Sentința civilă nr. 389/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 389/F/2013 Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: M. N., președinte tribunal
GREFIER: E. M. - M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud reprezentat prin PROCUROR: SÎNGEORZAN ANGELA
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind cauza civilă formulată de reclamantul B. D., împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin D.G.F.P. B. -NĂSĂUD, având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
Cauza s-a judecat în fond la de 11 ianuarie 2013 în prezența reclamantului B.
D., concluziile acestuia fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată când tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 18 ianuarie 2013, respectiv 25 ianuarie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul B. D. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând :
a se constata caracterul politic al măsurilor administrative luate prin decizia nr.200/1951 al MAI de dislocare, mutare forțată și stabilire domiciliu obligatoriu pentru reclamant, tatăl și mama sa;
a fi obligată pârâta la plata daunei de 500.000 lei reprezentând daune morale și materiale suferite ca urmare a condamnării.
Ulterior, în ședința publică din_ și-a precizat acțiunea arătând că pretențiile în sumă de 500.000 lei reprezentând doar daune morale.
La motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că împreună cu toată familia au fost dislocați forțat de la domiciliu din zona frontierei de vest, din data de_, în Bărăgan, comuna Ezerul Grădiștea, jud.Călărași, în acest sens fiind emisă Decizia nr. 200/1951 MAI.
Mutați în aceste circumstanțe, reclamantul arată că au fost fixate restricții domiciliare față de toți membrii familiei, restricțiile fiind ridicate prin Decizia nr.6100 din_ .
Arată reclamantul că în perioada domiciliului forțat au fost supuși la prigoană din partea regimului comunist, tatăl și mama acestuia suferind atât moral cât și material.
Precizează că deși primește o pensie în baza Decretului-Lege nr.118/1990, aceasta este insuficientă chiar derizorie.
A mai precizat reclamantul că prezenta cerere a formulat-o în calitate de moștenitor al antecesorilor săi.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P., în baza mandatului nr.104126/_ a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe fond în principal respingerea ca neîntemeiată a acțiunii iar în subsidiar modificarea cuantumului solicitat în sensul diminuării acestuia.
În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului s-a arătat că prin prisma dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., raportat la art. 659 și urm. cod civil precum și art. 5 al.1 din Legea nr.221/2009, în absența dovedirii faptului că ascendenții reclamantului sunt decedați și că reclamantul este moștenitorul de drept al acestora, reclamantul nu a dobândit calitate procesuală activă în sensul de a putea solicita constatarea caracterului politic al măsurii dislocării la care au fost supuși părinții săi.
Referitor la caracterul politic al măsurii, așa cum a fost prezentată de reclamant, s-a arătat că împotriva autorului reclamantului a fost dispusă o măsură care are ca temei legal unui din actele normative enumerate de legiuitor la art.3 din Legea nr.221/2009, respectiv Decizia nr.200/1951. Față de această situație s-a apreciat că, o analiză a unui eventual caracter politic nu mai poate fi pusă în discuție fiind tranșată de legiuitor "ope legis";.
În privința daunelor morale s-a arătat că avându-se în vedere Decizia Curții Constituționale nr.1358/2010 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 al.1 teza întâi din Legea nr.221/2009, având în vedere că și prevederile art.1 pct.1 și O.U.G.62/2010 care au modificat și completat Legea nr.221/2009, acțiunea reclamantului trebuie respinsă.
Pârâtul a apreciat că se impune, având în vedere practica neunitară în materie, analiza existenței sau inexistenței unei "; speranțe legitime"; în beneficiul celor ce se află în situația reclamantului, raportat la modificările actului normativ ce constituie temeiul de drept.
Concluzia pârâtului a fost că reclamantul nu are o "; speranță legitimă";, întrucât nu are o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să-i constate dreptul și cu atât mai mult cu cât acțiunea a fost formulată mult după abrogarea implicită a textului invocat, astfel că el cunoștea că o acțiune în despăgubiri morale întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009 nu mai putea prezenta temei legal.
Referitor la daunele materiale, pârâtul invocând art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009, a arătat că, din text rezultă clar că pentru a beneficia de acordarea de despăgubiri în sensul textului este necesar să se facă dovada confiscării și condamnării, respectiv luarea măsurii administrative, ambele cu caracter politic, dovezi ce nu au fost făcute în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a lui, arătând că a depus actele necesare pentru justificarea calității de a introduce acțiune.
Raportat la cele arătate prin întâmpinare cu privire la fondul cauzei, că reclamantul nu a solicitat să adauge la situațiile enumerate de lege ca fiind condamnări politice, ci să constate că măsurile de dislocare și de stabilire a domiciliului obligatoriu a familiei sale au avut un caracter abuziv și politic fiind dispuse în baza Deciziei nr. nr.200/1951 a M.A.I.
Reclamantul a apreciat că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale și practica C.E.D.O. nu înlătură caracterul abuziv și politic al măsurilor sau faptul că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Asociația Foștilor Deținuți Politici - Filiala B. -Năsăud a comunicat că nu poate formula un răspuns întrucât nu deține niciun fel de material arhivistic privind condamnările și măsurile administrative ambele cu caracter politic.
A apreciat însă că în perioada menționată în Legea nr.221/2009, pentru a masca represiunea comunistă s-au dat și condamnări penale pentru infracțiuni de drept comun care aveau un caracter politic ascuns, astfel că numai instanțele pot stabili pe bază de probe pentru fiecare caz în parte, dacă există un astfel de caracter politic.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Verificând cu prioritate în temeiul art.137 C.pr.civ., excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantului, ridicată de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud, tribunalul constată că este neîntemeiată.
Reclamantul a formulat pretențiile în calitate de moștenitor al def. B. D., calitate pe care a dovedit-o cu actele de stare civilă depuse la dosar, ulterior depunerii întâmpinării de către pârât, respectiv certificat de deces al antecesorului său B. Ștefan și B. I., actul de identitate și certificatul de naștere, ambele ale lui.
În conformitate cu art. 22 din Decretul nr. 31/1954, starea civilă se dovedește cu actele întocmite sau cu cele înscrise, potrivit legii, în registrele de stare civilă, certificatele eliberate în temeiul acestuia având aceeași putere doveditoare.
În raport de cele arătate, urmează să fie respinsă excepția, așa cum s-a arătat, ca neîntemeiată.
În privința fondului cauzei se rețin următoarele:
Prin Decizia nr.200/1951 a M.A.I. antecesorilor reclamantului B. Ștefan și B.
I., precum și fraților acestuia B. Ion și B. Niculae li s-au stabilit domiciliu obligatoriu începând cu_ în comuna Ezerul-Grădiștea, județul Călărași, fiind strămutați de la frontiera de vest.
Așa cum rezultă din adresele nr. 60059/5471 din_ a Direcției Evidența P. ulației - Serviciul nr.2, adresa nr. 00702440 din_ a M.A.I. - Serviciul D.D.O., pentru deplasare de la domiciliu a antecesorilor reclamantului, în altă localitate, a fost necesară aprobarea autorităților, ceea ce confirmă caracterul obligatoriu al domiciliului stabilit.
În conformitate cu art.3 din Legea nr.221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu …..! dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele motive: lit.";e"; - Deciziile nr. 200/1951, nr.239/1952 și 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne .
Având în vedere starea de fapt expusă și dispozițiile legale invocate se observă că măsura luată față de antecesorii reclamantului a avut caracter politic, fiind vorba
de o situație de drept apreciată de legiuitor ca încadrându-se în măsurile administrative cu caracter politic.
În consecință, instanța urmează a constata acest lucru.
În privința cererii reclamantului de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în calitate de fiu al numiților B. Ștefan și B. I., având deci gradul I de rudenie cu aceștia, pentru prigoana politică pornită împotriva antecesorilor lui, se reține că cererea se bazează pe dispozițiile art.5 al.1 din legea nr.221/2009, fapt ce reiese neechivoc din motivele acțiunii coroborate cu dispozițiile legale invocate.
Prin Decizia nr.1358 din_ a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din_ dispozițiile art.5 al.1 lit.";a"; din L.221/2009 au fost declarate neconstituționale, ca efectul prev.de art.147 al.1 din Constituția R. iei, respectiv cel de suspendare de drept a dispozițiilor declarate neconstituționale, de la data publicării în M.O.a deciziei (art.31 al.3 teza ultimă din L.47/1991).
Mai mult, la data pronunțării prezentei hotărâri cele 45 de zile în care a operat suspendarea de drept a dispozițiilor declarate neconstituționale, a expirat, nefiind luate măsuri în acest interval de timp de Parlament sau Guvern de punere de acord cu prevederile neconstituționale cu Constituția, astfel că dispozițiile art.5 al.1 lit.";a"; și-a încetat efectele potrivit art.147 din Constituție.
Într-o asemenea situație a dispărut fundamentul juridic al acțiunii, astfel că acțiunea nu poate fi decât neîntemeiată.
Nu s-ar putea susține că în cauză ar fi aplicabile disp.art.3 din Codul civil, întrucât nu se regăsește niciuna din ipotezele din text, în cauză existând o prevedere legală dar neconstituțională, iar din analiza deciziei Curții Constituționale se desprind motivele pentru care fundamentul juridic invocat este neconstituțional.
Cu alte cuvinte una este să nu fie judecată pentru că legea nu prevede și alte este când legea prevede, dar prevederea este neconstituțională.
În privința lipsei fundamentului juridic al acțiunii sunt de observat considerațiile relevante sub aspectul discutat, ale deciziei Curții Constituționale, care precizează că "nu se poate concluziona că în materia despăgubirilor pentru daune morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă ar exista vreo obligație a statului de a le acorda…"; și pe de altă parte că "despăgubirile prev.de dispozițiile legale criticate având același scop ca și indemnizația prev.de art.4 din D.L.118/1990 nu pot fi considerate drepte, echitabile și rezonabile.
Aceste considerații ale Curții sunt cu atât mai valabile în privința succesorilor foștilor condamnați care au suferit doar indirect efectele condamnării politice de antecesorilor lor.
În privința obligativității Deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale sunt de reținut disp.art.147 al.4 din Constituție și ale art.31 al.1 din L.47/1992 care prevăd că de la data publicării în M.O. al R. iei, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Aceste dispoziții legale duc la concluzia că obligativitatea deciziei fiind orga omnes se impune și instanțelor judecătorești și au putere și asupra cauzelor aflate pe rol.
De altfel, asupra caracterului obligativității unor astfel de decizii s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.186 din_, Decizia nr.169/_, stabilind că obligativitatea deciziilor Curții Constituționale pentru instanțele judecătorești decurge din principiul înscris în art.51 din Constituție, în redactarea de
la data respectivă, potrivit căruia respectarea Constituției a supremației sale și a legilor este obligatorie.
În raport de cele arătate urmează să se respingă cererea reclamantului de obligare a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul B. D. , cu domiciliul în municipiul B., str. V. G., nr. 19C, județul B. -Năsăud împotriva S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud, cu sediul în mun.B., str.1 Decembrie, nr.6-8, județul B. -Năsăud și, în consecință:
constată caracterul politic al măsurii administrative luată prin Decizia nr. 200/1951 a M.A.I., față de numiții B. Ștefan, B. Viorica, B. D., privind stabilirea domiciliului obligatoriu în comuna Ezerul - Grădiștea, județul Călărași;
respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de daune morale în sumă de 500.000 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică azi, 25 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. E. M. -M.
Red./Dact. M.N./E.M.M., 4 ex.
| ← Sentința civilă nr. 404/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1371/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
