Decizia civilă nr. 541/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 541/R/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții P. C. și P. ANA, împotriva sentinței civile nr. 772 din 02 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat P. MUNICIPIULUI C. -N., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Prezenta cauză s-a luat la amânări fără discuții, la solicitarea reclamantului recurent P. C. .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent P. C., lipsă fiind reclamanta recurentă P. Ana și reprezentantul pârâtului intimat P. Municipiului C. -N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanții P. C. și P. Ana a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent P. C., referitoare la motivul pentru care a solicitat cauza la amânări fără discuții, acesta arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții pentru că urmează să primească un răspuns de la Autoritatea ce se ocupă cu retrocedarea proprietăților și dorește acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar acest răspuns.
Curtea constată că în prezenta cauză nu este vorba de o amânare fără discuții și lasă cauza la rând.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent P. C., lipsă fiind reclamanta recurentă P. Ana și reprezentantul pârâtului intimat P. Municipiului C. -N. .
Curtea constată că la data de_, a fost înregistrat la dosar răspunsul la adresa emisă de către instanță, respectiv adresa nr. 43489/1/ 304.1/_, emisă de Municipiul C. -N. - Serviciul revendicări, fond funciar și R.A., Compartiment revendicări, prin care se arată că Dispoziția nr. 5540/_ și Dispoziția nr. 5541/_ au fost ridicate personal la data de_, într-un
exemplar, respectiv în două exemplare, iar la această adresă au fost anexate xerocopii de pe cele două dispoziții arătate anterior, care poartă mențiunea "am primit două exemplare,_ "; și o semnătură olografă.
Curtea prezintă spre vedere reclamantului recurent P. C., cele două Dispoziții, expediate odată cu adresa anterior menționată, iar acesta învederează instanței că atât semnătura olografă menționată în partea superioară a dispoziției, cât și mențiunea "Am primit un exemplar -_ "; îi aparțin.
Reclamantul precizează că a ridicat câte două exemplare din fiecare dispoziție, atât pentru sine, cât și în numele mamei sale, P. Ana.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent P. C., referitoare la împrejurarea dacă acesta a avut mandat din partea mamei sale, să ridice cele două Dispoziții și în numele mamei sale, acesta arată că nu a avut mandat în acest sens.
Curtea pune în vedere reclamantului recurent P. C. să precizeze de ce la termenul de judecată anterior nu a comunicat instanței că a ridicat personal cele două dispoziții.
Reclamantul recurent P. C. arată că la termenul de judecată anterior i s-a pus în vedere de către instanță să depună la dosar plicul sau plicurile în care a primit cele două dispoziții menționate anterior, iar acesta a spus că trebuie să verifice acasă, pentru că are obiceiul să păstreze doar conținutul plicurilor și să arunce plicurile în care primește corespondența. Totodată, arată că într-un an și ceva de zile, cât a trecut de la emiterea dispozițiilor anterior arătate, a uitat că cele două dispoziții le-a ridicat personal și nu le-a primit în plic.
La întrebarea instanței, adresată reclamantului recurent P. C., referitoare la împrejurarea dacă acesta mai are de formulat alte cereri sau excepții de invocat, acesta arată că nici el și nici mama sa, reclamanta recurentă
P. Ana nu au alte probe pe care să le depună la dosar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, invocă și pune în discuția reclamantului recurent P. C. excepția tardivității formulării precizării de acțiune, numai în ceea ce îl privește pe reclamantul P. C. .
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reclamantului recurent asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și pune în vedere acestuia ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.
Reclamantul recurent P. C. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Totodată, arată că Statul Român, printr-un Decret abuziv, în anul 1982, a luat proprietatea părinților săi și a sa, iar apoi a folosit această proprietate vreme de 30 de ani.
De asemenea, arată că sintagma "amenajări de utilitate publică"; din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu se referă la garajele amplasate pe un anume teren, având în vedere că în țară s-au demolat o mulțime de garaje și terenul care a fost ocupat de acestea a fost retrocedat proprietarilor care l-au solicitat în baza Legii nr. 10/2001.
Totodată, arată că nu înțelege de ce în acest caz nu se poate dispune retrocedarea terenului liber (care nu a fost afectat de amenajări de utilitate publică), astfel încât, prin hotărârile date în cauză le-a fost încălcat dreptul de proprietate atât părinților săi, cât și lui.
De asemenea, reclamantul recurent P. C. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată, din oficiu, de către Curte.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Cerere a de che mare î n judec ată.
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la data de_, reclamanții P. C. și P. Ana, în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N., au solicitat instanței să dispună: restituirea în natură, în favoarea reclamanților a terenului rămas liber de construcții, în suprafață de 414
+ 414 mp, din C. -N., str. Banilor nr. 5, identificat în CF nr. 13392, transcris apoi în CF nr. 48103, nr. top 4530/1 și 4530/2; acordarea în favoarea reclamanților de măsuri reparatorii în echivalent, iar în subsidiar, de despăgubiri bănești actuale și egale cu valoarea de piață a bunurilor trecute în proprietatea Statului Român, pentru același teren, actualmente identificat pe str. Fabricii de
Z. ăr nr. 13; cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, la data de_, reclamanții au depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune prin care au solicitat anularea Dispozițiilor nr. 5540/_ și nr. 5541/_, emise în temeiul Legii nr. 10/2001 (f. 30 dosar fond).
Soluț ia pr ime i ins tan țe .
Prin sen tinț a c iv il ă n r. 772/_, pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr._ , s-a respins acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții P. C. și P. Ana, în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N., în temeiul Legii nr. 10/2001.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
"Prin Dispoziția nr. 5540/_, emisă de pârâtul P. mun. C. -N. (f. 14-15), în favoarea reclamantului P. C. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 -, având în vedere despăgubirile declarate, primite la expropriere pentru terenul în suprafață de 414 mp. și pentru construcțiile expropriate și demolate, cu suprafața totală desfășurată de 77,20 mp. și suprafața totală utilă de 68,10 mp., compuse potrivit fișei imobilului din locuință cu suprafața utilă de 37,90 mp., suprafața construită și desfășurată de 45,50 mp., suprafața locuibilă de 28,50 mp. și anexe cu suprafața totală utilă de 30,20 mp. și suprafața totală desfășurată de 31,70 mp., înscrise în C.F. nr. inițial nr. 13392 C., apoi transcrise în C.F. nr. 48103 cu nr. top. 4530/2, situate în mun. C. -N., str. Banilor nr. 6 (art. 1).
Prin Dispoziția nr. 5541/_, emisă de pârâtul P. mun. C. -N. (f. 12-13), în favoarea reclamanților P. C. și P. Ana s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005-, având în vedere despăgubirile declarate, primite la expropriere pentru terenul în suprafață de 414 mp. și pentru construcțiile expropriate și demolate, cu suprafața totală desfășurată de 163,20 mp. și suprafața totală utilă de 130,30 mp., compuse potrivit fișei imobilului din locuință cu suprafața utilă de 129,50 mp., suprafață construită de 141,50 mp., suprafața desfășurată de 162,20 mp., suprafața locuibilă de 72,30 mp. și o anexă cu suprafața totală utilă
de 0,80 mp. și suprafața totală desfășurată de 0,90 mp., înscrise în C.F. nr. inițial nr. 13392 C. cu nr. top. 4530/1, situate în mun. C. -N., str. Banilor nr. 6. (art. 1).
Pentru identificarea suprafețelor de teren care au format obiectul celor două dispoziții instanța a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie. Conform raportului întocmit de ing. B. Aurel (f. 150-161), pe terenul cu nr. top. inițial 4530 înscris în C.F. nr. 13392 C. -N. sunt amplasate: parțial Blocul G4 din str. Fabricii de Z. ăr nr. 13, care ocupă o suprafață de 348 mp.; garaje, care ocupă 171 mp.; alei de tranzit acces garaje care ocupă o suprafață de 166 mp. și spațiu verde, care ocupă 143 mp. în același timp, terenul este afectat parțial de rețelele tehnico edilitare aferente Blocului G4, respectiv alimentarea cu energie electrică, apă, gaz și canalizare, rețele subterane greu de localizat exact, dar existente la fiecare bloc.
Expertul a concluzionat în sensul că ar fi posibilă restituirea unei suprafețe de 272 mp., conform anexei nr. 3, pe care sunt amplasate 8 garaje, soluție care nu ar afecta în mod direct blocul de locuințe arătat.
La solicitarea instanței Primăria mun. C. -N., Direcția Urbanism, a comunicat copii ale autorizațiilor de construire emise pentru garajele construite pe terenul în litigiu, situat în mun. C. -N., str. Fabricii de zahăr nr. 13 (f. 138- 157).
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3 și 4 din Legea 10/2001: (3) "În cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată dispozițiilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu- se în echivalent…"; (4) "În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat,măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.";
Rezultă din cele expuse că, în speța dedusă judecății, instanța are de stabilit proporția în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul în litigiu și de analizat dacă există teren liber în sensul vizat de Legea nr. 10/2001.
Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, în înțelesul Legii nr. 10/2001, realizarea scopului exproprierii unui imobil nu are un înțeles restrictiv, neînsemnând numai amprenta la sol a blocurilor construite, de vreme ce legea nu permite restituirea în natură în situația în care lucrările ocupă funcțional întregul teren sau când acesta ar fi afectat unor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Sintagma "amenajări de utilitate publică";, definită de dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 are în vedere acele suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, respectiv căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi etc.
Astfel, căile de comunicație și spațiul verde constituie amenajări de utilitate publică, în sensul dispozițiilor legale, fiind destinate accesului spre locuințe, precum și folosinței normale a ansamblului de blocuri existent în zonă. Constatarea se impune și în privința suprafețelor afectate de garajele autorizate pentru a deservi blocurile de locuințe. Faptul că pe o porțiune de teren nu există construcții nu este un temei suficient pentru restituirea în natură a acelui teren, atâta vreme cât el face parte dintr-un spațiu conceput și amenajat pentru satisfacerea nevoilor comunității.
Astfel, față de dispozițiile art. 10 alin. 3 și ale art. 11 alin. 3 din Legea 10/2001, este necesar a se face distincția între noțiunile de "teren liber"; și "teren liber ce poate fi restituit în natură";, în condițiile în care posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.
Mai mult, în prezenta cauză, terenul ocupat efectiv de garaje este în suprafață de 171 mp., așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, iar propunerea expertului cu privire la suprafața de 272 mp. are în vedere și căile de acces. Această din urmă suprafață nu îndeplinește nici din punct de vedere urbanistic cerințele pentru a fi utilizată în vederea construirii. În concluzie, Tribunalul apreciază că nu este posibilă restituirea în natură a unei părți din terenul expropriat de la reclamanți.
Cu privire la solicitarea de a se acorda alte bunuri în compensare, este de remarcat faptul că la nivelul municipiului C. -N., Comisia locală de aplicare a legii nr. 10/2001 nu dispune de o listă de imobile ce ar putea forma obiectul acestei măsuri în echivalent. De altfel, nici reclamanții nu au indicat vreun imobil care ar putea fi acordat în condițiile arătate.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de acordarea a valorii actuale de piață a imobilelor expropriate, instanța apreciază că această operațiune se impune să fie efectuată în cadrul procedurii administrative reglementată de Titlul VII al legii nr. 247/2005. Astfel, în practica sa recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în sensul că parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea Europeană ale dreptului de acces la o instanță, iar exigențele coerenței și certitudinii statuate de Curte în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv, impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii (I., Secția a I-a Civilă, decizia civilă nr. 7267 din 19 octombrie 2011).
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în (…) despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit alin. 6 și
7 al textului de lege invocat, se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ, doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura în fața Fondului ";Proprietatea"; este o procedură execuțională, care intervine după ce dreptul este stabilit prin decizia Comisiei Centrale sau hotărârea instanței.
Curtea a apreciat de asemenea că, practica judiciară poate fi coerentă atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă și nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speță la alta (având în vedere că rolul firesc al legiuitorului este preluat de către judecătorul cauzei) deși situațiile sunt comparabile ( Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011). În același timp, în legătură cu lipsa de funcționalitate imputată Fondului Proprietatea nu trebuie ignorat faptul că începând cu 25 ianuarie 2011 acesta a fost listat la Bursa de Valori București.
Pentru ansamblul considerentelor expuse Tribunalul apreciază că este neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Astfel, în baza prevederilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, urmează să fie respinsă acțiunea civilă precizată, formulată de reclamanții P. C. si P. Ana în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. -N. .
În temeiul art. 274 C.pr.civ., se va constata că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată";.
Recursul.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at re curs, în ter men leg al, recl amanț ii P.
C. ș i P. An a , solicitând, în temeiul art. 9 alin. 1, art. 10 alin. 1, art. 10 alin.
2, art. 10 alin. 3, art. 11 alin. 2, 3, art. 25 alin. 2, art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, precum și în temeiul Constituției României, restituirea în natură a terenului în suprafață de 272 mp, pe care sunt amplasate garaje, ce sunt construcții cu caracter provizoriu.
În motivarea recursului s-a arătat că, potrivit Legii nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile libere de construcții, precum și suprafețele de teren pe care se află construcții cu caracter provizoriu, garajele intrând în această categorie.
Restituirea terenului în suprafață de 272 mp, pe care sunt amplasate garajele, nu afectează în niciun fel funcționalitatea ansamblului blocului de locuințe din zonă, garajele rămânând în folosința deținătorilor actuali, doar că se va schimba proprietarul terenului, respectiv, în loc de Statul Român, care a folosit 30 de ani acest teren, proprietari urmează să fie reclamanții recurenți, iar deținătorii garajelor ar plăti chirie reclamanților, iar nu Primăriei.
Poz iț ia procesu al ă a in timatu lu i.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul pârât P. municipiului C. - N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că pentru a pronunța aceasta sentința, tribunalul a reținut ca, potrivit prevederilor art. 11 alin. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001: (3)" In cazul in care construcțiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parțial, persoana îndreptățita poate obține restituirea in natura a părții de teren rămase libera, pentru cea ocupata de construcții noi, autorizate, cea afectata dispozițiilor legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii stabilindu-se in echivalent ... " ( 4) " In cazul in care lucrările pentru care s-a "dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru întregul imobil."
Drept urmare, in speța dedusa judecății, instanța de fond in mod corect a urmărit sa stabilească proporția in care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul in litigiu si a analizat daca exista teren liber in sensul prevăzut de legea speciala.
Astfel, in mod just instanța de fond a reținut ca, față de dispozițiile art. 10 alin. 3 si ale art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, este necesar a se face distincția între noțiunile de "teren liber"; și "teren ce poate fi restituit in natura", in condițiile in care posibilitatea restituirii in natura a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.
Ca atare, față de motivele de recurs formulate de către recurenți, ce vizează "suprafețele de teren pe care se află construcții cu caracter provizoriu";, intimatul reiterează în primul rând, că pretențiile reclamanților - recurenți sunt nefondate, având in vedere ca la soluționarea Notificării nr. 1650 din_, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a avut in vedere solicitarea acestora, respectiv de
acordare de despăgubiri pentru imobilele expropriate - construcție si teren situate in C. -N., str. Banilor nr. 5.
Prin urmare, in mod temeinic si legal, prin Dispozițiile emise de P. municipiului C. -N. nr. 5540 si 5541 din_ s-au soluționat in întregime pretențiile formulate prin notificarea cu numărul de mai sus.
În al doilea rând, la aceste propuneri s-a avut în vedere situația de fapt, si anume faptul ca întreaga zona care cuprinde imobilele in cauza dedusa judecății este sistematizata, pe aceasta fiind amplasate următoarele obiective cu caracter definitiv: bloc de locuințe în str. Fabricii de Z. ar nr. 13, spatii verzi aferente blocului, aleii pietonale pentru accesul la locuințe si rețele edilitare.
Așadar, în mod corect s-a înaintat propunerea de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având in vedere despăgubirile declarate, primite la expropriere, pentru imobilele in litigiu. S. atizarea are drept scop organizarea judicioasă a teritoriului țării, județelor și I comunelor, a localităților urbane și rurale, zonarea funcțională privind modul de folosință a terenului, stabilirea regimului de înălțime, a densității construcțiilor, precum și a densității locuitorilor, a spațiilor plantate și de agrement, echiparea cu dotări social-culturale, cu lucrări tehnico-edilitare și căi de comunicație și transport, păstrarea și îmbunătățirea mediului înconjurător, punerea în valoare a monumentelor istorice și de artă și a locurilor istorice, creșterea eficienței economice și sociale a investițiilor și îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, de locuit și odihnă pentru întreaga populație.
Zona sistematizata nu cuprinde numai construirea de imobile si a drumurilor de acces la acestea, ci, in mod obligatoriu si: spatii de parcare, garaje, spatii verzi, spatii de joaca pentru copii, unități de învățământ ... etc, care practic, toate sunt necesare creării unui mediu ambiental acceptabil persoanelor care locuiesc in imobilele din vecinătatea acestor zone.
Este evident faptul ca nu s-a putut si nici nu este posibil ca, o suprafața de teren expropriata sa fie ulterior integral ocupata numai cu clădiri definitive, pentru buna exploatare a acestora fiind absolut necesare toate celelalte elemente menționate.
De altfel, potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza, terenul ocupat efectiv de garaje este in suprafața de 171 mp, iar propunerea expertului, cu privire la suprafața de 272 mp, are in vedere si căile de acces, iar, pe de alta parte, aceasta din urma suprafața nu îndeplinește nici cerințele stabilite prin Regulamentul urbanistic in vederea construirii.
Prin prisma considerentelor mai sus expuse, constatându-se, așadar, ca in cauza au fost întrutotul respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001, imobilele in litigiu nu sunt susceptibile de o atare restituire in înțelesul Legii nr. 10/2001.
De altfel, pentru situația in care restituirea in natura nu este posibila, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicata, prevede ca deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, este obligata ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivata, in termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, sa acorde persoanei îndreptățite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situațiile in care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptățita.
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate si având in vedere situația de fapt a terenului revendicat, intimatul considera ca soluția de acordare de despăgubiri in condițiile legii speciale este una legala.
Recursul este nefondat.
Cu pr iv ire l a c ircu ms tanțele de f ap t ale c auze i, examinate prin prisma art.
3041 C.pr.civ..
Prin Dispoziția nr. 5541/_ (f. 10-11 dosar fond), s-a propus acordarea, în favoarea reclamanților P. Ana și P. C., de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile declarate, primite la expropriere, pentru terenul în suprafață de 414 mp și pentru construcțiile expropriate și demolate, cu suprafața totală desfășurată de 163,10 mp și suprafața totală utilă de 130,30 mp, imobil înscris în CF nr. 13392 C., nr. top 4530/1, situat în C. -N., str. Banilor nr. 5.
Prin Dispoziția nr. 5540/_ (f. 14-15 dosar fond), s-a propus acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului P. C., în condițiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile declarate, primite la expropriere, pentru terenul în suprafață de 414 mp și pentru construcțiile expropriate și demolate, cu suprafața totală desfășurată de 77,20 mp, și suprafața totală utilă de 68,10 mp, înscrise în CF inițial nr. 13392 C., transcrise apoi în CF nr. 48103, nr. top 4530/2, situate în C. -N., str. Banilor nr. 5.
Potrivit declarațiilor autentificate sub nr.: 721/_ (f. 65), dată de reclamantul P. C., 720/_, dată de reclamanții P. Ana și P. C. (f. 110 dosar fond), precum și declarației sub semnătură privată datată_, dată de numitul P. Valer, pentru imobilele notificate și care au făcut obiectul Decretului de exproprierea nr. 174/1982 (f. 16-20, f. 124-131 dosar fond), s-au încasat despăgubiri în urma exproprierii, după cum urmează: reclamantul P. C. a primit despăgubiri în sumă de 41.000 lei, pe care le-a încasat în totalitate în anul 1982, pentru imobilul constând din teren în suprafață de 414 mp și construcții cu suprafața totală desfășurată de 77,20 mp și suprafață totală utilă de 68,10 mp; reclamanta P. Ana și defunctul său soț, P. Valer, au încasat în anul 1982 despăgubiri în sumă totală de 82.000 lei, din care, 80.000 lei pentru construcțiile cu suprafață totală desfășurată de 163,10 mp și suprafață totală utilă de 130,30 mp, iar 2.000 lei pentru terenul în suprafață de 414 mp.
Din expertiza tehnică judiciară topografică întocmită în fața primei instanțe de către expert topograf B. Aurel (f. 150-166) rezultă faptul că terenul solicitat de reclamanți în natură este situat în C. -N., str. Fabricii de Z. ăr nr. 13, și este afectat parțial de rețele tehnico-edilitare aferente blocului G4, respectiv, de rețele de alimentare cu energie electrică, apă, gaz și canalizare, rețele subterane greu de localizat exact dar existente la fiecare bloc.
Expertul arată că terenul este ocupat în totalitate, după cum urmează: suprafața de 348 mp este ocupată de blocul G4 de pe str. Fabricii de Z. ăr nr. 13; suprafața de 166 mp este ocupată de alei de tranzit și acces la garaje; suprafața de 143 mp este ocupată de spațiul verde aferent blocului; suprafața de 171 mp este ocupată de garaje, respectiv, de un număr de 8 garaje, care reprezintă construcții cu caracter provizoriu.
În opinia expertului, suprafața pe care sunt amplasate cele 8 garaje, însumând un total de 272 mp teren, ar putea fi restituită în natură, însă, conform opiniei expertului, exprimată la pct. 7.2 din expertiză, terenul în totalitatea sa este afectat de rețele tehnico-edilitare ce deservesc blocul G4, rețele subterane, greu de localizat cu exactitate.
Din adresa nr. 127656/432/_, eliberată de Primăria municipiului C.
-N. - Direcția Urbanism, rezultă faptul că garajele situate la adresa str. Fabricii de Z. ăr nr. 13 au fost edificate în baza autorizațiilor de construire emise în acest scop, cu nr. 994/_, 2432/_, 3673/_, 29903/519/_ (f. 138-
148 dosar fond).
Potrivit adresei nr. 43489/1/304.1/_, emisă de Municipiul C. -N. - Serviciul Revendicări, Fond Funciar și R.A. - Compartiment Revendicări, Dispozițiile nr. 5540/_ și nr. 5541/_, au fost ridicate personal de reclamantul P. C. la data de_ (f. 16, 17, 18 dosar recurs), acesta semnând personal de primire pe câte un exemplar al celor două dispoziții, aspect recunoscut de către reclamant în ședința publică din_ .
Cu privire la dispoziț iile leg ale apl ic ab ile î n c auz ă.
Legea nr. 10/2001, republicată, instituie, prin dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9, regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, și care se circumscriu dispozițiilor acestei legi, în favoarea persoanelor îndreptățite.
Art. 1 alin. 2 prevede că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care pot să constea fie în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, fie în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în timp ce alin. 4 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent pot fi combinate.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în înțelesul prezentei legi, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și, în conformitate cu art. 4 alin. 2, moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
. 3 al aceluiași art. 4 prevede că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Art. 4 alin. 4 prevede că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Prin prisma dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, mai sus citate, reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul notificat, reclamanta P. Ana, în calitatea sa de fost proprietar tabular în CF nr. 13392 C., sub B 12 și B 19, iar reclamantul P. C., în calitatea sa de fost proprietar tabular, în aceeași carte
funciară, sub B 13, dar și ca moștenitor a lui P. Valer (f. 4-8, f. 98, f. 123, f. 121,
122 dosar fond, f. 109 - certificat de moștenitor nr. 138/_ ).
Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată prevăd în ce condiții se poate dispune restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, după distincțiile expres precizate în aceste text legal, astfel:
"(1) In situația imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea in natura se dispune pentru terenul liber si pentru construcțiile ramase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate si terenurile ocupate masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate in mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățita va obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, iar pentru suprafața
ocupata de construcții noi, cea afectata servituților legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent.
Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate in condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum si construcții ușoare sau demontabile.
Se restituie in natura inclusiv terenurile fara construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, daca nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
Se restituie in natura si terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s- au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, daca persoana îndreptățita achita acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piața a construcției respective, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare.
In cazul imobilelor preluate in mod abuziv si ale căror construcții edificate pe acestea au fost distruse ca urmare a unor calamități naturale, persoana indreptatita beneficiază de restituirea in natura pentru terenul liber. Daca terenul nu este liber, masurile reparatorii pentru acesta se stabilesc in echivalent.
Dispozitiile alin. (6) se aplica in mod corespunzator si imobilelor rechizitionate in baza Legii nr. 139/1940 si ale caror constructii edificate pe acestea au fost distruse in timpul razboiului, daca proprietarii nu au primit despagubiri.
Valoarea corespunzatoare a constructiilor preluate in mod abuziv si demolate se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare in functie de volumul de informatii puse la dispozitia evaluatorului.
Valoarea terenurilor, precum si a constructiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabileste potrivit valorii de piata de la data solutionarii notificarii, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.
In situatiile prevazute la alin. (1), (2) si (6), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite sau despagubiri acordate in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Este interzisa instrainarea sau schimbarea destinatiei imobilului a carui restituire in natura nu este posibila datorita afectarii acestuia unei amenajari de utilitate publica. Interdictia subzista pe o perioada de 5 ani, calculata cu incepere de la data emiterii deciziei/dispozitiei de acordare de masuri reparatorii in echivalent motivata pe afectarea acestuia.
Art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevede următoarele:
"(1) Imobilele expropriate si ale căror construcții edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor îndreptățite, daca nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor legale. Daca persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea in natura este condiționata de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației in vigoare.
In cazul in care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie in natura cu construcțiile ramase, iar pentru construcțiile
demolate masurile reparatorii se stabilesc in echivalent. Daca persoana îndreptățita a primit o despăgubire, restituirea in natura este condiționata de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite si valoarea construcțiilor demolate așa cum a fost calculata in documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației in vigoare.
In cazul in care construcțiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa terenul parțial, persoana îndreptățita poate obține restituirea in natura a părții de teren ramase libera, pentru cea ocupata de construcții noi, autorizate, cea afectata servituților legale si altor amenajări de utilitate publica ale localităților urbane si rurale, masurile reparatorii stabilindu-se in echivalent. Dispozițiile art. 10 alin. (3), (4), (5) si (6) se vor aplica in mod corespunzător.
In cazul in care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent pentru întregul imobil.
Valoarea construcțiilor expropriate si demolate se stabilește potrivit valorii de piața de la data soluționării notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare in funcție de volumul de informații puse la dispoziția evaluatorului.
Valoarea construcțiilor expropriate, care nu se pot restitui in natura si a terenurilor aferente acestora se stabilește potrivit valorii de piața de la data soluționării notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare.
In situațiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4) valoarea masurilor reparatorii in echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, respectiv pentru construcții, din valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat - teren si construcții - care nu se poate restitui in natura, stabilita potrivit alin. (5) si (6).
In situațiile prevăzute la alin. (2), (3) si (4), masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate in condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Potrivit art. 12 din aceeași lege, în situația imobilelor deținute de stat, de o organizație cooperatista, sau de orice alta persoana juridica dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) si (4), daca persoana îndreptățita a primit o despăgubire, restituirea in natura este condiționata de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit.
Art. 10.3. din H.G. nr. 250/2007 prevede următoarele:
În toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea. În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren
supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism. Prevederile alin. (11) al art. 10 din lege interzic înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării acestuia unei amenajări de utilitate publică. Interdicția instituită de acest text legal subzistă pe o perioadă de 5 ani, calculată cu începere de la data emiterii deciziei/dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, motivată pe afectarea acestuia unei amenajări de utilitate publică.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția Civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cu pr iv ire l a excepț ia tard iv ităț ii pl ânger ii f or mul ate de recl aman tul P. C.
împotriva Dispozițiilor nr. 5541/_ și nr. 5540/_ .
La termenul de judecată din data de_ Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ., raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a invocat excepția tardivității formulării precizării de acțiune din data de 27 martie 2012, de către reclamantul P. C., excepție care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță nici reclamantul P. C., și nici reclamanta P. Ana nu au solicitat anularea celor două Dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, limitându-se la a solicita direct doar restituirea în natură a terenului notificat, iar în măsura în care această restituire în natură nu va fi posibilă, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Or, pentru a se putea dispune restituirea în natură a terenului - desigur dacă acest teren ar fi fost susceptibil de restituire în natură în temeiul și în condițiile Legii nr. 10/2001 -, ar fi fost necesar ca, în prealabil, să se dispună anularea celor două Dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, Dispoziții prin care s-a statuat în sensul că restituirea în natură nu este posibilă și că, datorită acestei imposibilități de restituire în natură, se propune acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Prin prisma art. 129 alin. final C.pr.civ. - potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecății -, este fără putință de îndoială că instanța nu putea, din oficiu, să procedeze la cenzurarea celor două Dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001, în absența unei învestiri exprese în acest sens din partea reclamanților.
Or, abia prin precizarea de acțiune din 27 martie 2012 (f. 30 dosar fond), reclamanți au solicitat anularea celor două Dispoziții emise în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce îl privește pe reclamantul P. C., căruia cele două Dispoziții i s-au comunicat direct, sub semnătură, la data de_ (f. 16 - 18 dosar recurs), este evident că precizarea de acțiune din_, care avea ca obiect anularea celor două Dispoziții, este tardiv formulată în raport de dispozițiile exprese ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Cu alte cuvinte, în ceea ce îl privește pe reclamantul P. C., cele două Dispoziții au rămas definitive și irevocabile, sub aspectul tuturor statuărilor conținute în cuprinsul lor, astfel încât, acest reclamant nu mai este îndreptățit, în condițiile Legii nr. 10/2001, să solicite restituirea în natură a terenului.
Și aceasta pentru că reclamantul P. C. nu a atacat cele două Dispoziții în termenul legal prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce o privește pe reclamanta P. Ana, se poate aprecia că aceasta a atacat cele două Dispoziții, prin precizarea de acțiune din_, în termen legal, întrucât, acesteia nu i-au fost comunicate, niciodată, în mod efectiv, cele două Dispoziții, reclamantul P. C. fiind cel care, fără să fi avut un mandat expres în acest sens din partea lui P. Ana, a ridicat cele două Dispoziții, afirmativ, și în numele mamei sale.
Cu privire l a c ar ac ter ul nef ondat al recurs ulu i recl aman ț ilor .
Așa cum pertinent a reținut Tribunalul în considerentele hotărârii sale, se impune a fi făcută, din perspectiva domeniului de aplicare a Legii nr. 10/2001, distincția între noțiune de "teren liber"; și "teren liber ce poate fi restituit în natură"; în condițiile acestei legi, în ipoteza în care eventuala posibilitate de restituire în natură a terenului care afirmativ este liber, ar fi subordonată afectațiunii sale, afectațiune care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007.
În speță, chiar dacă terenul de 272 mp, pe care sunt amplasate cele 8 garaje, evidențiat în schița anexă la expertiză prin marcaj de culoare portocalie (f.
156 dosar fond), aparent ar fi susceptibil de restituire în natură, totuși, acest teren nu poate fi efectiv restituit în natură, pentru cele ce urmează:
Terenul efectiv afectat de garaje are o suprafață de 171 mp, și chiar dacă aceste garaje sunt construcții cu caracter provizoriu, nu trebuie ignorat faptul că acestea sunt construcții autorizate, circumscriindu-se astfel dispozițiilor art. 10 alin. 2 teza I din Legea nr. 10/2001, republicată.
Diferența de suprafață, până la 272 mp, avută în vedere de expert, cuprinde și căile de acces și, în plus, este afectată de servituți subterane, ce deservesc blocul G4, expertul precizând că nu pot fi localizate cu exactitate aceste servituți.
Oricum, în raport de aceste susțineri ale expertului, Curtea constată că aceasta suprafață de teren se circumscrie dispozițiilor art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, afectațiune care, împiedică restituirea în natură a terenului.
Reclamanții au susținut prin recursul pe care l-au formulat, că nu ar schimba destinația terenului și că practic, s-ar substitui Primăriei municipiului
-N. în contractele de închiriere ce au ca obiect terenul pe care sunt amplasate garajele.
Desigur, susținerea recurenților, chiar dacă este de bună-credință, trebuie tratată cu rezerve, în raport de împrejurarea că, dacă în viitor, recurenții ar dori să schimbe destinația terenului, pe de o parte, nu s-ar putea respecta cerințele urbanistice, iar pe de altă parte, că ar putea fi afectate rețele tehnico-edilitare subterane care, potrivit susținerii expertului, ar afecta terenul.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P. C. și P. ANA, împotriva sentinței civile nr. 772 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A.
-A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D.
C.
GREFIER
A. M.
Red.CMC/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: E.L.
| ← Decizia civilă nr. 418/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 2/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
