Sentința civilă nr. 450/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 450/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE A. -F. D.
Grefier D. I. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanții H. R., H. I., H.
G. și pe pârâții P. M. C. -N., P. J. C., C. C. PENTRU S. D., D. C. A. N. PENTRU R. P., având ca obiect "legea 10/2001";.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții prin apărător, avocat Cleopatra Cătană, ce depune la dosarul cauzei delegație de substituire a doamnei avocat Daciana Paler Groșan și împuternicire avocațială CJ/438248/2013, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul pune în discuție, raportat la prevederile art. 130 și 131 Cod Procedură Civilă, necompetența funcțională a Tribunalului C., Secția Civilă, invocată și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ (fila 104) de către C. C. pentru S. D. .
Apărătorul reclamanților arată că este de acord cu admiterea excepției necompetenței funcționale a Tribunalului C., Secția Civilă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței funcționale a Tribunalului C., Secția Civilă.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., sub nr._, reclamanții H. R., H. I. și H. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., P. J. C. și C. C. pentru S.
D., obligarea instituției P. ui municipiului C. -N., respectiv a Instituției P. ui J. C., după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru S.
D. din cadrul A. N. pentru R. P., întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii 247/2005, pentru imobilul situat în municipiul C. -N., str. Plopilor, nr. 90, înscris în CF nr. 20012, obligarea Comisiei C. pentru S. D. din cadrul A. N. pentru R. P. să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului identificat la petitul 1, precum și să emită decizie despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanții arată faptul că imobilul situat în C. -N., Teren Arător la Pietroasa, înscris inițial în CF 8751, identificat cu nr. topo. 14077/3/2/2/1, cu o suprafață de 834 stj. a fost proprietatea lui H. Varvara (în prezent decedată) conform certificatului de moștenitor anexat.
În vederea restituirii imobilului situat în C. -N., Teren Arător la Pietroasa, înscris inițial în CF 8751, identificat cu nr. topo. 140^77/3/2/2/1, au formulat Notificare în baza Legii 10/2001.
Ca urmare a emiterii Decretului nr. 23/1965 și 525/1964 imobilul anterior identificat a trecut în proprietatea Statului Român.
La data de 04 februarie 2008 Municipiul C. -N. prin Primar a emis Dispoziția de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 845/2008 prin care s- a dispus acordarea de despăgubiri.
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare s-a instituit o procedură administrativă în virtutea căreia "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuala a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
De la data emiterii dispoziției au trecut peste 5 ani, perioadă în care dosarul acestora nu a fost soluționat, dosarul rămânând în nelucrare deși art.131 și respectiv art. 16 alin. (5) si (7) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire.
Chiar dacă această obligație nu este prevăzuta de lege condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să fie unul rezonabil potrivit jurisprudenței CEDO, pronunțată în aplicarea art. 6 Paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Este adevărat faptul că procedura de acordare a despăgubirilor este temporar suspendată în ce privește regimul stabilirii și a plății despăgubirilor, conform prevederilor OUG 4/2012, modificată, până la data de 15.05.201:1, însă acest aspect, apreciază că nu justifică încetarea oricărui demers administrativ din partea pârâtelor de rând 1 și 2, cărora le incumbă obligația de a finaliza procedura cu o dispoziție și de a transmite aceasta dispoziție, împreună cu dosarul, mai departe, autorității competente.
La data de_ pârâtul P. municipiului C. -N. a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea acțiunii, în principal pe cale de exceție, și în subsidiar ca inadmisibilă.
În motivare pârâtul arată faptul că față de susținerile reclamanților înțelege să invoce excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Astfel, învederează instanței faptul că semnătura reclamanților semnifică atât însușirea textului acțiunii, cât și manifestarea expresă de voință în sensul învestirii instanței de judecată cu soluționarea pricinii, ori cererea de chemare în judecată nu este semnată de către reclamanți, astfel încât, raportat la prevederile art. 194, lit. E Cod procedură civilă, coroborat cu art. 196 Cod procedură civilă, aceasta este nulă.
Pe fondul cauzei, referitor la inadmisibilitatea acțiunii, arată pârâtul faptu că aceasta se întemeiază pe următoarele considerente: Capitolul V din Titlul VII al Legii 247/2005, text de lege pe care reclamantele își întemeiază pretențiile, a fost abrogat prin adoptarea Legii 165/2013. Astfel, conform art. 50, lit. C din Legea 165/2013 se abrogă art.. 16,17,18 ale Legii 247/2005, care se refera la "Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor." Urmare acestei modificări, solicitările reclamanților urmează a fi respinse.
Odată cu apariția Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, acordarea de despăgubiri, sau, conform noii legi "măsuri compensatorii" se face prin procedura prevăzută de această lege, și aceasta datorită faptului că nu mai există o altă procedură care să instituie o modalitate alternativă de "finalizare a procedurii de despăguibire prin echivalent".
Conform art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor
aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrații în vigoare a prezentei legi." Astfel, consideră pârâtul ca acțiunea reclamanților intră sub incidența acestor texte de lege, fiind de imediată aplicare.
Totodată, acțiunea reclamanților este inadmisibilă și pentru că, prin petitele formulate, aceștia solicita obligarea primarului municipiului C. -N. să transmită către instituția P. ui cu privire la imobilul sitatu în C. -N., str. Plopilor nr. 90, înscris în CF 20012, dar îm motivare se referă la un alt imobil. Or, imobilul situat în C. -N., str. Plopilor nr. 90 nu este al antecesorilor reclamanților, ci a unor terțe persoane.
De asemenea, învederează pârâtul faptul că acesta nu a refuzat transmiterea dosarului către instituția P. ui și nici nu a refuzat punerea în aplicare a textelor legale în materie, astfel încât formularea unei astfel de cereri este nefondată.
În vederea transmiterii dosarelor către instituția P. ui acestea trebuie să fie complete, iar la dosarul intern al reclamanților nu a fost depusă sentința, care să poarte mențiunea grefei "definitivă și irevocabilă", pronunțată în dosarul nr. _
*, prin care numiții Hunzadi I. și Hunzadi G. au atacat Dispoziția nr. 3889/2011. Mai menționează că în acel dosar instanța s-a pronunțat în data de _
, deci P. municipiului C. -N. nu ar fi avut posibilitatea de a transmite dosarul reclamanților, aceasta cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. cu mult înainte de pronunțarea instanței de recurs.
Solicită pârâtul a se pune în vedere reclamantei să își precizeze acțiunea, în sensul în care prin petite solicită înaintarea documentației pentru imobilul situat în
C. -N., str. Plopilor, nr. 91, iar în motivele acțiunii se referă la imobilul situat în
-N., Teren Arător la Pietroasa.
Raportat la dispozițiile art. 451 alin 2 Cod Procedura Civila, solicită pârâtul respingerea petitului prin care se cerer acordarea de cheltuieli de judecată întrucât acesta nu se află în culpă procesuală . și în subsidiar, în situația în care se va admite cererea reclamanților referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, solicită cenzurarea acestora, și reducerea lor la un cuantum rezonabil.
La data de_ pârâta C. C. pentru S. D. a depus la dosar întâmpinare, invocând pe cale de excepție necompetența funcțională a Secției civile din cadrul Tribunalului C., privind cererea de chemare în judecată și excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În motivare pârâta arată faptu că, raportat la excepția necompetenței funcționale a instanței sesizate, învederează următoarele:
Examinarea legalității și temeiniciei deciziilor emise de C. C. de Stabilire a D., ca și obligarea acesteia la emiterea deciziei în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit-o în competența instanței specializate de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, stabilește în mod expres faptul că este de competența secției de contencios administrativ din cadrul tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul soluționarea cauzelor având ca obiect anularea deciziilor Comisiei Centrale ori obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Normele de drept care consacră competența funcțională a instanțelor de judecată au caracter imperativ, opinie susținută de necesitatea respectării principiului specializării judecătorului, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în Decizia nr. XV/2007.
Mai mult decât atât, dispozițiile mai sus amintite sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant. Având în vedere cele menționate, solicită pârâta admiterea excepției necompetenței Secției Civile a Tribunalului C., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă funcțional să o soluționeze,
respectiv Secția Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Tribunalului C. .
Cu privire la solicitarea privind obligarea CCSD la analizarea, evaluarea și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, solicită a se constata că cererea de chemare în judecată este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/_
, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: "dispozițiile prezentei legi se aplică_ cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, așa cum a precizat mai sus, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Conform art. 17 alin.1 lit. a-b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, pârâta face precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază pârâta că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
În acest context, pârâta atrage atenția asupra faptului că pretențiile reclamantei astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul ui Oficial nr.278/_ .
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică (....) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Învederează pârâta faptul că în speța de față doarul de despăgubire al reclamantei nu a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru a putea fi declanșată procedura administrativă mai sus menționată.
Până atunci, CCSD nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații legale sau convenționale. Or, cum nu există vreo obligație în acest sens în sarcina CCSD, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
Pentru considerentele expuse, solicită pârâta, admiterea excepției necompetențieî funcționale a Secției Civile a tribuhaluiui C., precum și admiterea excepției prematurității cererii de chemare în judecată a Comisiei Centrale pentru
S. D. și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților ca prematur formulată.
La data de_ pârâta C. C. pentru S. D. depune la dosar cerere privind introducerea în prezenta cauză a Comisiei N. pentru Compensarea Imobilelor.
Arată pârâta faptul că urmarea a publicării Legii Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/_, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Mai mult decât atât, dispozițiile noii legi se aplică inclusiv "cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor_ la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).
Potrivit acestui act normativ, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Conform art.17, alin.1, lit. a din lege, noua comisie validează/ invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
La data de_ pârâta Instituția P. ui J. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți în contradictoriu cu această instutuție.
În motivare, pârâta arată faptul că raportat la susținerile și pretențiile reclamanților așa cum au fost formulate prin acțiunea introductivă, precum și în urma analizării actelor depuse în probațiune, pe cale de excepție invocă excepția prematurității chemării în judecată a acestei instituții pentru următoarele considerente:
Prin notificarea depusă în termen legal în baza Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. nr. 8751, nr. top 14077/33/2//1, situat în C. -N., Teren Arator la Pietroasa, aceasta fiind soluționată prin Dispoziția P. ui Municpiului C. -N. nr. 845/_, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul mai sus identificat.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin.3 din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii 1/2001, republicată, se transmit Secretariatului Comisiei N. după exercitarea controlului de legalitate de către prefect.
Având în vedere că, până la data prezentei, dosarul de revendicare având ca obiect imobilul situat în C. -N., Teren Arător la Pietroasa, nu a fost înaintat Instituției P. ui-Județul C., această instituție se află în imposibilitatea îndeplinirii atribuției de exercitare a controlului de legalitate, aceasta putând fi realizată doar ulterior predării la registratura instituției a dosarului aferent dispoziției conținând propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilul în litigiu.
Pe fondul cauzei, solicită pârâta respingerea acțiunii reclamanților cu privire la petitele nr. 1 și 3 pentru următoarele considerente:
Criteriul care stă la baza înaintării dosarelor de despăgubiri către Secretariatul Comisiei N. îl reprezintă ordinea înregistrării la registratura Instituției P. ui -Județul C. a dosarelor, precum și în baza unei proceduri impuse de către Autoritatea Națională pentru R. P., respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr limitativ de 25 de dosare ce pot fi înaintate.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională pentru R. P. este organismul de specialitate al administrației publice centrale constituit în vederea îndeplinirii atribuțiilor cu privire la aplicarea corectă și unitară a prevederilor Legii nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare. Atribuțiile stabilite în sarcina sa sunt enumerate în art. 5 al actului normativ sus indicat și constau printre altele în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților publice locale și centrale deținătoare de imobile care formează obiectul restituirii potrivit Legii nnlO/2001.
În baza acestor dispoziții legale precum și a Calendarului A. N. pentru R. P., conținând programarea stabilită în vederea predării dosarelor de despăgubiri constituite potrivit Legii nr. 10/2001, Instituția P. ui Județul C. este obligată să respecte atât progarmarea stabilită de autoritate (data, ora) la care se pot preda dosarele cât și în ceea ce privește numărul maxim de dosare care se pot preda (25 dosare).
Totodată, învederează instanței faptul că potrivit practicii consacrate de autoritate numărul total al programărilor stabilite pentru Instituția P. ui - Județul C. în cursul unui an calendaristic este de 4 programări.
Referitor la petitul nr. 3 al acțiunii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, învederează instanței că nu poate fi reținută reaua credință și nici culpa acestei instituții în aplicarea prevederilor legale din cadrul procedurii de acordare de măsuri compensatorii, deoarece așa cum a arătat anterior, operația administrativă de predare a dosarelor de revendicare către Secretariatul Comisiei N. se realizează după exercitarea controlului de legalitate, precum și cu respectarea programării (eșalonării) stabilite de Autoritatea Națională pentru R. P. . Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Secției
Civile a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru următoare motive:
Prezenta cauză are caracter administrativ, astfel cum s-a statuat în practica Curții de Apel C., a Curții de Apel B. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au arătat că o cerere cum este cea formulată în prezentul dosar se întemeiază pe prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în forma în vigoare la momentul introducerii acțiunii. Acest articol se află în Capitolul V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, capitol intitulat "Procedura administrativă de acordare a despăgubirilor";.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii 247/2005, "Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S. D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.";
Chiar și după modificarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor din Titlul VII al Legii 247/2005, prin intrarea în vigoare a Legeii nr. 165/2013, în speță ne aflăm într-o procedură administrativă, ulterioară și diferită de procedura reglementată de Legea 10/2001, întrucât a fost emisă dispoziția primarului prevăzută de Legea 10/2001.
Mai mult, se reține că, în esență, obiectul litigiului constă în obligarea unei autorități publice de a îndeplini o operațiune administrativă, cuprinsă în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, așa cum s-a arătat anterior, astfel că sunt aplicabile disp. art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care permit instanței să oblige autoritatea publică să efectueze operațiunea administrativă necesară pentru protejarea unui drept sau a unui interes legitim.
În plus, se observă că în speță instanța nu mai are a analiza îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii, potrivit Legii 10/2001, ci doar îndeplinirea atribuțiilor unei autorități publice, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
Față de toate aceste considerente și în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C. și va declina competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții H. R., H. I. și H. G. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului C. -N., P. județului C. și C. C. pentru S. D.
, în favoarea Secției mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței funcționale a Secției Civile a Tribunalului C.
.
Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții
H. R., H. I. și H. G. în contradictoriu cu pârâții P. municipiului
-N., P. județului C. și C. C. pentru S. D., în favoarea Secției mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului C. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
-F. D.
Grefier,
D. I. D.
dact. D.D. 24 Septembrie 2013 red AD/tehn DD
20 noiembrie 2013/8 ex
| ← Decizia civilă nr. 2866/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 605/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
