Sentința civilă nr. 171/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINTA CIVILA Nr. 171/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013 Instanța constituită din:
Judecător O. R. G. Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamant S.
N. și pe pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN
C., parte civilă P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din_, pronunțarea fiind amânată succesiv până la data de azi,_, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantul S. N., în contradictoriu cu pârâtul S. R., s-a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu al reclamantului din orasul Seini în orașele T. și Gherla, pe perioada 3 martie 1949 - 15 august 1963, în temeiul Decretului nr. 83/1949, pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, obligarea intimatului să-i plătească suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru măsura administrativă a stabilirii domiciliului obligatoriu din orasul Seini în orașele T. și Gherla, în perioada 3 martie 1949-15 august 1963, în temeiul Decretului nr. 83/1949; să se dispună obligarea intimatului să plătească prețul de circulație a imobilului situat în mun. Baia-Mare, str. 1 Mai nr. 8/a, înscris în Cf nr. 2825 Baia Mare, nr top 410 și 411, actualmente Muzeul județean Maramureș și Parchetele din jud. Maramureș.
În motivare, reclamantul arată că a suferit o măsură administrativă cu caracter politic, dată în baza Decretului 83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr. 187/1945, măsură care a constat în stabilirea domiciliului său în mod forțat din orașul Seini, în mod succesiv în orașul T. și Seini pentru o perioadă de 14 ani, 5 luni și 12 zile, adică între 3 martie 1949-15 august 1963. Faptul condamnării sale la această măsură administrativă cu vădit caracter politic a fost constatat pe cale administrativă prin emiterea Hotărârii nr. 1302/_ de către Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Având în vedere însă faptul că Decretul nr. 83/1949 care a constituit temeiul luării acestei măsuri administrative cu caracter politic împotriva sa nu este menționat la art. 3 din Legea 221/2009 este îndreptățit, în baza art. 4 alin. 2 din lege să solicite să se constate caracterul politic, vădit represiv și evident sancționator al acestei măsuri. Evident de această dată este vorba despre un demers judiciar, iar hotărârea judecătorească ce urmează a se pronunța în această procedură judiciară va avea putere de lege.
Reclamantul precizează că măsura menționată a fost luată împotriva sa din cauza faptului că a fost considerat atât el cât și familia sa "chiabur"; având în proprietate în orașul Seini mai multe hectare de pământuri agricole și păduri, precum și clădirile specifice calității de moșier pe care a avut-o.
Așadar, a fost obligat să locuiască în două orașe, T. și Gherla, după ce în prealabil a fost alungat din orașul Seini de autoritățile bolșevice, prosovietice, care au acaparat puterea în R. ia imediat postbelică, timp de peste 14 ani și cinci luni. Este lesne de înțeles că întreaga sa viață a fost afectată din temelii, dezrădăcinarea fiind cauza multor drame care i s-au întâmplat ulterior, dintre care și cea a exproprierii sale de întreaga avere imobiliară care era situată în orașul Seini, mai apoi de o uriașă casă situată în mun. Baia-Mare, obiect al celui de-al treilea capăt al cererii sale.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatului la plata către reclamant a sumei de bani prezentând prețul de circulație a imobilului situat în Mun. Baia Mare, în care actualmente funcționează muzeul județean, precum și parchetele locale, înscris în CF nr. 2825 Baia Mare, nr top 410 și 411, reclamantul arată următoarele: este unicul moștenitor al fostei proprietare tabulare a imobilului, def. văduva dr. Dragos Teofil, născută Klein Elisabeta, calitate pe care a dobândit-o în baza testamentului olograf întocmit de aceasta la data de_, în limba maghiară, anexată în copie și în traducere la prezenta prin care a testat în favoarea sa întreaga ei avere mobilă și imobilă.
Pe defunctă reclamantul a îngrijit-o din anul 1956, an în care a fost alungată de pe proprietatea ei și din Baia Mare, refugiindu-se la reclamant în T. . Decesul ei a intervenit în data de_ .
Deposedarea ei de întreaga proprietate a fost samavolnică. Fiind soția av. Dragos Teofil și prin urmare, neavând calitatea prev. de Decretul 92/1950, averea ei nu putea fi naționalizată.
În data de_, notarul public Druia M., sub dosarul succesoral nr. 89/2005, i-a eliberat reclamantului certificatul de moștenitor în urma defunctei, prin care atestă calitatea sa de unic moștenitor al def.
La deschiderea succesiunii, reclamantul nu a putut să invoce și să se prevaleze de testamentul în baza căruia a dobândit calitatea de unic moștenitor al def. din două motive: în primul rând deoarece era cvasi condamnat politic, cu domiciliul strămutat în mod forțat din Seini în T. și Gherla, având pusă așadar, anatema de exploatator al poporului. În al doilea rând, din cauza aceleiași calități a însăși defunctei.
Având în vedere prevederile art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 221/2009, reclamantul consideră că este îndreptățit la prețul de piață al acelui imobil. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. R. prin Ministerul
Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: Acțiunea reclamantului este nefondată raportat la prev. art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 3 din Legea 221/2009 deoarece dislocarea și stabilirea de domiciliul obligatoriu nu se încadrează în categoria măsurilor pentru care
instanța poate constata caracterul politic.
De asemenea potrivit prev. art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 se poate solicita constatarea caracterului politic pentru alte măsuri decât cele prevăzute la art. 3.
Întrucât măsura administrativă invocată de reclamant este prevăzută în mod expres la art. 3 din Legea 221/2009, consideră pârâtul că primul petit al cererii este chemare în judecată este nefondat.
Măsura stabilirii domiciliului obligatoriu a fost luată împotriva reclamantului în temeiul Decretului 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Faptul că Legea 187/1945 nu este enumerată printre actele normative arătate la art. 3 din Legea 221/2009, nu conduce la concluzia că se poate solicita instanței caracterul politic al acestei măsuri în temeiul art. 4 alin. 2 din lege pe raționamentul că măsura administrativă, având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu, întemeiată pe un alt act normativ decât cele arătate la art. 3 din Legea 221/2009 se încadrează automat în categoria măsurilor pentru care instanța poate constata caracterul politic.
Față de cele menționate mai sus, rezultă că este nefondat petitul de a se constata caracterul politic al unor măsuri care, nefiind întemeiate pe prevederile actelor normative enumerate la art. 3 lit a-f din lege, sunt identice cu măsurile menționate în art. 3 din Legea 221/2009.
În cazul în care instanța va constata că este admisibilă constatarea caracterului politic al măsurii având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu întemeiată pe alt act normativ față de cele prev. de lege, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca nefondată deoarece nu sunt îndeplinite cond. Art. 4 alin. 2 teza II coroborate cu cele ale art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009.
Art. 4 alin. 2 menționează că în situația în care se solicită instanței să se constate caracterul politic al unei măsuri administrative, "prevederile art. 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător";.
Prin urmare art. 4 alin 2 face trimitere la prevederile art. 1 alin. 3 din lege, care la rândul său, definește caracterul politic al faptei facă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prev. la art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999.
Din textul legal mai sus citat rezultă că legiuitorul, în realizarea intenției sale de reparare a nedreptăților comise în perioada comunistă, a adoptat criteriul subiectiv în operațiunea de a limita infracțiunile politice de infracțiunile de drept comun, distincția fiind făcută, potrivit acestui criteriu, în raport de elemente ale naturii subiective, respectiv mobilul și scopul făptuitorului la momentul săvârșirii.
În conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. a-e din OUG 214/1999 "Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
exprimarea protestului impotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica;
militarea pentru democratie și pluralism politic;
propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22 decembrie 1989 sau manifestarea impotrivirii fata de aceasta;
respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale;
înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială.";
Din analizarea scopurilor prevăzute de textul legii rezultă că acestea vizau în mod direct regimul comunist. În toate situațiile menționate de art. 2 din OUG 214/1999, forma de luptă împotriva regimului totalitar presupune o atitudine vădit activă, de implicare în răsturnarea regimului comunist.
Din probele existente la dosar reiese cu claritate că reclamantului i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în scopul înfăptuirii reformei agrare. De altfel, reclamantul arată că măsura luată împotriva sa și a familiei sale s-a datorat motivului că erau considerați "chiaburi"; și nu pentru că ar fi manifestat o formă de luptă împotriva regimului totalitar.
În subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că reclamantul poate beneficia de despăgubiri morale datorate în temeiul Legii 221/2009, pârâtul solicită ca raportat la prev. OUG 62/2009 și la împrejurarea că reclamantul a beneficiat de drepturile prev. de Decretul Lege nr. 118/1990, să respingă cererea de acordare a despăgubirilor morale.
Prin Hot. nr. 1302/_ a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege 118/1990, reclamantului i s-a acordat o indemnizație de 2883 lei lunar sumă actualizată permanent, precum și beneficiul drepturilor prevăzute la art. 6 din Decretul Lege 118/1990, respectiv, recalcularea vechimii în muncă, scutire de impozite și taxe locale și de impozit pe salariu, asistență medicală și medicamente gratuite, transport urban gratuit, 6 călătorii gratuite pe calea ferată, bilet gratuit în stațiuni balneoclimaterice, abonament gratuit radio-tv, abonament telefonic gratuit, acordarea de loc de vaci gratuit, etc.
Față de dispozițiile exprese din OUG 62/2010 și de împrejurarea că reclamantul a beneficiat de drepturile prev. de DL 118/1990, pârâtul solicită să fie respinsă cererea de acordare a despăgubirilor morale, sau în subsidiar, în situația în care va aprecia că reclamantul poate beneficia de despăgubiri, să reducă despăgubirile acordate sub plafonul prevăzut de lege.
Referitor la capătul de care prin care solicită acordarea de despăgubiri materiale constând în prețul de circulație al imobilului situat în Mun. Baia Mare, str. 1 Mai nr. 8/a, pârâtul solicită respingerea acțiunii reclamantului pentru lipsa calității procesuale active.
Art. 5 din Legea 221/2009 conferă calitate procesuală activă persoanei care a suferit o măsură administrativă cu caracter politic precum, și după decesul acestei persoane, soțului sau descendenților acesteia până la gradul al II-lea inclusiv.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că imobilul respectiv nu a fost confiscat reclamantului ca urmare a măsurii administrative luată împotriva acestuia, ci a fost confiscat numitei Dragos Elisabeta.
Reclamantul nu a se află în nici unul din gradele de rudenie prevăzut de art. 5 alin. 1 din Legea 221/2009 cu Dragos Elisabeta, respectiv nu este nici soț și nici descendent al acesteia până la gradul al II-lea.
Prin completarea cererii introductive (f. 32), reclamantul solicită obligarea intimatului să-i plătească prețul de circulație ale următoarelor imobile:
pădure situat în raza orasului Seini, în suprafață totală de 28 jugăre și 2012 stj.p., înscrisă în CF 1951 Seini nr top_ /2 și 5466;
teren agricol, situat în raza orasului Seini, înscris în Cf nr. 1197 Seini și identificat cu numerele topografice acolo menționate;
două case de locuit, una compusă din cinci camere și dependinte și cealaltă compusă din două camere și dependințe, situate în orasul Seini;
bunurile mobile menționate în cuprinsul actului numit "Proces verbal de predare a bunurilor"; încheiat la data de_ în Seini, jud. Maramureș.
În motivare, reclamantul a arătat că a fost deposedat în mod samavolnic de întreaga avere imobiliară care a fost proprietatea mamei sale, constând în pădure, teren agricol și două case în Seini. De asemenea, au fost deposedați de toate bunurile mobile aferente gospodăriilor ce au fost proprietatea familiei sale.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. c din Legea nr. 221/2009, reclamantul se consideră îndreptățit la prețul de circulație al bunurilor mobile și imobile.
Prin Notele de ședință (f. 216) depuse de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a invocat prescripția cu privire la petitul privind daunele morale, conform art. 1 și 8 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, s-a arătat că din prevederile art. 5 pct. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 rezultă că se poate cere restituirea doar a bunurilor imobile, nu și a celor imobile, astfel încât, solicită respingerea petitului privind daunele materiale ca inadmisibil.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit adeverinței eliberate de Direcția Instanțelor Militare cu nr. 2021/_ (fila 7), reclamantul S. N., fiul lui V. și Margareta născut la_ în orașul Szolnok, Ungaria a fost dislocat la data de_, în baza Decretului nr. 83/1949, din comuna Seini, jud. Satu-Mare și i s-a fixat domiciliul obligatoriu în orașul T., iar din 1950 în orașul Gherla, jud.
C. . La data de_ prin Adresa M.A.I. nr. 792754/1963 i s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Faptul că reclamantul a avut domiciliul obligatoriu a fost confirmat și de martorii audiați în cauză.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 1302/_ dată de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr. 118/1990 s-a recunoscut că petentul S. N. a suferit o perioadă efectivă de 14 ani și 5 luni, (_ -_ ) în domiciliu obligatoriu, pentru considerente politice (fila 9).
Față de acestea și față de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, instanța va constata caracterul politic al măsurii administrative a fixării de domiciliu obligatoriu al reclamantului S. N., în orașele T. și Gherla, pe perioada_ -_ .
În privința excepției inadmisibilității, invocată de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin notele de ședință depuse la fila 216, instanța va respinge această excepție, având în vedere că pârâtul a solicitat respingerea petitului privind daunele materiale ca inadmisibil, ori instanța constată că acest petit este întemeiat pe dispozițiile art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește excepția prescripției, aceasta urmează a fi admisă doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale.
Prin notele de ședință depuse la fila 94-95, reclamantul a invocat prevederile art. 998 din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală.
În materia răspunderii civile delictuale, sunt aplicabile prevederile art. 3 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, astfel
încât dreptul la acțiune se prescrie în 3 ani de la momentul când păgubitul a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Și dacă s-ar accepta că o acțiune în răspundere a statului nu putea fi formulată în timpul regimului comunist, formularea prezentei cereri la data de_, după mai bine de 20 de ani de la căderea regimului comunist, din decembrie 1989, apare ca fiind făcută după expirarea terenului de prescripție.
Ca o consecință a admiterii excepției prescripției pentru petitul de daune morale și văzând că textul de lege care prevedea posibilitatea acordării de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în perioada_ -_ și anume art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, a fost declarat neconstituțional prin Decizia 1354/_ a Curții Constituționale, instanța va respinge capătul de cerere având ca obiect daune morale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind imobilul situat în Baia- Mare, str. 1 Mai nr. 8a, jud. Maramureș, acesta urmează a fi respins, având în vedere că acest imobil nu a fost preluat de S. R. de la reclamant ca urmare a unei măsuri politice luate împotriva acestuia în timpul regimului comunist, pentru a putea fi aplicabil art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009. Astfel, chiar reclamantul a arătat în motivarea cererii sale că acel imobil a fost preluat de la numita Klein Elisabeta, văduva Dr. Dragoș Teofil.
Reținând că, în cauză nu s-a făcut dovada preluării imobilului ca urmare a unei măsuri politice și că astfel nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009, instanța va respinge respectivul capăt de cerere.
În privința imobilelor indicate în completarea de acțiune depuse la fila 32, instanța reține următoarele:
Pădurea de pe raza orașului Seini, având nr. top_ /2 și 5466, a fost solicitată de către reclamant în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 6984/2002 a Judecătoriei Baia-mare, depusă la filele 78, 79. Prin această sentință s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului S. N. asupra suprafeței de 10 ha teren cu vegetație forestieră înscris în CF nr. 1951 Seini nr. top 5464/1 și în Cf nr. 1952 Seini nr. top 5464/2 și 5466.
În condițiile în care reclamantul a beneficiat de măsuri reparatorii în privința acestor terenuri, cererea formulată în baza Legii nr. 221/2009 nu mai poate fi primită.
De asemenea, terenul agricol înscris în CC nr. 1197 Seini a fost solicitat de către reclamant în baza Legii nr. 247/2005, astfel cum rezultă din cererea formulată de acesta și depusă în copie la fila 100 din prezentul dosar. Ca urmare, cererea reclamantului trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 cu modificările ulterioare.
Și în privința celor două case din Seini, una pe str. N. Bălcescu și una pe str. D. Soarelui, reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001. Conform adresei Primăriei orașului Seini, fila 220, acea notificare a fost respinsă pe motiv că imobilele au fost demolate. Și în privința acestor imobile se impune urmarea procedurii prevăzute de legile speciale de reparație. De altfel, valoarea acelor case nu a putut fi stabilită nici de către expert, dat fiind că reclamantul nu a fost în măsură să depună dovezi cu privire la starea și situația imobilelor de dinainte de demolare.
În plus, se reține că potrivit înscrierilor din CF 2303 Seini (fila 120) și CF 2388 Seini (fila 123), imobilele din aceste cărți funciare, inclusiv casele, au fost proprietatea numitei Bărbul Margareta, de la care le-a preluat S.
R. . Așadar, casele nu au fost preluate de la reclamant, astfel ca acesta să fie îndreptățit la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 221/2009, câtă vreme
potrivit acestei legi se pot acorda despăgubiri pentru bunurile confiscate ca efect al unei hotărâri de condamnare sau a unei măsuri administrative cu caracter politic.
Aceleași considerente se au în vedere și în ceea ce privește bunurile mobile în scrise în procesul-verbal de predare a bunurilor întocmit la_ (fila 41). Potrivit acestui proces-verbal s-a procedat la preluarea bunurilor fostă proprietate Doctor Sălăgean V. și văduva Sălăgean V. Reținându-se că aceste bunuri au fost confiscate de la mama reclamantului, dar în privința acesteia nu s-a cerut și nu s-a dovedit luarea unei măsuri administrative cu caracter politic, instanța reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din legea nr. 221/2009.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul S. N., domiciliat în T., str. N. I., nr. 17, jud. C., împotriva pârâtului S.
prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesual ales la Direcția Generală a F. P. a județului C., în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C. .
Constată caracterul politic al măsurii administrative a fixării de domiciliu obligatoriu al reclamantului S. N., în orașele T. și Gherla, pe perioada_ -_ .
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite excepția prescripției și în consecință, respinge capătul de cerere având ca obiect daune morale.
Respinge restul capetelor de cerere din acțiunea reclamantului. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2013.
Judecător,
R. G.
Grefier,
P.
A.P. 18 Martie 2013 Tehn. AP _
Red. ORG - 5 ex.
| ← Sentința civilă nr. 17/16. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1892/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
