Sentința civilă nr. 310/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINTA CIVILA Nr. 310/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. | -A. | C. |
Grefier E. | C. |
Pe rol este pronunțarea cauzei civile privind pe reclamant B. V.
, reclamant B. F., reclamant B. (F. B. ) R. ,în contradictoriu cu pârât S. M., având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților, au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de_ și_, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții B. V., B. R. și B. F. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S. M., ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 150.000 Euro, in echivalent in lei la data efectiva a plații, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul patrimonial constând in diferența de bani pe care a trebuit ca, reclamanții, sa o cheltuiască pentru a incerca sa compenseze modificările stării de sănătate ale defunctului Busuic Ion ca urmare a stresului si efectelor psihice (ce au indus si efecte fizice-agravarea brusca a stării de sănătate), generate de plângerea penala promovata de către parata S. M. impotriva lui B. Ion. Acest capăt de cerere îl susțin, atât in nume personal, cat si in calitate de moștenitori ai defunctului B. Ion.
De asemenea, au solicitat obligarea paratei la plata către reclamanți a sumei de 150.000 Euro, in echivalent in lei la data efectiva a plații, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial constând in:
-vătămarea prestigiului lor personal, ca membrii ai familiei al cărei cap de familie era defunctul B. Ion precum si a reputației familiei prin promovarea plângerii penale impotriva defunctului B. Ion;
-suferințele personale psihice, determinate de agravarea brusca a sănătății defunctului B. Ion, odată cu promovarea de către pârâtă S.
M. a plângerii penale impotriva defunctului B. Ion, ceea ce a cauzat, in final, moartea acestuia, experiențe care le-au produs grave suferințe psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune si de dragoste pe care le-au nutrit fata de defunct.
Arată că acest capăt de cerere ii susțin doar in nume personal.
Au mai solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că în fapt, reclamanta B. VERGINIA este soția defunctului B. Ion, iar B. F. si B. R. sunt copiii defunctului.
În septembrie 2005 defunctul B. Ion, soțul si tatăl lor a fost diagnosticat cu Glioblastom lob temporal stâng (tumora cerebrala), tratat atunci chirurgical, prin radioterapie si chimioterapie.
Evoluția postoperatorie a defunctului a fost favorabila. In primii ani postoperator s-a aflat prin grija noastră sub tratament permanent cu citostatice (Temodal), anticonvulsivante (Kepra) si tratamentul bolilor asociate (diabet zaharat tip 2, hipertensiune arteriala).
Pe percursul anilor 2006-2008 evaluările Computer Tomograf efectuate periodic nu au evidențiat țesut tumoral restant, nici recurente tumorale, iar starea clinica a defunctului a fost stabila cu minim deficit postoperator. aceasta fiind stabilita conform consulturilor neurologice efectuate, deasemenea, prin grija noastră, regulat.
In aceasta perioada defunctul B. Ion si-a continuat chiar activitatea profesionala (munca la birou) in condiții normale, luând insa masurile necesare de reducere a orelor de lucru si odihna suplimentara.
In data de_ parata S. M. cu rea-credinta si cunoscând exact boala de care suferea defunctul B. Ion precum si faptul ca acesta reușise sa se stabilizeze si ca incepuse sa-si revină, revenind inclusiv la birou, in scopul evident de a-i agrava boala cu consecința directa decesul, a promovat nefondat si cu rea-credinta o plângere penala impotriva mai multor membrii din conducerea S.C. PAN GROUP S.A., societate la care defunctul B. Ion avea calitatea de Președinte al Consiliului de Administrație si acționar majoritar, inclusiv impotriva acestuia personal. Prin aceasta plângere penala defunctul a fost denigrat si acuzat pe nedrept de săvârșirea mai multor fapte penale in legătura cu activitatea sa in cadrul
S. C. PAN GRO UP S.A..
Deoarece, defunctul B. Ion era extrem de atașat de aceasta societate comerciala, unde activase in diferite poziții si funcții inca din anul 1970, deci mai bine de 39 de ani si pentru ca era o persoana extrem de sensibila, aflând si vazand plângerea penala si faptele de care era acuzat, pe nedrept, in condițiile in care este de notorietate efortul personal al acestuia in menținerea si dezvoltarea S.C. PAN GROUP S.A., ajunsa sub conducerea acestuia una dintre cele mai mari fabrici de panificație si produse conexe din tara, exportataoare in alte tari si recunoscuta ca un partener serios pe plan internațional, defunctul a inceput sa sufere foarte mult, atât datorita acuzațiilor nefondate cat si datorita știrbirii onoarei si prestigiului sau câștigate prin mulți ani de trudă, ceea ce s-a răsfrânt din nefericire asupra sănătătii sale.
La sfârșitul anului 2008, după aflarea despre plângerea penala si datorita permanentelor agresiuni si hărțuiri psihice la care era supus, agresiuni si harturii inițiate -la care la multe a si luat parte efectiv — de parata S. M., boala defunctului a recidivat agravându-se permanent
Consultul neurologic decelează afectarea progresiva a abilitaților motorii, (pentru ca in aprilie 2009 sa fie depistata prin tomografie recidiva tumorală. Reapariția tumorii a fost urmărită, deasemenea, prin consultul oncologic si neurologic.
Datorita recidivei bolii si agravării stării de sănătate defunctul B. Ion a fost nevoit sa se retragă definitiv din activitate in data de_ realizandu-se astfel primul scop urmărit de către parata S. M. .
In ciuda tratamentului cu citostatice, lunar, o perioada, aspectul tomografie a rămas staționar, dar cu semne de recidiva, iar starea clinica s-a agravat continuu, cu reducerea progresiva a abilitaților motorii, ducând
progresiv la incapacitatea de a se mobiliza fara cărucior, ulterior acesta fiind imobilizat complet.
Evaluarea tomografica din iulie 2010 arata progresia recidivei tumorale, situația procesului debutat la sfârșitul anului 2008 ducând spre deces in februarie 2011 -realizandu-se astfel al doilea scop urmărit de către parata S. M. .
Așadar, cu toate ca diagnosticul inițial din septembrie 2005 este un diagnostic in general sumbru, agresiv (speranța de viata de la intervenția chirurgicala-operatorie este de cel mult 6 pana la 9 luni), prin gria noastră deosebita afectiva si materiala am reușit sa-1 stabilizam si asa cum am arătat mai sus pana la apariția nefricita a plângerii penale promovate de către parata S. M. impotriva defunctului, acesta a trăit si a trăit foarte bine, mergând inclusiv la serviciu, aproximativ trei ani de zile (2005-2008) înainte de plângerea penala, in cauza, starea de sănătate a defunctului fiind stabila.
Menționează faptul că după promovarea plângerii penale, in cauza, care a condus la recidivarea bolii, noi soția si cei doi copii am depus eforturi supraomenești pentru a-1 readuce pe defunct intr-o stare stabila, deoarece știam care sunt riscurile - noi ambii copii fiind de profesie medici. Am făcut numeroase deplasări, inclusiv la clinici de prestigiu din străinătate, am făcut tot ceea ce era posibil, fara sa mai conteze costurile materiale.
Suferința după promovarea acestei plângeri penale a fost inimaginabila. Deodată soțul si tatăl nostru, care era o persoana respectata si respectabila nu numai la nivelul orașului C. ci in intrega tara precum si in afara acesteia era pus acum la zid, denigrat si hărțuit, oamenii incepand sa-1 privească, atât pe el cat si pe noi, total nemeritat, la inceput cu scepticism, apoi chiar ca pe niște, cel puțin, potențial infractori.
Pe de o parte, in mod nemeritat prestigiul si demnitatea noastră ne-au fost călcate in picioare ca efect al plângerii penale promovate de către parata
S. M., iar pe de alta parte ca soție si copii, care, după multa trudă si eforturi medicale, reușisem sa-1 stabilizam pe defunct, până acolo încat revenise total in plină viata socială, inclusiv la serviciu.
Parata S. M. este acționar cu un procent de aproximativ 3 % in cadrul SC. PAN GROUP S.A.. Cată vreme defunctul s-a aflat in activitate, parata a incercat de (mai multe ori sa-1 determine pe defunctul B. Ion sa- i cumpere cele 3% acțiuni deținute. Defunctul a refuzat-o. Parata nu s-a oprit aici, a incercat sa-i forțeze mana defunctului si sa-1 oblige sa transforme S.C. PAN GROUP S.A. dintr-o societate de tip inchis (unde acțiunile pot fi vândute si cumpărate doar intre acționarii existenți) intr-o societate deschisa (unde acțiunile pot fi tranzactionate liber si către terți), in ideea de a-si putea vinde acțiunile pe care le deținea concurenților S.C. PAN GROUP S.A. care urmăreau de mult acest lucru.
Precizează faptul ca. atât defunctul, cat si majoritatea acționarilor S.C. PAN GROUP S.A. s-au luptat sa mențină societatea închisa pentru a o proteja de concurenți care vroiau sa o închidă, si sa-i vanda activele, foarte valoroase, pe bucăți, lasand astfel pe drumuri mai bine de 1.000 de angajați, care la rândul lor isi întrețin familiile.
Pentru ca nu a reușit in demersurile sale, in opinia acesteia, singura soluție era măturarea lui B. Ion. Ani de zile parata nu a ascuns că acesta a fost obiectivul vieții ei- fapt ce poate fi probat cu martori.
In prezent, noi moștenitorii defunctului, avem grija, respectandu-i dorința ca S.C. PAN GROUP S.A. sa ramana o societate unita, sa o menținem in același plan in care fusese adusa de către autorul nostru.
In final arătam faptul ca prin Ordonanța din data de_ procurorul de caz E. ia Rogoveanu din cadrul Parchetului de pe langa Judecătoria Craiova
- in instrumentarea căreia s-a aflat plângerea penala in cauza - a dispus neînceperea urmăririi penale fata de toți inculpații, primul fiind defunctul B. Ion. Soluția procurorului de caz a fost confirmata, prin Rezoluția din data de_ de către procurorul ierarhic superior, Prim procuror Crenguța Lionte din cadrul Parchetului de pe langa Judecătoria Craiova, prin respingerea plângerii formulate de petenta S. M. si menținerea soluției procurorului de caz. Atât Ordonanța cat si Rezoluția de mai sus nu au mai fost atacate in justiție.
Omul,este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa."
Facand o analiza a răspunderii delictuale, in cauza, observam ca, in ceea ce privește existenta faptei ilicite aceasta este constituita din acțiunea paratei de a promova, premeditat si cu intenție, o plângere penala nefondata si cu rea credința impotriva defunctului B. Ion, mobilul si restul aspectelor fiind tratate mai sus-plangere penala care asa cum am arata mai sus a fost soluționată prin neinceperea urmăririi penale.
Referitor la culpa si aceasta este fara echivoc, fapta paratei a fost premeditata si săvârșită cu intenție, urmarindu-se si prin alte fapte adiacente obținerea scopului propus (a se vedea aici articolele apărute in ziarul Lupa, acțiunile promovate in justiție impotriva hotărârilor AGA ale
S.C. PAN GROUP S.A. — acțiuni deasemenea pierdute, atitudinea avuta la toate adunările AGA ale S.C. PAN GROUP S.A. etc).
În ceea ce privește prejudiciul, in ceea ce privește capătul unu de cerere acesta urmează sa-1 dovedim cu inscrisuri si orice alte mijloace de proba vor fi necesare.
Daca nu ar fî fost promovata plângerea penala, in cauza, defunctul ar fi continuat evoluția stabila pe care o obținusem cu greu si ar fi trăit si astăzi, iar noi nu am fi efectuat cheltuielile suplimentare pe care a trebuit sa le facem în încercarea de a-1 restabiliza după recidiva bolii, ca urmare a impactului avut de plângerea panala asupra defunctului.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere suferința noastră a fost de neimaginat. Cuantumul pe care-l solicită cu titlu de daune morale nu va acoperi suferința prin care au trecut si din păcate pierderea suferită.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu sunt credem evidente, daca parata nu ar fi promovat acea plângere penala soțul si tatăl nostru ar mai fi trait si astăzi, nu putem sti pentru cat de mult timp, insa fiecare zi de viata este importanta si nimeni nu are dreptul sa priveze prin orice fel de "demersuri" pe cineva nici măcar de o zi de viata.
Aferent cererii privind daunele morale pentru prejudiciul patrimonial s-a achitat taxă judiciară de timbru de 10.368 lei.(f.15 dosar.).
Prin întâmpinarea formulată pârâta S. M.
a solicitat respingerea acțiunii.
Pe cale de excepție, a solicitat respingerea primului punct al celui de- al doilea capăt de cerere al acțiunii formulată de reclamanții B. V., B.
și B. (fostă B. ) R. împotriva sa având ca obiect pretenții civile, pe motivul lipsei calității procesuale active
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii, în integralitatea sa, ca neîntemeiată cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea a arătat că reclamanții o acuză de introducerea cu rea credință a unei plângeri penale împotriva lui B. Ion, soțul și respectiv tatăl acestora, fapt pe care reclamanții îl consideră drept cauză a recidivării
tumorii cerebrale de care suferise anterior B. Ion și implicit drept cauză a decesului acestuia. în virtutea acestor convingeri, reclamanții înțeleg să mă facă responsabilă de prejudiciile patrimoniale derivând din cheltuielile pe care ei susțin că le-au făcut pentru tratamentul bolii lui B. Ion.
Concomitent, ei o învinovățesc de vătămarea prestigiului lor "personal", ca membrii ai familiei defunctului, laolaltă cu reputația de ansamblu a familiei și de toate suferințele psihice ale reclamanților, determinate de agravarea sănătății lui B. Ion "cauzate prin lezarea sentimentelor de afecțiune și de dragoste pe care reclamanții le-au nutrit față de defunct".
Prin urmare, solicită reclamanții obligarea sa la plata către aceștia a sumei de 150000 euro (în echivalent în lei) drept daune materiale [consider ca la un astfel de prejudiciu se refera aceștia, în ciuda greșitei formulări din cererea de chemare în judecata -""daune morale pentru prejudiciul patrimonial"""], 150000 euro (în echivalent în Iei) cu titlu de daune morale, plus cheltuieli de judecată.
Pârâta solicită ca instanța să rețină lipsa calității procesuale active a reclamanților pentru capătul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale pentru vătămarea prestigiului lor personal prin introducerea unei plângeri penale împotriva defunctului B. Ion. După cum este bine- cunoscut, răspunderea penală este strict personală. Buna reputație ori prestigiul cuiva sunt prin înseși natura lor, drepturi ce nu pot fi vătămate decât printr-o acțiune directă, nemijlocită, îndreptată împotriva titularului.În contextul cauzei de față, ele nu pot fi afectate prin ricoșeu, ca urmare a introducerii unei plângeri penale împotriva unei persoane diferite. Natura esențialmente personală a răspunderii penale face ca punerea la îndoială a nevinovăției unei persoane să poată fi reținută numai ca potențial factor de afectare a prestigiului ori bunei-reputații a persoanei în cauză. Ori, este demn de a fi remarcat faptul că reclamanții nu înțeleg să se prevaleze de acest drept afirmat în calitatea lor de succesori ai defunctului B. Ion, ci accentuează faptul că își susțin acest capăt de cerere doar în nume personal. În asemenea condiții, instanța trebuie să rețină că reclamanții nu se pot prezenta drept titulari ai unui asemenea drept, având în vedere că introducerea plângerii penale nu a avut nimic de-a face cu persoanele lor și prin urmare este cu neputință să le fi afectat buna reputație.
Reclamanții își întemeiază acțiunea pe art. 998 și art. 999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală.
În apărarea sa, înțelege să combate argumentația reclamanților mergând tocmai pe schema condițiilor răspunderii civile delictuale, așa cum au fost evidențiate acestea în doctrina de specialitate și în practica judiciară.
Condiția faptei licite:
Reclamanții se referă la plângerea penală intentată de subsemnata împotriva lui B. Ion, în data de_, având ca obiect săvârșirea de către acesta a unor fapte de natură penală în strânsă legătură cu activitatea profesională în cadrul S.C. PAN GROUP S.A.
O faptă este ilicită dacă ea contravine dispozițiilor legale, (1) fie printr- o neadecvare obiectivă, formală/în raport cu ceea ce alcătuiește blocul legalității, fie (2) în măsura în care, deși încadrată în limitele extrinseci ale
legalității, ea contravine legii prin modalitatea în care mijlocul formal este folosit, constituind o deturnare a formei (legale) de la finalitățile în vederea cărora este recunoscută. Rog instanța să constate că niciuna dintre cele două situații nu poate fi reținută în cazul acțiunii pârâtei.
Pin punctul de vedere al legalității extrinseci, ea nu a făcut decât să introduc o plângere penală îndreptată împotriva lui B. Ion, acțiune care - dată fiind contribuția pe care o poate aduce la înfăptuirea justiției și la protejarea drepturilor și libertăților individuale - este un drept recunoscut oricărei persoane într-o societate democratică. Fapta sa se încadrează prin urmare cu prisosință în limitele formale ale legalității, mai exact sub aspectele sale procedurale.
În ce privește legalitatea intrinsecă a acțiunii sale instanța trebuie să rețină faptul că în speță nu ne putem afla în situația unui abuz de drept. Abuzul de drept este înfățișat în doctrină ca limită a uneia dintre cauzele ce înlătură caracterul ilicit al faptei, anume exercitarea unui drept subiectiv. Astfel, se arată că "exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci în intenția de a păgubi o altă persoană", afirmație în acord și cu dispozițiile art. 723 C.proc.civ., potrivit căruia "drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".
Ține să precizeze, pârâta, că finalitatea pe care a avut-o în vedere la momentul introducerii plângerii penale împotriva lui B. Ion a fost tocmai aceea de a-și proteja drepturile și de a-și aduce contribuția la actul de realizare a justiției într-o problemă ce o privea în mod direct și în care avea motive întemeiate să creadă că se petreceau fapte prevăzute de legea penală. Astfel, nemulțumirile sale aveau legătură cu proasta gestiune a afacerilor
S.C. PAN GROUP S.A., societate la care este acționar, traduse într-o distribuire inechitabilă a profitului, în ciuda cifrelor bune realizate oficial. O asemenea stare de fapt a fost de natură să-i creeze convingerea unei gestionări a afacerilor societății de către persoanele din conducere (printre care și B. Ion) ținând mai degrabă de domeniul fraudulosului. Precizează că la data formulării respectivei plângeri penale a avut în vedere un raport de control al Gărzii Financiare în care se făceau referiri tocmai la fapte situate la granița penalului, săvârșite de către B. Ion în exercițiul
funcțiilor deținute la SC PAN GROUP SA. Trimiteri la concluziile raportului de control al Gărzii Financiare apar și în ordonanța procurorului de netrimitere în judecată. Demersul subsemnatei nu a fost nicidecum unul fără fundamentare obiectivă.
Condiția vinovăției:
În strânsă corelație cu inexistența în cauză a unui abuz de drept, Pârâta solicită ca instanța să rețină și buna sa credința în formularea plângerii penale împotriva lui B. Ion, prin urmare neîndeplinirea celei de- a doua condiții a răspunderii civile delictuale, anume săvârșirea faptei cu vinovăție. Orice încercare de dovadă a vinovăției trebuie să aibă drept fundament o realitate exterioară, obiectivă, fiind inacceptabil ca reclamanții să-și întemeieze acuzațiile grave la adresa sa exclusiv pe baza percepției subiective a acestora asupra realității.Reclamanții nu pot fi absolviți de sarcina de a face dovada vinovăției mele, altfel consecința ar fi instituirea unei prezumții relative de vinovăție în sarcina sa, lucru absurd și inacceptabil din punct de vedere juridic .
Cu privire la atitudinea psihică a subsemnatei în legătură cu fapta de a introduce o plângere penală împotriva Iul B. Ion, pârâta precizează că semnificația acțiunii sale a înțeles-o strict în sensul de protejare a propriilor drepturi și interese legitime, precum și ca aport adus la actul de înfăptuire a justiției. Iar singurele urmări eventuale ale faptei sale, pe care putea să și le reprezinte și pe care într-adevăr le-a conștientizat, au fost
acelea constând în declanșarea procedurilor legale în urma cărora B. Ion ar fi urmat a fi tras la răspundere penală numai în urma stabilirii vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă, într-un proces în care era logic să consider că el urma să aibă tot dreptul si ocazia de a se apăra, sustinându-si nevinovăția.
Instanța trebuie să rețină faptul că - ulterior definitivării soluției în cauza privitoare la plângerea penală formulată de subsemnata prin ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procurorul ierarhic superior - reclamanții, în măsura în care ar fi considerat că subsemnata am introdus plângerea penală cu rea credință, aveau deschisă calea unei plângeri penale îndreptate împotriva mea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de denunțare calomnioasă. Or, reclamanții nu au înțeles să realizeze un asemenea demers. Această realitate instanța trebuie să o rețină ca o acceptare tacită la acea dată, din partea reclamanților, a bunei mele credințe în formularea plângerii penale sau cel puțin ca o conștientizare de către aceștia a faptului că nu ar fi avut nici un fel de temeiuri în dovedirea relei credințe a subsemnatei, dincolo de propria lor părere. Niciodată, în intervalul următor definitivării soluției procurorului si până la introducerea prezentei acțiuni, reclamanții nu i-au pus în vedere faptul că m-ar face responsabilă de evoluția stării de sănătate a lui B. Ion si că ar urma să introducă o acțiune în contra mea, în acest sens. Schimbarea de atitudine nu este nimic altceva decât un mijloc de intimidare a subsemnatei (și indirect a altor acționari minoritari ai SC PAN GROUP SA) în scopul de a sista demersurile noastre vizând tragerea la răspundere a reclamanților în legătură cu maniera în care conduc destinele societății.
Asemenea, instanța trebuie să rețină că nici eu nu am mai contestat soluțiile pronunțate de procurori în cauză, deși aveam dreptul de a o face. Dacă scopul subsemnatei ar fi fost acela de a-l discredita pe B. Ion, ori de a-i provoca acestuia suferințe, ar fi fost de așteptat să continui demersurile spre tragerea sa la răspundere penală. Ori, după cum reiese cu claritate, o asemenea finalitate a fost mereu străină de voința mea. Acceptând finalitatea cercetării penale, am decis să nu continui cu o plângere în sensul art. 278 ind.1 C.proc.pen.
Cât privește atitudinea psihică a subsemnatei raportată la starea de sănătate a lui B. Ion.
Susținerile reclamanților în sensul însănătoșirii lui B. Ion ulterior operației si tratamentului post-operatoriu sunt false, aspect pe care îl pot proba cu martori. Cu mult timp înaintea introducerii plângerii penale împotriva acestuia, starea sa de sănătate era în mod evident una proastă. Nu se poate pune problema unei înrăutățiri a sănătății acestuia în urma plângerii penale introduse împotriva sa. B. Ion a păstrat mereu evidențele unei persoane bolnave.
Problemele de sănătate pe care B. Ion le-ar fi putut avea anterior momentului introducerii plângerii penale nu sunt de natură a fi informații publice și prin urmare nu pot fi cunoscute în detaliu de terțe persoane.Subsemnata nu am cunoscut niciodată afecțiunea exactă de care
B. Ion suferea și nu eram în măsură să anticipez o eventuală evoluție a stării de sănătate a acestuia.Scopul "evident" pe care eu l-aș fi avut de a destabiliza starea de sănătate a respectivului și de a-i cauza acestuia decesul a existat numai în imaginația reclamanților.
Asemenea acuzații vădit nefondate constituind o gravă și complet nejustificată atingere adusă reputației și demnității subsemnatei. Instanța trebuie să retină faptul că nu există nici un text de lege care să interzică
unei persoane introducerea cu bună credință a unei plângeri penale, în considerarea consecințelor eventual negative pe care un asemenea demers le-ar putea avea în ce privește starea de sănătate a învinuitului. Reclamanții nu au nici un fel de dovadă reală pe care să o aducă în sensul răsturnării prezumției de bună credință ce operează în favoarea mea.
3.Cauzalitatea
În ce privește existenta unei succesiuni logic-cauzale având drept cauză determinantă fapta subsemnatei (nedovedită de reclamanți ca fiind ilicită și nici culpabilă) succesiune care ar fi în măsură să producă o serie de consecințe obiective în realitatea înconjurătoare, se impune a fi precizat faptul că studiile realizate de specialiștii în oncologie au demonstrat științific o rată procentuală extrem de mare de recidive postoperatorii în cazul tumorilor canceroase, chiar si ulterior chimioterapiei sau radioterapiei, de de 70% - 90%.Dacă ar fi să privilegiem o abordare probabilistică a problemei, este evident că un asemenea procentaj foarte ridicat al recidivei nu poate fi legat de cauze externe, precum cea la care trimit reclamanții. Procentaje de până la 90% recidivă implică cu necesitate factori declanșatori ai recidivei tipici afecțiunii respective, care se repetă cvasi-nediscriminatoriu la aproape toți subiecții, orice corelare cu factori exteriori neavând cum să conducă la același rezultat într-o asemenea proporție. Prin urmare, nu numai că fapta subsemnatei de a introduce plângerea penală nu poate să constituie factorul declanșator al presupusei recidive â tumorii canceroase de care suferise B. Ion, dar ea nu poate fi reținută nici măcar ca și condiție favorizatoare, care să-și fi adus contribuția la construirea complexului cauzal prin alăturarea la cauza determinantă.
4. Condiția prejudiciului
În ce privește prejudiciul, ca ultim element al răspunderii civile delictuale, pârâta solicită ca instanța să constate că - nefiind îndeplinite celelalte condiții - nu se poate pune problema reținerii unui prejudiciu în cauză. Prejudiciul este consecința si nu poate fi analizat înaintea cauzei sale. Ori, cauza prejudiciului nu poate fi decât fapta ilicită săvârșită cu vinovăție împreună cu întreg firul cauzal pe care ea îl determină și care, în final, conduce ia transformări în plan obiectiv de natură a prejudicia pe cineva. Eu nu contest faptul că reclamanții, puși în fața degradării progresive a stării de sănătate a lui B. Ion, vor fi făcut diverse cheltuieli în scopul însănătoșirii acestuia, deși nu pot să nu observ că suma vehiculată de aceștia (150000 euro) nu este dovedită în nici un fel. Apoi, nu pun la îndoială în nici un fel suferința pe care reclamanții în mod sigur au resimțit-o în urma nefericitelor întâmplări petrecute în viața acestora. însă, nici una dintre aceste stări de fapt nu constituie un prejudiciu. în sensul art. 998 si art. 999 C.civ. Ideea de prejudiciu, în accepțiunea menționatelor dispoziții legale, implică cu necesitate acțiunea prejudicierii drepturilor ori intereselor legitime ale cuiva. Prin urmare, numai prin situarea acestor stări de fapt la capătul unui fir logic-cauzal având drept factor declanșator ori condiție determinantă o faptă ilicită si culpabilă, ar putea ele să capete natura unui prejudiciu. în sensul legii civile I întrucât în speță nu putem fi într-o asemenea situație, ele rămân pure elemente faptice, străine voinței
mele și care, prin consecință, nu-mi pot fi imputate în vreun fel.
Raportat la capătul de cerere referitor la daunele patrimoniale, pârâta arată faptul că reclamanții nu aduc nici măcar o urmă de dovadă din care să reiasă cheltuirea efectivă a sumei de 150.000 euro ori echivalentă acesteia în altă monedă. Acest lucru mă face să cred că valoarea vehiculată este aleasă
în mod pur aleatoriu, din dorința de a obține un câștig nejustificat pe seama subsemnatei.
Raportat la capătul de cerere referitor la daunele morale, valoarea disproporționată a daunelor cerute, în lumina deciziilor date în practica judiciară în cauze privitoare la pretenții similare. Astfel, într-o cauză soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un dosar privitor la daune morale pentru arestarea și condamnarea pe nedrept, instanța supremă a reținut suma de 12500 lei ca înscriindu-se "în limitele unei reparații jntegrale echitabile si adecvate pentru suferința încercată de reclamant" ca urmare a unei condamnări pe nedrept la o pedeapsă de 4 ani si 4 luni închisoare, din care s-a executat aproximativ o lună. Țin să evidențiez faptul că în speța respectivă era vorba despre o condamnare pe nedrept, urmată de lipsirea de libertate.
B. Ion nu numai că nu a fost condamnat pentru săvârșirea vreunei infracțiuni, dar nici nu a fost privat de libertate vreo clipă sub forma arestării preventive sau a reținerii și nici nu a fost trimis în judecată.
În drept a invocat dispozițiile normative prevăzute la art. 998 și art.
999 C.civ(1864), precum și art. 105 alin. (2) Cproc.civ.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a actelor și lucrărilor dosarelor, tribunalul reține următoarele:
În ce privește starea de fapt, instanța reține că antecesorul reclamanților B. F. și B. (fostă B. ) R. și soțul reclamantei B.
V., respectiv B. Ion(actualmente decedat) a fost acționar majoritar și membru în consiliul de administrației al SC Pan Group SA C. .
Din relatările reclamanților coroborate cu actele medicale depuse la dosar, reiese că, în luna septembrie 2005, def.B. Ion a fost diagnosticat cu glioblastom lob temporal stâng(tumoare cerebrală), fiind suspus unei intervenții chirurgicale și urmând tratamentul clasic pentru afecțiunile canceroase care au constat în radioterapie și chimioterapie.Def.B. Ion a urmat și tratament cu citostatice, respectiv Temodal și anticonvulsivante- kepral precum și tratamentul bolilor asociate de care suferea:diabet zaharat tip 2 și hipertensiune arterială.
Chiar suferind fiind, def.B. I. și-a continuat activitatea profesională, însă, la sfârșitul anului 2008, boala a recidivat, agravându-se permanent, pentru ca în luna aprilie 2009, în urma unor investigații tomografice și a unor consultații oncologice și neurologice să fie depistată recidiva tumorală.
În atare situație, def.B. Ion s-a retras din activitate la data de _
, pentru ca la data de_ să fie înregistrat decesul acestuia.
Pârâta S. M. deține 3,1% acțiuni la SC Pan Group SA și la data de_ a formulat plângerea penală împotriva membrilor consiliului de administrație al acestei societăți, respectiv numiții B. Ion, B. F. D.
, Riza R. C. și Baidac Constantin prin care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. deart.271 al.1 pct.2 și art.272 al.2 pct.2 din Legea nr.31/1990.
Prin Ordonanța adoptată la data de_ de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în dosarul penal nr.7294/P/2008 s-a dispus neînceperea urmării penale față de numiții B. Ion, B. F. D., Riza
R. C. și Baidac Constantin.În cuprinsul acestei ordonanțe se menționează că aspectele sesizate de pârâtă au făcut obiectul unei verificări efectuate de Garda Financiară Dolj, nota de constatare întocmită, în acest sens, stabilind mai multe nereguli în ceea ce privește organizarea ședințelor AGA, depunerea rapoartelor de către cenzori, transmiterea datelor la
Registrul Comerțului, ținerea registrelor obligatorii și majorarea capitalului social, deficiențe care nu se regăsesc ca acte materiale în conținutul nici uneia din infracțiunile prev. de art.271-280 din Legea nr.31/1990 și pe care nici comisarii Gărzii Financiare nu le-au considerat ca având relevanță penală.
Soluția de neîncepere a urmării penale a fost confirmată prin rezoluția din data de_ de către procurorul ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, prin respingerea plângerii formulate de pârâta S. M. .
Atât ordonanța, cât și rezoluția nu au mai fost atacate în justiție.
Pârâta S. M. a formulat plângere penală pentru faptul că: la adunările generale AGA anuale nu se prezintă situația financiară reală a SC Pan Group SA și nu se pun la dispoziția acționarilor minoritari, în fotocopie, aceste situații financiare; majorările repetate de capital social s-au făcut fără aprobarea AGA și nu au fost informați acționarii despre tranzacționarea acțiunilor provenite din majorările de capital; a achiziționat un număr de 10 acțiuni în valoare de 300,40 lei, dar pe chitanță a fost trecut numele lui B. Ion; nu se cunoaște modul în care se calculează dividendele societății; folosirea cu rea-credință a bunurilor societății; încheierea unor contracte păguboase pentru SC Pan Group SA.
Premergător fondului, în conformitate cu disp.art.137 cod pr.civilă instanța va analiza cele două excepții invocate de pârâtă.
În ce privește petitul privind daunele morale pentru prejudiciul nepatrimonial, instanța reține că, potrivit art.15 lit.f ind.1 din Legea nr.146/1997, o astfel de cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Art.15 al.1 lit.f ind.1 din Legea nr.146/1997prevede că sunt scutite de taxe judiciare de timbru cererile referitoare la stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice.
În aceste condiții, instanța va respinge excepția insuficientei timbrării.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat.
Întrucât se invocă vătămarea prestigiului și reputației personale și a reclamanților, ca membrii ai familiei di care făcea parte și def.B. Ion, instanța apreciază că reclamanții justifică calitate procesuală actviă, motiv pentru care se va respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.
Revenind la fondul cauzei, instanța reține că reclamanții și-au fundamentat acțiunea civilă pe dispozițiile art.998-999 din vechiul cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Din disp.art.998-999 cod civil rezultă că pentru a exista răspundere civilă delictuală trebuie îndeplinite următoarele condiții generale:existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, a culpei.
Faptele ilicite sunt conduite ale omului prin care se încalcă normele imperative ale dreptului, săvârșite fară intenția de a produce efecte juridice împotriva autorului lor, efecte care însă se produc în puterea legii. În alți termeni, prin fapta ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.
Fapta ilicită prezintă următoarele trăsături sau caracteristici: fapta are caracter obiectiv sau existență materială, constând într-o conduită ori
manifestare umană exteriorizată; fapta este mijlocul prin care se obiectivează un element psihic, subiectiv: voința omului care a ales o anumită conduită; fapta este contrară ordinii sociale și reprobată de societate; reprobarea socială, din punct de vedere subiectiv, este legată de vinovăție, iar din punct de vedere obiectiv, își găsește expresia juridică în caracterul ilicit al faptei.
Termenul de ilicit, prin el însuși, evocă ideea de comportare interzisă sau contrară unei norme juridice imperative.
Doctrina noastră juridică modernă și practica judiciară susțin, în prezent, că fapta ilicită și greșeala sau vinovăția autorului său sunt condiții sau elemente distincte. Distincția dintre ele este nu numai posibilă, ci și necesară. Distincția este posibilă deoarece fapta ilicită este manifestarea exterioară sau obiectivarea voinței și conștiinței autorului, iar vinovăția este atitudinea psihică, interioară a autorului față de fapta sa și consecințele pe care le produce. De asemenea, ea este necesară deoarece sunt situații când deși fapta ilicită există, putând fi chiar foarte gravă, totuși răspunderea civilă nu intervine pentru motivul că lipsește vinovăția autorului său. În cazul răspunderii civile, o faptă este ilicită atunci când este contrară legilor imperative și bunelor moravuri, având ca efect încălcarea sau atingerea drepturilor subiective sau cel puțin a intereselor legitime ale altor persoane, interese care nu sunt potrivnice normelor juridice și moralei.
Așadar, în primul rând, fapta este ilicită în cazul în care conduita în cauză este contrară legii în sensul larg al cuvântului.
De asemenea, o faptă are caracter ilicit și în ipoteza în care este potrivnică bunelor moravuri. Deși, în principiu, bunele moravuri nu constituie izvor de drept, legea face totuși uneori trimitere la ele. Avem în vedere, înainte de toate, textul art. 14 alin. (1) C. civ. care dispune cu valoare de regulă generală că orice persoană trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile "_ în acord cu ordinea publică și bunele moravuri";. Urmează că întregul comportament al omului, faptele sale trebuie apreciate ca fiind licite sau ilicite și în relația lor cu bunele moravuri, în măsura în care reprezintă o continuare a prevederilor legale și conturează însăși conținutul, limitele și modul de exercitare a drepturilor subiective recunoscute de lege.Bunele moravuri pot fi definite ca fiind "totalitatea regulilor de bună conduită în societate, reguli care s-au conturat în conștiința majorității membrilor societății și a căror respectare s-a impus ca obligatorie, printr-o experiență și practică îndelungată, în vederea asigurării ordinii sociale și binelui comun, adică a apărării și realizării intereselor generale ale unei societăți date";. Așa cum rezultă din definiție, această categorie juridică nu este stabilită odată pentru totdeauna. Ea se schimbă și evoluează împreună cu reprezentările fiecărei societăți cu privire la ceea ce este fundamental și necesar a fi respectat din punctul de vedere al moralei sociale. Determinarea și stabilirea conținutului "bunelor moravuri"; este aproape în exclusivitate o operație judiciară care cade în competența judecătorilor chemați, in concreto, de la caz la caz, să aprecieze dacă o anumită conduită este sau nu conformă cu aceste reguli de comportament general valabile și obligatorii.
Dreptul subiectiv conferă titularului său anumite prerogative prin a căror exercitare se pot cauza prejudicii altor persoane. De aceea, se pune problema de a ști dacă o persoană prin exercițiul dreptului său cauzează altuia un prejudiciu poate sau nu fi obligată să-l repare, adică să răspundă civil.În alți termeni, exercițiul unui drept subiectiv, prejudiciabil pentru altul, poate fi calificat ca fiind o faptă ilicită?La prima vedere, această întrebare este surprinzătoare. în dreptul roman s-a afirmat într-o formulare
celebră principiul neminem laedit qui suo jure utitur, adică " cel care uzează de dreptul său nu lezează pe nimeni";. Potrivit acestui principiu, din moment ce exercită un drept recunoscut de lege, titularul său nu poate fi răspunzător pentru consecințele păgubitoare pe care le-a provocat altei persoane.Exercitarea drepturilor prin depășirea limitelor lor juridice ori cu rea-credință, contrar ordinii publice și exigențelor care rezultă din conținutul bunelor moravuri constituie o conduită ilicită sau un abuz de drept. Dacă printr-o astfel de conduită ilicită sau abuzivă se cauzează altuia un prejudiciu, autorul său este și trebuie obligat să îl repare; așadar, se va angaja răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie prejudiciabilă.
Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale și morale suferite de către o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană.
Pentru existența răspunderii civile delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate.Nu poate fi trasă la răspundere civilă o persoană care nu a produc ea prejudiciul.
În ce privește culpa-omul este liber să-și aleagă conduita sa în spațiul permis de lege și normele morale.Aprioric nu-i poate fi impusă o anumită conduită.Sub aspect intelectiv, omul nu poate fi răspunzător decât dacă este conștient de consecințele faptei sale păgubitoare.Este culpabil pentru a fi optat pentru o conduită neadecvată care intră în conflict cu norma de drept.
În esență, B. Ion în luna septembrie 2005 este diagnosticat cu tumoare cerebrală.În iunie 2008, pârâta formulează împotriva membrilor consiliului de administrație SC Pan Group SA, printre care și B. Ion, o plângere penală pentru nereguli în managementul societății, pronunțându- se în data de_, o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
În data de_ B. Ion decedează.
Reclamanții susțin că fapta ilicită a pârâtei(care cunoștea că B. Ion este bolnav) constă în acțiunea acesteia de a promova premeditat și cu
intenție o plângere penală nefondată și cu rea-credință împotriva lui B. Ion.Reținând considerațiile teoretice expuse mai sus, instanța nu regăsește nici una dintre condițiile legale necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.Demersul judiciar al pârâtei nu se conturează într- o faptă ilicită.
Pârâta nu a făcut altceva decât și-a exercitat un drept recunoscut constituțional de acces la justiție.Accesul liber la justiție, principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic și care îi conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare competente, împotriva actelor care violează drepturile ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau prin lege.Accesul liber la justiție este considerat și în dreptul european ca un principiu și chiar ca un drept fundamental.Este consacrat și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.Orice condiționare a accesului liber la justiție ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituțional fundamental și a unor standarde internaționale universale în orice democrație reală.Pe plan procesual, accesul liber la justiție se concretizează în prerogrativele pe care le implică dreptul la acțiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice.
Se observă că plângerea penală a fost făcută și împotriva altor persoane din conducerea SC Pan Group SA, nu numai împotriva def.B. Ion, așa încât nu se poate vorbi de premeditare și de scopurile de care fac vorbire reclamanții.Dacă, într-adevăr pârâta ar fi urmărit retragerea din
activitate și în cele din urmă decesul lui B. Ion, nu avea de ce să atragă în plângerea sa și alte persoane.Oricum, cele două scopuri, pe lângă caracterul macabru nici nu au fost dovedite în cauză.Scopul pentru care o persoană apelează la justiție nu este în nici un caz decesului persoanei în contradictoriu cu care se dispută litigiul.Sigur, că orice declanșare a unui litigiu, fie de natură penală sau civilă, afectează persoana în cauză din punct de vedere psihologic, și este firesc să fie așa, însă de aici și până la deces este cale lungă.
Împrejurarea că pârâta cunoștea că B. Ion era suferind nu poate să imprime demersului său un caracter ilicit.Nici o dispoziție legală nu instituie în sarcina persoanei obligația ca, prealabil demarării unei proceduri judiciare, să se intereseze de starea sănătății celui împotriva căruia înțelege să-și formuleze pretențiile și în funcție de aceasta să acționeze.Și este absurd să fie așa.De la declanșarea bolii def.B. Ion și până la
înregistrarea plângerii penale au trecut cca 3 ani, timp în care acesta și-a continuat activitatea profesională, asumându-și răspunderea pentru faptele și acțiunile sale în gestionarea activității SC Pan Group SA, nefiind lipsit de discernământ.Această remarcă nu se constituie într-o acuză la adresa def.B. Ion pentru modalitatea în care a ales să-și continue viața după ce a fost diagnosticat ca având o afecțiune incurabilă, ci instanța a consideră că se impune doar pentru a se înțelege că, persoana în cauză, avea toate drepturile și obligațiile ce decurg din statutul său personal, profesional și moral al oricărui cetățean.Cu referire la situația de față, așa cum putea fi subiect pasiv al unei infracțiuni, def.B. Ion, avea tot dreptul de a acționa la rândul său în judecată o altă persoană, dacă ar fi considerat că i-ar fi fost lezate drepturile și interesele sale legitime.Starea de sănătate a def.B. Ion s-a deteriorat cu mult timp înainte de formularea plângerii penale.
De remarcat că, pârâta a formulat o singură plângere penală, necontinuând demersul său, deși avea posibilitatea legală de a o mai ataca prin plângere la instanța de judecată, așa încât nu se poate vorbi nici de un abuz de drept în exercitarea drepturilor sale prin depășirea limitelor lor juridice ori cu rea-credință, contrar ordinii publice și bunelor moravuri.
Că demersul judiciar al pârâtei nu constituie o faptă ilicită, ci reprezintă exercitarea unui drept fundamental, acela de acces liber la justiție, rezultă și din depozițiile martorilor audiați Tomușca N. și B. D.
.(f.438,439 dosar).
Astfel, martorul Tomușca N., care a lucrat la SC Pan Group SA, până în anul 2003, a afirmat că nu doar pârâta era nemulțumită de managementul pe care B. Ion în făcea în societate, ci era o nemulțumire generală a cca.100 de acționari, foști angajați ai societății, care consta în faptul că, nu și-au primit dividendele și printr-o modificare a actului constitutiv al societății de către B. Ion în anul 2001, le-a fost îngrădit dreptul de a dispune asupra acțiunilor pe care le dețineau, fiindu-le interzis să le vândă în afara societății.
Martorul a arătat că și el, a intenta după anul 2007 mai multe procese SC Pan Group SA.A mai arătat că, în anul 2007 când s-a întâlnit cu def.B. Ion l-a perceput ca pe o persoană suferindă, observând că îi este afectată mobilitatea membrelor superioare, manifestând dificultate în mișcarea și coordonarea mâinilor.
Martorul a mai relatat că def.B. Ion nu era o persoană ,tocmai, lipsită de griji și de probleme, care se datorau și obiceiului fiului său, B.
F. de a juca la jocuri de noroc, pierzând bani foarte mulți, chiar și un apartament.
De problemele financiare pe care def.B. Ion le avea cu fiul său, de pe urma pasiunii acestuia pentru jocurile de noroc, a relatat și martorul B.
D. .Martorul a mai arătat că atât el, până în anul 2004 cât și, ulterior, copii lui au lucrat la SC Pan Group SA condusă de B. Ion și cunoaște că nemulțumiți de faptul că nu li se dădeau dividendele mai mulți angajați s- au adresat cu acțiuni în justiție.Martorul a mai arătat că și după ce s-a îmbolnăvit, B. Ion și-a continuat activitatea profesională.
De suferințele medicale ale def.B. Ion au relatatat și martorii Riza
L. și Gogoț Răzvan.(f.63,64 dos).Aceștia au mai arătat că și după diagnosticare a continuat să muncească și că împotriva sa au fost formulate mai multe plângeri de diverse persoane, fiind acuzat că nu gestionează bine societatea.
Instanța nu va lua în considerare declarația numitului Untaru Ilie, proba nefiind administrată cu respectarea principiului nemijlocirii, necunoscându-se condițiile în care a fost dată.
Pentru existența faptei ilicite nu are relevanță nici împrejurarea că, în final, plângerea penală nu a avut șanse de reușită, o soluție apreciată de organele în drept, ca nefondată, nu atrage, în mod automat, răspunderea persoanei respective.
Nu poate fi reținut nici o culpă a pârâtei.Pârâta nu poate fi culpabilă pentru soluția la care au ajuns organele în drept urmare a cercetării aspectelor cu care au fost sesizate de aceasta.
De necontestat că afecțiunea def.B. Ion s-a agravat în timp, însă nu ca o consecință directă a atitudinii pârâtei de care aceasta să poată fi răspunzătoare.Parcursul vieții unui suferind de o boală incurabilă de natura celei a def.B. Ion, în ce privește remisia și apoi, revenirea simptomelor, pentru ca în final să intervină decesul, nu poate fi anticipat nici măcar de știința medicală, și cu atât mai puțin de către reclamanți.
În aceste condiții, instanța constată că nu există vreun prejudiciu nici de natură patrimonială și nici de natură nepatrimonială.Mai mult prejudiciul patrimonial nici nu a fost dovedit, în cauză.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța apreciază că în lipsa condițiilor răspunderii civile delictuale, nu poate fi antrenată răspunderea pârâtei, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. V., B. F. și B.
R. în contradictoriu cu pârâta S. M., ca neîntemeiată.
În tem.art.274 cod pr.civilă instanța va obliga pe reclamanți, în solidar, să plătească pârâtei suma de 49,96 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția insuficientei timbrări invocată de pârâtă.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B.
V. cu domiciliul în C. str.B.P.H. nr.40, jud.Dolj, B. F. cu domiciliu în C. str.B.P.H. nr.40, jud.Dolj și B. R. cu domiciliul în
B. str.P. V. C. nr.6, bl.A7, sc.1, ap.80, sector 3 în contradictoriu cu pârâta S. M. cu domiciliul în C. str.V. C. nr.1, bl.U5, sc.1, ap.45, jud.Dolj, ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamanți, în solidar, să plătească pârâtei suma de 49,96 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
C. -A. C.
Grefier,
E. C.
Red.CC/dcat.EC _
6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 969/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 534/2013. Pretenții → |
|---|
