Decizia civilă nr. 3923/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3923/R/2013
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
Judecători: V. M. - președintele Curții de A. C.
D. -L. B. - vicepreședintele Curții de A. C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta O. V. S. împotriva sentinței civile nr. 200/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- D. C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat M. - Flavia L., din acdrul Baroului C. cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivate în termenul legal și s-a comunicat pârâtului intimat, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței la data de 8 octombrie 2013, pârâtul recurent a solicitat respingerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente precizează că a lecturat întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul intimat și nu solicită comunicarea acesteia.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului în baza dispozițiilor art. 304 alin.1, pct.9 și art.3041C.pr.civ, coroborat cu art. 312 C.pr.civ și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat și menținerea dispozițiilor sentinței atacate apreciind că în cauză nu sunt incidente condițiile prevăzute de Legea nr.221/2009.
C U R T E A
Deliberând, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 Decembrie 2011, pe rolul Tribunalului C. - Secția civilă, reclamanta
O. V. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării penale a defuncților M. V. și M. S. prin Sentința penală nr.1729/15 Octombrie 1958 pronunțată de Tribunalul P. ular al Raionului Turda în dosar penal nr.5903/1958 prin care au fost condamnați pentru delictul de deținere ilegală de aur și valută prevăzută și pedepsită de art.1, 2 alin. a, b și art.14 din Legea nr.284/1947 la închisoare corecțională și confiscarea totală a averii; obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii imobilelor confiscate prin hotărârea de condamnare, respectiv una casă în stil vechi compusă din două camere și bucătărie în valoare de 25.000 lei; una casă compusă din una cameră, una bucătărie și antreu în valoare de 20.000 lei, imobile ce se aflau faptic pe terenul curte în intravilan, în suprafață de 76 stj.p. (274 mp.), întabulat în C.F: nr.1034 Turda, nr. topo 1703/2, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că este fiica lui M. V., decedat la data de 30 Decembrie 1967 și a lui M. S., decedată la data de 11 Octombrie 1961.
Prin Sentința penală nr.1729/15 Octombrie 1958 pronunțată în dosarul penal nr.5903/1958 de Tribunalul P. ular al Raionului Turda, părinții săi au fost condamnați pentru delictul de deținere ilegală de aur și valută prevăzută de art.1, art.2 alin. a, b și art.14 din Legea nr.284/1947, la închisoare corecțională și confiscarea totală a averilor.
Urmare a acestei hotărâri de condamnare, prin procesul-verbal din data de 19 Septembrie 1958 s-au sechestrat aceste imobile descrise cum se regăseau ele faptic, întabularea S. ui Român cu titlu de confiscare realizându-se abia în anul 1974, în baza procesului-verbal de confiscare cu numărul execuțional 1192/1974 al Judecătoriei Turda, astfel cum reiese din întabularea de sub B 45 din C.F. nr.1034 Turda.
Precizează reclamanta că anterior acestei condamnări politice, părinții ei au fost condamnați prin Sentința penală nr.525/24 Februarie 1949, pronunțată în dosarul penal nr.118/1949 al Tribunalului Militar C. pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale în baza art.209 pct. IV Cod penal, după această condamnare, părinții săi fiind în mod constant urmăriți de organele de miliție de la acea vreme, care i-au persecutat continuu, fapte ce au dus inclusiv la cercetarea și condamnarea lor pentru delictul de deținere de aur și valută.
Mai învederează faptul că în temeiul O.U.G. nr.214/1999 prin Decizia nr.1467/01 Iulie 2004 s-a constatat calitatea de luptător în rezistența anti- comunistă a defunctului său tată, M. V., iar prin Decizia nr.1466/01 Iulie 2004 a defunctei sale mame, M. S. .
Totodată, a solicitat restituirea imobilelor confiscate atât prin cerere formulată către Primăria municipiului Turda în baza Legii nr.169/1997 și ulterior a formulat cerere în baza Legii nr.112/1995 și apoi notificare atât în baza Legii nr.10/2001, cât și în baza Legii nr.247/2005, imobile ce nu i-au fost niciodată restituite.
În consecință, raportat la dispozițiile art.4 și art.5 alin.1 lit. b din Legea nr.221/2009, consideră că în mod evident condamnarea părinților său pentru deținerea ilegală de aur și valută are un vădit caracter politic, măsura confiscării totale a averii fiind nelegală și neconstituțională, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.221/2009, art.247 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (f.34-35), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivare, a arătat că cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă este inadmisibilă raportat la dispozițiile art.1 alin.3 din Legea nr.221/2009, având în vedere infracțiunea nu a fost săvârșită din motive politice și care să fi avut ca scop situațiile prevăzute de art.2 alin.1 din O.U.G. nr.214/1999, ci un scop comercial, așa încât primul petit al acțiunii reclamantei este inadmisibil.
Prin sentința civilă nr. 200/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._ , s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Orășean V. S.
, în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice. S-a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Din actele comunicate de CNSAS reiese că antecesorul reclamantei M.
V., decedat la data de_, a fost condamnat prin Sentința nr.525/_ a Tribunalului Militar C. la pedeapsa de 7 ani închisoare corecțională, 10.000 lei amendă corecțională și 2 ani interdicție corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 pct.IV cod penal.
Prin Decizia nr.2622/_ a Curții Militare de Casare și Justiție a fost redusă pedeapsa la 5 ani închisoare corecțională.
Despre antecesoarea reclamantei, M. S. s-a comunicat de către CNSAS că nu figurează în evidențele create de securitate.
Această condamnare nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, constituind de drept o condamnare cu caracter politic în sensul art.1 al.2 din Legea nr.221/2009, a cărei constatare nu trebuie a fi solicitată instanței de judecată.
Obiectul prezentei cereri în constituie condamnarea antecesorilor reclamantei, M. V. și M. S. prin Sentința Penală nr.1729/_ a Tribunalului P. ular al Raionului Turda la închisoare corecțională pentru delictul de deținere ilegală de aur și valută prev de art.1,2 lit. a, b și art.14 din Legea nr.284/1947. Prin aceeași sentință s-a dispus și confiscarea totală a averii și prin procesul-verbal din_ li s-au confiscat una casă în stil vechi compusă din 2 camere și bucătărie în valoare de 25.000 lei și una casă compusă din o cameră, bucătărie și antreu în valoare de 20.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.221/2009, "constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare. Caracterul politic al condamnarilor prevazute la alin. (3) se constata de instanta judecatoreasca, in conditiile prevazute la art. 4";.
Conform art.4 alin.2 din aceeași lege, "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Condamnarea autorilor reclamantei nu constituie o condamnare cu caracter politic și care să fi avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6 martie 1945, în sensul disp.art.1 al.1 din Legea nr.221/2009 și nici o condamnare pronunțată pentru faptele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile al.2 ale aceluiași articol, ce constituie de drept condamnări cu caracter politic. Nu constituie nici o condamnare cu caracter politic, în accepțiunea disp.al.3 ale aceluiași text de lege, neputându-se stabili că prin săvârșirea faptei pentru care au fost condamnați antecesorii reclamantei (delictul de deținere ilegală de aur și valută) s-a urmărit unul din scopurile prev. de art.2 al.1 din OUG nr.214/1999.
În consecință, în baza dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009, instanța a respins această cerere.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor materiale reprezentând contravaloarea imobilelor confiscate, instanța a reținut că fiind consecința unei condamnării fără caracter politic nu este întemeiat raportat la temeiul dispozițiilor legii nr.221/2009.
Astfel, considerând și acest capăt de cerere neîntemeiat, instanța a respins ca atare.
Pe cale de consecință a fost respins și cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Orășean V. S. , solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, cu constatării caracterului politic al condamnării penale a defuncților părinți M. V., decedat la data de_ și M. S., decedată la data de_ prin sentința penală nr. 1729/_ pronunțată de Tribunalul P. ular al raionului Turda în dosar penal nr. 5903/1958 prin care au fost condamnați pentru delictul de deținere ilegală de aur și valută prev. și ped. de art. 1, 2, alin. a, b și art. 14 din Legea nr. 284/1947 la închisoare corecțională și confiscarea totală a averilor; cu obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri în sumă totală de 275.292 lei RON, reprezentând echivalentul valorii imobilelor confiscate prin hotărârea de condamnare, respectiv: una casă în stil vechi compusă din 2 camere și bucătărie în valoare de 25.000 lei; una casă compusă din una cameră, una bucătărie și antreu în valoare de 20.000 lei; imobile ce se aflau faptic pe terenul-curte în intravilan în suprafață de 76 stjp (=274mp) intabulat în c.f. 1034 Turda, nr. topo. 1703/2, conform concluziilor Raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză. Cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința fondului nelegală.
Prin sentința penală nr. 1729/_ pronunțată în dosar penal nr. 5903/1958 de Tribunalul P. ular al Raionului Turda, părinții reclamantei au fost condamnați pentru delictul de deținere ilegală de aur și valută prev. și ped. de art. 1, 2, alin. a, b și art. 14 din Legea nr. 284/1947 la închisoare corecțională și confiscarea totală a averilor.
Urmare a acestei hotărâri de condamnare, prin Procesul verbal din_ s-au sechestrat aceste imobile descrise cum se regăseau ele faptic, întabularea S. ui Român, cu titlu de confiscare realizându-se abia în anul 1974, in baza procesului verbal de confiscare cu nr. execuțional 1192/1974 al judecătoriei Turda-biroul executor judecătoresc, astfel cum reiese din intabularea de sub B45 din C.F. nr. 1034 Turda.
Conform Legii nr. 284/1947 in baza căreia părinții recurentei au fost condamnați, nu se putea dispune confiscarea întregii averi, astfel ca aceasta confiscare a fost in mod evident de natura politica.
De altfel, practica judiciara formata in aceasta materie accepta faptul ca aceste condamnări aveau un caracter politic, in raport de dispozițiile art. 2, alin. 1, litera d) din O.U.G. nr. 214/1999 conform cărora: constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: d) respectarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea si respectarea drepturilor civile si politice, economice, sociale si culturale.
Așadar, infracțiunea ce a atras condamnarea părinților reclamantei a fost săvârșita pentru a se asigura păstrarea dreptului de proprietate personala asupra unor monede de aur si asupra valutei avuta de aceștia, a căror deținere era sancționată de autoritățile vremii, prin urmare are un vădit caracter politic si intra sub incidența Legii nr. 221/2009 (în acest sens fiind sentința civila nr. 221/_ a Tribunalului Tulcea, pronunțata in dosar nr._, irevocabila sub aspectul considerării condamnării pentru aceasta infracțiune ca fiind o condamnare cu caracter politic prin decizia nr. 1424/_ a înaltei Curți de C. si Justiție, Secția I Civila).
Astfel, în mod nelegal instanța fondului consideră că infracțiunea pentru care au fost condamnați părinții mei ar fi fost una economica si nu politica, fiind de notorietate repercursiunile si tratamentul ce li se aplica unor condamnați politic, astfel cum au fost părinții mei.
Asa cum s-a arătat in cererea de chemare in judecata si cum rezulta din actele trimise de CNSAS, anterior acestei condamnări politice, părinții reclamantei au fost condamnați prin sentința penala nr. 525/_, pronunțata in dosar penal nr. 118/1949 al Tribunalului Militar C. pentru delictul de uneltire contra ordinei sociale, in baza art. 209 pct. IV Cod Penal. Dupa aceasta condamnare, au fost in mod constant urmăriți de organele de miliție de la acea vreme, care i-au persecutat continuu, fapte ce au dus inclusiv la cercetarea si condamnarea pentru delictul de deținere de aur si valuta mai sus menționat.
Asa cum rezulta din actele de la dosar, in temeiul O.U.G. nr. 214/1999, prin decizia nr. 1467/_ s-a constatat calitatea de luptător in rezistenta anti- comunista a defunctului M. V., iar prin decizia nr. 1466/_ a defunctei
M. S. .
Prin Decizia nr. 6/_, Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii, dispunând că: In interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Așadar, pe de o parte, raportat la disp. art. 2, alin. 1, litera d) din O.U.G. nr. 214/1999, confiscarea averii urmare a infracțiunii de deținere aur și valută are un evident caracter politic, încălcând dreptul de proprietate, iar, pe de altă parte, confiscarea în prezenta situație a avut un caracter politic deoarece pentru infracțiunea de deținere aur și valută Legea nr. 284/1947 nu prevedea posibilitatea dispunerii măsurii complementare de confiscare a averii, fiind astfel aplicabile disp. art. 2, alin. 1, litera i) din Legea nr. 10/2001, mai sus citate, această măsură fiind determinată de condamnările anterioare pentru infracțiuni politice (de drept).
Prin urmare, raportat și la Decizia nr. 6/2013 a Î.C.C.J, se impune constatarea carterului politic al infracțiunii de deținere aur și valută.
Urmare a admiterii acestui prim capăt de cerere, solicita a se admite acțiunea în întregime, respectiv și acordarea de despăgubiri.
Prin Raportul de expertiza efectuat in cauza, expertul a comunicat faptul ca, prima construcție in valoare de 25.000 lei in CF are valoarea de circulație de
68.059 lei RON, a doua construcție in valoare de 20.000 lei in CF are valoarea de circulație de 54.566 lei RON, iar terenul in suprafața de 274 mp are valoarea de circulație de 152.667 lei RON, acestea fiind sumele la care sa fie obligat paratul sa le achite cu titlul de despăgubiri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. C. -N. a solicitat respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 200/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul cu numărul_, hotărâre prin care a fost respinsă acțiunea recurentei.
Recursul este nefondat.
Urmare unei temeinice analize și sinteze a probelor care au fost administrate, prima instanță a stabilit în mod corect faptul că prin actuala acțiune civilă în justiție, reclamanta a solicitat obligarea S. ui Român la despăgubiri, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 221/2009, pentru prejudiciul suportat urmare a condamnării penale a părinților săi M. V. și M. S. prin sentința penală 1729/_, pronunțată de Tribunalul P. ular al Raionului Turda în dosar penal nr. 5903/1958. Or, prin hotărârea judecătorească mai sus evocată, părinții reclamantei, M. V. și M. S., în prezent decedați, au fost condamnați la pedeapsa închisorii corecționale pentru delictul de deținere ilegală de aur și valută prevăzut de art. 1 și art. 2 lit. a și b și art. 14 din Legea nr. 284/1947. Prin aceeași hotărâre judecătorească, s-a dispus și confiscarea totală a averii, pedeapsă complimentară care a fost pusă în executare, fiind confiscate două imobile ale soților M. .
În raport cu dispozițiile Legii nr. 221/2009, care au reprezentat temeiul de drept al cererii introductive formulate de reclamantă, condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 1729/_ a Tribunalului P. ular al Raionului Turda nu constituie o condamnare cu caracter politic.
Aceasta întrucât ea nu a fost dispusă în baza unuia dintre actele normative menționate expres și limitativ în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, pentru a atrage de drept caracterul politic și a face aplicabile ex lege dispozițiile reparatorii ale acestui act normativ, iar pe de altă parte, fapta săvârșită de inculpați nu a avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar comunist, instaurat la data de 6 martie 1945, pentru a permite instanței de judecată să atribuie acesteia un caracter politic.
Apare excesiv a considera că delictul de deținere ilegală de aur și valută, care a tras condamnarea soților M. în anul 1958, a fost săvârșit pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, toate vizând, în esență, împotrivirea față de regimul totalitar comunist.
Incontestabil, pronunțarea unei astfel de condamnări, posibilă în cadrul legislativ existent în anul 1958, a fost de natură să afecteze în mod grav dreptul de proprietate personală însă efectele unei condamnări nu se identifică cu scopul săvârșirii faptei penale, acesta nefiind unul de împotrivire față de regimul comunist, ci mai degrabă circumscris unui exercițiu firesc al atributelor dreptului de proprietate, care în perioada unui regim totalitar a fost în mod nefiresc incriminat.
Având drept efect o atingere adusă proprietății, ca drept fundamental, ocrotit universal, o astfel de condamnare obligă la acordarea unor măsuri
reparatorii, în condițiile și în limitele pe care fiecare stat național este chemat și îndreptățit să le stabilească.
Din această perspectivă, C. subliniază că în anul 2000 a fost emisă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 190, publicată în Monitorul Oficial nr. 572/_, privind regimul metalelor prețioase în România, care în cuprinsul art. 21 a reglementat dreptul persoanelor fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase de natura celor prevăzute la art. 3 au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946, de a solicita restituirea acestora, instanțelor de judecată de la domiciliul reclamantului, în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a menționatei ordonanțe. Acest act normativ a fost aprobat, cu modificări prin Legea nr. 261/_, intrată în vigoare în data de 13 mai 2002, care prin art. 341, a reglementat și o prorogare a termenului de 1 an înăuntrul căruia se putea solicita restituirea obiectelor din metale prețioase preluate abuziv.
Ulterior, O.U.G. nr. 190/2000 a fost republicată și actualizată, în prezent, prin art. 26 din acest act normativ, stipulându-se că persoanele fizice și juridice ale cărora obiecte din metale prețioase și pietre prețioase au fost preluate abuziv de stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul până la data de 31 decembrie 2009.
În cuprinsul alin. 12lit. b al articolului 26 din O.U.G. nr. 190/2000, republicată, care a fost introdus prin art. I pct. 2 al Legii nr. 591/2004, se precizează că, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin "preluare abuzivă a obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase"; se înțelege și preluarea efectuată în baza Legii nr. 284/1947.
Prin urmare, reclamanta a avut posibilitatea realizării dreptului său la restituirea obiectelor din metale prețioase preluate abuziv de către stat în baza Legi nr. 284/1947, începând cu data de 16 decembrie 2000 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 190/2000) și până la data de 31 decembrie 2009, prin prelungirile succesive ale termenului de decădere reglementat prin actele normative mai sus evocate. Odată împlinit termenul în care putea solicita restituirea în baza actului normativ special cu caracter reparatoriu, dreptul acesteia la restituire s-a stins, fiind cu neputință realizarea lui în condițiile Legii nr. 221/2009, invocate în prezent.
Nu a fost contestată în proces împrejurarea că părinții reclamantei au fost declarați luptători în rezistența anticomunistă, dar această calitate i-a fost conferită în virtutea altei condamnări, o condamnare cu caracter politic, pronunțată prin sentința penală nr. 525/1949 a Tribunalului Militar C., pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prevăzut de art. 209 pct. 4 C.pen., or, această condamnare nu face obiectul prezentului proces.
Măsuri reparatori cu privire la imobilele confiscate pot fi pretinse de reclamantă și în condițiile Legii nr. 10/2001, aceasta uzând de altfel de procedura instituită prin actul normativ special menționat.
Față de cele ce preced, recursul se va respinge ca nefondat, iar sentința civilă nr. 200/2013 a Tribunalului C. va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. V. S. împotriva sentinței civile nr. 200 din 2 aprilie 2013 a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | C. | V. | M. | D. | -L. B. |
GREFIER
S. - D. G.
Red.DB/dact.MS 2 ex./14 dec.2013 Jud.fond: C.A.C.
| ← Sentința civilă nr. 33/96. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 3430/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
