Sentința civilă nr. 1405/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
Tribunalul Bistrița-Năsăud
SECÅ¢IA I CIVILÄ‚
Dosar nr. _
SENTINÅ¢A CIVILÄ‚ NR. 1405/F/2013
Şedinţa publică din data de 9 mai 2013
Tribunalul format din:
PREŞEDINTE: IC, judecător GREFIER: CS
P. de pe lângă T. B. -N. reprezentat prin: SÎNGEORZAN ANGELA – prim procuror adjunct
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii civile formulată de reclamanta B. M. , în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanţelor Publice, având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă niciuna dintre părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul parchetului arată că nu formulează cereri prealabile, apreciind cauza în stare de judecată.
Nefiind cereri prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească şi dispune dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, prizonieratul de război neconstituind niciuna din situaţiile prevăzute de Legea nr. 221/2009, motiv pentru care solicită respingerea pretenţiilor materiale şi morale formulate de reclamantă.
deliberând, constată:
T R I B U N A L U L,
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Mureş sub numărul_, reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să fie obligat pârâtul la plata sumei de 75.000 lei despăgubiri morale şi 75.000 lei daune materiale în baza Legii 221/2009, cu motivarea că tatăl său M. I. a fost prizonier de război în URSS şi că reclamanta este beneficiara D-l 118/1990.
Pârâtul, prin mandatar, a depus la dosar întâmpinare (f. 10-16), prin care a ridicat excepţia necompetenţei teritoriale a T. ui Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 530/2013, Tribunalul Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea T. ui B. -N., cu motivarea că cererea poate fi introdusă la tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată şi din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi copia cărţii de identitate a reclamantei (f. 2) reiese că aceasta are domiciliul în judeţul B. -N. .
1
Competenţa teritorială este exclusivă întrucât cauza se referă la bunuri şi, prin urmare, părţile nu pot deroga conform art. 19 Cod procedură civilă.
Cauza s-a reînregistrat la această instanţă sub nr._ .
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul găseşte acţiunea ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Reclamanta B. M. este fiica numitului M. I., potrivit actului de stare civilă de la fila 3. Antecesorul său a decedat la 3 aprilie 1972, fapt atestat de certificatul de deces, fila 5.
În aplicarea prevederilor art. 1 alin. 3, art. 3 alin. 1 şi ale art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 se reţine că pentru ca o măsură administrativă să intre sub incidenţa acestei legi este necesar ca aceasta să îndeplinească două condiţii: să aibă caracter politic, adică prin fapta săvârşită pentru care s-a luat măsura s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din O.U.G. 214/1999, adică să se constituie într-o manifestare ca opoziţie la regimul comunist; şi, pe de altă parte, măsura administrativă să fie dispusă de organele fostei miliţii sau securităţi.
Prizonieratul în URSS de care se prevalează reclamanta nu se poate constitui într-o măsură de felul celei mai sus expusă deoarece nu a fost dispusă de organele administrative ale statului român în scopul suprimării rezistenţei anticomuniste, ci de statul sovietic, din raţiuni de ordin militar, în contextul celui de-al doilea război mondial.
Această dezlegare este dată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 15/2012 dată în cadrul soluţionării recursului în interesul legii, în care se arată că prizonieratul a fost consecinţa războiului şi a poziţiei asumate de statul român la acel moment istoric, preexistente apariţiei statului comunist, dar menţinute de acesta; că trebuie avut în vedere şi criteriul temporal la care face referire legea aplicabilă, perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 fiind circumscrisă în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel că măsurile luate înafara acestui interval de timp, chiar dacă s-au suprapus parţial cu perioada de referinţă, şi pentru alte considerente decât cele de opunere la orânduirea comunistă nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii 221/2009.
În ce priveşte trimiterea reclamantei la dispoziţiile D-l 118/1990, decizia statuează că Legea 221/209 reprezintă un act normativ ce vine în completarea celorlalte acte normative emise în scopul înlăturării consecinţelor condamnărilor şi măsurilor administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada amintită, şi că opţiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privinţa persoanelor aflate în ipoteza Legii 221/2009, respectiv a celor sancţionate cu caracter politic, penal sau administrativ este una justificată în mod obiectiv şi raţional, în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÃŽN NUMELE LEGII HOTÄ‚RÄ‚ÅžTE
Respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta B. M. , domiciliată în U., nr. 227, jud. B. -N., împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în B., sector 5, str. A., nr. 17.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
2
Pronunţată în şedinţa publică din 9 mai 2013.
PREÅžEDINTE, GREFIER,
I. C. C. S.
Red. I.C. – _
Dact. C.S. – 2 ex. / _
3
| ← Sentința civilă nr. 232/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1256/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
