla consultare a listei imobilelor revendicate afișate la sediul Consiliului Local.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta, slicitând desființarea sentinței cu consecința admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
În motiovare se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu se poate prevala de buna sa credință pe considerentul că acel contract de
vânzare-cumpărare ar fi fost încheiat înainte de a se fi încheiat procedura de restituire prevăzută de Legea 112/1995.
Procedura a fost finalizată printr-o hotărâre de respingere emisă în anul 1996.
Apreciază că a fost de bună credină întrucât cererea persoanei a fost respinsă în anul 1996, iar contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat ulterior pronunțării acestei hotărâri.
De asemenea cunoștea faptul că imobilul se află în proprietatea S. ui Român, iar intrarea în vigoare a Legii 112/1995 a creat dreptul său de a achiziționa imobilul în condițiile legii. De la data intrării în vigoare a legii a așteptat 8 luni, timp în care nu a fost înregistrată nicio cerere de restituire cu privire la acel imobil.
Dreptul său de proprietate a fost transferat de la un proprietar la un terț de bună-credință. Ea a fost de bună-credință de la momentul dobândirii și până la momentul în care cererea de revizuire formulată de ea a fost respinsă.
Respingerea acțiunii ar echivala cu negarea și încălcarea de către instanță a unor principii fundamentale de drept: executarea convențiilor cu bună-credință, principiul ocrotirii bunei-credinte,principiul securității principiului civil, reglementări cu ărivire la echitate.Buna credință își găsește reglementarea în art. 969 și 970 C. civil.
Intimatul, legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instamța reține următoarele:
Starea de fapt decurgând din existența contractului de vânzare- cumpărare și a hotărârilor judecătorești privitoare la acestea nu a fost contestată.
Prin Decizia civilă 2405/2003 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a constatat nulitatea absolută totală a contractului de vânzare-cumpărare 30108/1996 cu privire la imobilul situat în C. -N., str. G. Coșbuc, nr. 6, ap. 2.
S-a menținut ca fiind întemeiată reținerea instanței de apel care a constatat că apelanta nu se poate prevala de buna sa credință pentru ca actul de înstrăinare încheiat de ea și S. Român să iasă de sub incidența dispozițiilor art. 46 din Legea 10/2001 întrucât acest contract de vânzare- cumpărare a fost încheiat înainte de a se încheiat procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea 112/1995.
Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la data de_ în timp ce plângerea împotriva Comisiei Județene a fost soluționată abia în 1997.
Prin simpla verificare a listei imobilelor revendicate pârâta ar fi putut lua la cunoștință de existența cererii de revendicare. Atâta timp cât nu se pronunțase însă o hotărâe definitivă și irevocabilă asupra cererii de restituire apelanta nu putea pretinde că a avut convingerea că statul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transpmite proprietatea.
Aceste statuări, prin care se atinge implicit și buna credință a apelantei, motiv invocat în susținerea apelului, se bucură de puterea de lucru judecat ce se impun în prezenta cauză.
Reclamanta nu a făcut dovada, din această perspectivă, a respectării dispozițiilor Legii 112/1995 la momentul încheierii actului de vânzare- cumpărare a cărei nulitate a fost constatată pe cale judecătorescă.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 50 ind. 1 din Legea 10/2001 era necesar ca actul să fie încheiat cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, revederi care se complinesc cu dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 948 C. civil.
Or, în condițiile în care s-a stabilit că imobilul nu putea fi întrăinat întrucât a fost preluat de S. Român fără un titlu valabil, iar constractul de vânzare-cumpărare este nul, neputându-se reține buna-credință a reclamantei, soluția instanței de fond apare ca temeinică prin raportare la dispozițiile de drept substanțial și procesual invocate.
Din această perspectivă nu pot fi primite nici criticile legate de încălcarea unor principii fundamentale de drept comun, atâta vreme cât s-a stabilit irevocabil că atitudinea și modalitatea în care a acționat reclamanta nu sunt apte să justifice buna sa credință.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de T. V. împotriva Sentinței civile nr.20.905/29 octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.26._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de T. V. împotriva Sentinței civile nr.20.905/29 Octombrie 2012 pronunțată în dosarul civil nr.26._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013.
Președinte,
-A. C.
Judecător,
T.
Grefier,
-P. B.
Redactat A.P.B./05 Februarie 2013/1553Red. DT/CȘ/_ /4 ex.
Jud. fond. Manu L. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Sentința civilă nr. 413/2013. Legea 10/2001 | Încheierea civilă nr. 165/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
