Încheierea civilă nr. 345/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
ÎNCHEIEREA CIVILĂ Nr. 345/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător O. R. G. Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către reclamantul P. I. O. în contra Sentinței civile nr. 19438 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în prezentul dosar, privind și pe intimații pârâți M. S. R., V. P.
D. și V. A. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns reprezentantul intimaților V., avocat M. L. H., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul dispune a se consemna faptul că procedura este îndeplinită, după care, verificând dosarul, constată că la fond recurentul reclamant a avut avocat în persoana doamnei O. Nuți Ana.
Avocat M. L. H. arată că raportat la lipsa adversarului, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare însă nu se poate prezenta la a doua strigare având altă cauză.
T. ul învederează părții prezente că este necesar a fi pusă în discuție competența acestei instanțe raportat la natura acestui litigiu având în vedere că în practica judiciară s-a pus în discuție caracterul comercial a acestei activități de construire a unor blocuri locuințe cu mai multe apartamente, tinzându-se obținerea unui profit, transformând această a activitate într-una comercială.
Avocat M. L. H. arată că în opinia sa, competent este T. ul Specializat C. .
T. ul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare în eventualitatea prezentării reprezentantului recurentului, în cazul în care nu se va prezenta va rămâne în pronunțare pe excepție.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării, pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Reține că prin Sentința civilă nr. 19438/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților V. P. D. și V. A. M. .
S-a respins acțiunea formulată și precizat de către reclamantul P. I. O. cu domiciliul în J. str. L. nr. 25 ap. 16 jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâții M. S. R., cu domiciliul în C. -N. str. D. nr. 90 ap. 7 prin mandatar Pușcaș P. -Augustin și V. P. D. și V. A. M. cu domiciliul procesual ales la sediul S. "H. și A. "; în C. -N. str. Z. M. nr. 7 ap. 3- 4 jud. C. .
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului V. P. D. 2852 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Între reclamant și pârâtul M. S. R. s-a încheiat la data de_ un antecontract de vânzare-cumpărare asupra imobilului - apartament nr. 10 situat în
C. -N. str. Bacovia nr. 22 etaj I care urma să fie ridicat pe terenul proprietatea pârâtului V. P. D. conform contractului de asociere existent între cei doi pârâți (încheiat la data de_ și modificat prin actul adițional la data de_ ).
În antecontract este specificată data finalizării construcției ca fiind_ și prețul vânzării de 73.000 euro de achitat astfel: 21.900 euro până la data de_, 21.900 euro in termen de 10 zile de la notificare pentru a lua act de finalizarea in roșu a construcției, iar restul de 29.200 euro de achitat la data încheierii actului autentic.
Plata ratelor de preț a fost stipulată sub sancțiunea rezoluțiunii de plin drept a contractului, fără somație sau punere în intârziere și fără intervenția instanței, precizându-se că este vorba de un pact comisoriu de gradul IV(f. 6-10).
De asemenea, la data de_ și_ s-au încheiat acte adiționale și la antecontractul de vânzare - cumpărare din_, prin care s-a modificat nr. apartamentului obiect al promisiunii de vânzare - cumpărare iar promitentul cumpărător P. I. O. a achitat la data de_ suma de 21.900 euro și respectiv la data de_ rata a II-a de 21.900 euro (f. 11, 12).
Reclamantul a invocat ca și temei juridic al pretențiilor sale plata nedatorată și răspunderea civilă delictuală. Prin urmare, nefiind vorba de răspundere contractuală, pârâții au calitate procesuală pasivă, urmând a fi analizate de către instanță întrunirea condițiilor prevăzute de lege pentru plata nedatorată și respectiv răspunderea civilă delictuală și, prin urmare, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților V. P. D. și V. A. M. .
In ceea ce privește plata nedatorată, dispozițiile art. 992 cod civil prevăd că acela ce, din eroare sau cu știință, primește ceea ce nu îi este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit, iar prevederile art. 1092 cod civil stabilesc că orice plată presupune o datorie, ceea ce s-a plătit fără a fi debit fiind supus repetițiunii.
Cu referire la speță, instanța a reținut că nașterea raportului juridic în temeiul căruia accipiensul poate fi obligat la restituirea către solvens a ceea ce a primit presupune întrunirea mai multor condiții, anume: prestația efectuată de către solvens să aibă semnificația juridică a unei plăți, datoria în vederea căreia a fost efectuată plata să nu existe, iar plata să fi fost făcută din eroare.
Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză, plata fiind realizată în derularea unui contract încheiat între părți, iar faptul juridic al plății nedatorate exclude orice izvor convențional al obligațiilor părților.
Chiar reclamantul face vorbire de nerealizarea condiț
iei suspensive ce afectează antecontractul de vânzare - cumpărare
, respectiv pârâtul M. nu va deveni vreodată proprietarul apartamentului obiect al antecontractului (f. 97).
Prin urmare, se vorbește de neexecutarea (privită în sens larg) a unei obligații contractuale, ceea ce presupune răspunderea civilă contractuală și nu plata nedatorată.
În ceea ce îi privește pe pârâții V. P. D. și V. A. M. instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței vreunei plăți în mâna pârâților și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate.
Referitor la susținerile reclamantului cu privire la răspunderea civilă delictuală, instanța reține că situația trebuie analizată distinct, în funcție de raportul juridic dintre reclamant și fiecare pârât:
In speță, între reclamant și pârâtul M. S. R. există un raport contractual așa cum am menționat mai sus și prin urmare față de acesta nu poate interveni răspunderea delictuală în cazul realizării unui prejudiciu în cadrul acestei legături contractuale.
Ceea ce susține reclamantul, respectiv faptul că nu se mai poate încheia un contract autentic de vânzare - cumpărare cu privire la apartamentul pe care l-a
cumpărat, se situează în sfera răspunderii contractuale, în care fapta ilicită constă în neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor contractuale.
Reclamantul nu a învestit instanța cu vreo acțiune în rezoluțiune sau constatarea intervenirii vreunui pact comisoriu de gradul IV, pe care de altfel nici nu l-a invocat, ci a solicitat obligarea pârâților la plata unei sume ce reprezintă parte din prețul achitat de reclamant pentru un imobil în baza unui contract între părți.
De asemenea, reclaamntul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu ce să exceadă raportului contractual al părților.
Pe de altă parte față de pârâții V., ce nu sunt parte în vreun contract cu reclamantul, instanța apreciază că, în lipsa unei legături contractuale, trebuie analizat dacă sunt întrunite sau nu condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa autorului faptei ilicite.
Prin decizia civila 47/A/2010 a T. ului C. (dosar nr._ ) s-a admis apelul declarat de Drăgoi R., V. I., Bledea Aurelia, Marțiș I., împotriva Sentinței civile nr. 1652/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C.
-N., pe care o schimbă în tot în sensul că respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiului C. -N. și a Primarului municipiului C.
-N., și în consecință constată că nu există dreptul de apartamentare cu privire la cele trei locuințe unifamiliale înșiruite cu regim de înălțime P+E+M, ce au fost autorizate prin A.C. nr. 2005/_, a fi realizate asupra imobilului - teren în suprafață de 650 mp, situat în C. -N., str. G. Bacovia nr. 22 înscris în CF 1. nr. top 22239/3/3, fiecare în parte, fiind grevate de obligația de a nu fi împărțite sau apartamentate, regimul juridic al acestora fiind afectat de funcțiunea autorizată de locuință unifamilială.
Referitor la imobilul în litigiu instanța reține că "limitarea dreptului său de proprietate (a pârâtului V., s.n) în sensul constatării inexistenței dreptului său de împărțire a celor trei locuințe unifamiliale, nu face decât să ducă la intrarea în legalitate a acestuia, deoarece aceste limite i-au f ost f ixate pr in însăși au tor iz aț ia de
constru ire menț ion ată mai sus ";.
S-a reținut așadar că imobilul trebuie să respecte autorizația de construire emisă pe numele pârâtilor V. (din prezentul dosar) și documentația de urbanism, reținându-se că intimatul V. a eludat legea, prin apartamentarea efectuată aducând prejudicii celor care dețin case unifamiliale, prin denaturarea specificului rezidențial al zonei, astfel că se constată că nu există dreptul de apartamentare (f. 15-19)
In hotărâre nu se reține vreun fapt ilicit al pârâților V. față de reclamantul din prezentul dosar, cum susține reclamantul (f. 98), ci față de proprietarii locuințelor unifamiliale din zonă.
In contradicție cu ceea ce susține reclamantul, instanța a reținut că prin constatarea inexistenței dreptului la împărțire a celor trei locuințe unifamiliale, nu face decât să ducă la intrarea în legalitate a pârâtului V. .
Pe de altă parte, așa cum rezultă și din contractul de asociere, pârâții V. sunt proprietarii terenului, iar pârâtul M. Sorin R. este constructorul imobilului, în condițiile în care cu acesta din urmă reclamantul are un raport contractual cu privire la edificarea, predarea construcției, respectiv cu privire la transferul dreptului de proprietate.
În speț
ă s-a mai reț
inut că nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite a pârâtului V. P. D., ce să fie cauzatoare de prejudicii reclamantului, prin aceea că ";a întabulat întregul imobil în favoarea lui, împiedicând executarea unei eventuale sentințe obținute împotriva lui M. S. R. ";, cum susține reclamantul.
Întabularea construcției edificată pe terenul proprietatea pârâților V. nu poate constitui fapt ilicit raportat la prevederile Legii nr. 7/1996 în vigoare la data întabulării, iar apoi în contractul de asociere se prevede că pârâtul V. și-a data
acordul să semneze orice antecontract sau contract de vânzare - cumpărare dacă este privitor la partea de construcție ce aparține lui M. S. R. (adică inclusiv în ceea privește apartamentul obiect al antecontractului de vânzare - cumpărare încheiat cu reclamantul), poziție rezultată și la interogatoriu (f. 87 rasp. 9).
Pe de altă parte, reclamantul menționează ca fapt ilicit nerespectarea unei sentințe care încă nu a fost pronunțată și prin urmare face referire la o faptă ilicită inexistentă.
Prin urmare, față de pârâții V. nu se poate reține întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale în forma afirmată de reclamant.
Raportat la cele de mai sus, instanța a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul reclamantul P. I. O. în contradictoriu cu pârâții M.
S. R., V. P. D. Și V. A. M. .
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă și raportat la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamantul aflat în culpă procesuală a fost obligat să plătească pârâților V. P. D. suma de 2852 lei cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului conform chitanței de la fila 95.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal
recurs reclamantul solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantului.
În motivare se arată că instanța a interpretat greșit obiectul antecontractului de vânzare cumpărare și valabilitatea lui.
În ce privește plata nedatorată, antecontractul fiind o convenție de sine stătătoare trebuie să întrunească toate condițiile de validitate prevăzute de lege pentru aceasta, respectiv toate condițiile prevăzute de art. 948-969 Cod civil. Dar, în măsura în care aceasta convenție are un specific anume, ea prezintă și unele trăsături proprii. În speță sunt aplicabile prevederile art. 956 alin. 1 Cod civil, adică "lucrurile viitoare pot fi obiectul unei obligații";. În practica, contractul de construire de locuințe a fost și este considerat un contract de vânzare de bunuri viitoare. La data încheierii contractului, locuința pentru care vânzătorul se obligă să încheie contract de vânzare cumpărare în formă autentică nu era construită. Obligația promitentului vânzător este aceea de a face, diferită de aceea vânzătorului care are obligația de a da. Totuși, atunci când se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, indiferent cine acționează în justiție, efectele acțiunii sunt același: obligația de a face, adică de a contracta, se transformă în obligație de a da-de a transforma dreptul de proprietate. Același principiu este aplicabil atunci când părțile trebuie să se prezinte la notar în vederea încheierii contractului promis în formă autentică: contractul nu poate fi perfectat-practic, transformat în obligațiile de a da, până când lucrul viitor promis nu este realizat în materialitatea sa și gata de a fi vândut. Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic, trebuie să fie împlinite cinci condiții. Prima este aceea a existenței unui antecontract valabil încheiat. Ultima condiție este aceea ca promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului vândut.
În speță, între reclamant și pârâtul de rândul 1 există un antecontract de vânzare cumpărare prin care pârâtul de rândul 1 se obligă să construiască, să devină proprietar al unui apartament și ulterior, să încheie act autentic de vânzare cumpărare asupra bunului viitor. Astfel, antecontractul este o convenție sub condiție suspensivă. Condiția, evenimentul viitor, susceptibil de a se produce, de a cărui realizare părțile au făcut să depindă nașterea convenției lor, este aceea că pârâtul de rândul 1 să construiască bunul așa cum s-a obligat; să devină proprietarul lui și ulterior să poată încheia contract de vânzare cumpărare în forma autentică asupra bunului viitor.
În situația din dosar condiția nu s-a realizat de unde consecința logică ca nu a existat niciodată un contract valabil, promitentul vânzător având obligația să restituia prestațiile, adică plata prețului, ea fiind calificată ca o plată nedatorată.
Instanța califică obligația ca fiind o obligație contractuală și respinge acțiunea pe motiv că reclamantul nu a investit instanța cu vreo acțiune în
rezoluțiune sau constatarea intervenirii vreunui pact comisoriu de grad IV. Ori, instanța nu ține seama că nu se poare solicita rezoluțiunea unui contract presupus a nu fi încheiat niciodată.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, reclamantul arată că instanța nu a ținut cont de caracterul contractului dintre părți și de aceea ce se promite a fi realizat în baza antecontractului, adică realizarea unui bun viitor, așa cum reiese din obiectul antecontractului din părți, adică "imobil care urmează a fi edificat de promitentul vânzător, conform contractului de asociere anexa la prezentul contract, pe terenul aflat în proprietatea lui V. P. D. ";.
La data incheierii antecontractului s-a predat promitentului-cumparator autorizatia de construire pe numele paratului de rand 2. Desi autorizatia de construire prevedea si dadea dreptul paratului de rand 2 sa construiasca 3 case insiruite, fiecare cu parter, etaj si mansarda, paratul M. S. R. construieste, iar paratul V. ii permite sa construiasca, 9 apartamente, inducand si mentinand in eroare pe reclamant in ceea ce priveste actele care se vor putea produce in viitor. Astfel, constructia edificiului este realizata pe banii reclamantului si ca reclamantul locuieste acolo din ianuarie, 2009. V., desi stia ca M. a incheiat promisiune de vanzare cu reclamantul, inscrie in cartea funciara la data de_ toata constructia in favoarea sa, pcrmitand reclamantului sa locuiasca acolo in continuare mai bine de 4 ani, pana si in prezent. Toate acestea reies clar din Decizia Civila nr. 47/A/2010 pronuntata de Tribunalul Cluj, unde V. P. D. este oprit de catre instanta sa apartamentczc imobilul. Incercarea lui V. de a apartamenta este ajutorul dat lui M. pentru ca reclamantul sa fie tinut in eroare.
In conditiile in care cererea de chemare in judecata nu ar fi fost calificata juridic corect, spre deosebire de obiectul actiunii, care nu poate fi modificat de catre instanta, temeiul ei juridic nu leaga instanta, care este indreaptatita si chiar obligata in exercitarea rolului ei activ, reglementat de art. 129 C.Pr.Civ., si pentru a ajuta efectiv partile in ocrotirea intereselor lor legitimc, sadea actiunii calificarea juridica exacta, alta decat cea data de reclamant in cererea s-a de chemare in judecata.
Art. 129, alin (5) C.Pr.Civ. prevede:1""Judecatorii au datoria sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevandul in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si Iegale. Ei vor putea ordona administrarea probe lor pe care le consider a necesare, chiar daca partile se impotrivesc ". Aflarea adevarului in aceasta cauza este o chestiune simpla si logica. Astfel, prin cererea introductiva a solicitat restituirea pretului. Instanta putea sa observe adevarul evident si sa aplice corect legea, daca observa ca reclamantul a platit suma de 43800 euro pentru a i se construi si vinde ulterior un apartament. La data pronuntarii sentintei, paratul nu putea prezenta acte Iegale pentru a vinde apartamentul promis. Logic, firesc si de bun simt este ca cel care a incasat bani pentru a executa o anumita obligatie, in cazul in care nu poate executa obligatia sa, sa restituie banii. Obiectul cererii este restituirea pretului achitat pentru o obligatie imposibil de executat. Ca aceasta restituire se dispune ca fiind pret nedatorat, imbogatire fara justa cauza, pact comisoriu, nu are relevanta. Adevarul si dreptatea ar fi fost exercitate daca instanta ar fi dispus restituirea pretului. Aceasta chestiune este o obligatie a judecatorului, nu o optiune si este instituita in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice.
În drept, art. 304, alin. (7), (8), (9) C.Pr.Civ.
Prin întâmpinarea formulată intimatul M. S. R.
a solicitat respingerea în totalitate a recursului, formulat de reclamantul P. I. O. așa cum este formulat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
În ședința publică din_ tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale.
Analizând excepția invocată, tribunalul reține următoarele:
Raportat la obiectul cererii deduse judecății, având în vedere că în practica judiciară s-a pus în discuție caracterul comercial a acestei activități de construire a unor blocuri de locuințe cu mai multe apartamente, tinzându-se la obținerea unui profit, transformând această a activitate într-una comercială tribunalul apreciază că este vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului
B. ești și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale
specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul P. I.
O. în contra Sentinței civile nr. 19438 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte, O. -C. T. fiind în CO semnează Președinte Secție Civilă Ana SS | Judecător, O. R. G. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, G. P. |
G.P. 28 Martie 2013 Red.A.F.D./L.C. 2ex./_
Jud. fond:D. C. -Jud. C. -N.
| ← Decizia civilă nr. 336/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 211/2013. Pretenții → |
|---|
