Sentința civilă nr. 513/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.513/F/2013
Ședința publică din data de 8 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. C., judecător GREFIER: E. M. - M.
Ministerul Public reprezentat prin: PROCUROR: COMAN FELIX A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamanta T. M. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ANFP BN, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta T. M. -E.
, lipsă fiind pârâtul S. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice - ANFP BN. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care :
Se constată că la data de_ la dosar s-a comunicat prin fax, întâmpinare formulată de pârât, într-un singur exemplar.
Tribunalul pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, ridicată din oficiu la termenul de judecată precedent.
Reclamanta T. M. E., arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Reprezentantul parchetului solicită instanței admiterea excepției și în consecință respingerea acțiunii reclamantei ca fiind prescrisă.
Tribunalul reține pricina în pronunțare cu privire la excepție.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sun numărul de mai sus, reclamanta T. M. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, după cum s-a precizat la termenul din 11 ianuarie 2013, a solicitat ca prin sentința ce se va da în cauză să fie obligat pârâtul la plata sumei de 5000 Euro reprezentând daune morale, în favoarea reclamantei, în calitate de moștenitoare a numitului Betuker Iozsef, în temeiul Legii 221/2009, cu motivarea că bunicul său a fost prizonier în URSS în perioada 25 martie 1945 până la data de 8 iunie 1947. S-a mai arătat că reclamanta nu este beneficiară a Legii 118/1990 și solicită cele de mai sus întrucât prin această ultimă lege nu a fost despăgubită.
Pârâtul, legal citat (f. 17), nu și-a mandatat reprezentant în cauză, însă a formulat întâmpinare (f.18) prin care invocă excepția prescripției dreptului la acțiune
, iar pe fond respingerea cererii ce neîntemeiată, în subsidiar reducerea cuantumului solicitat cu titlu de despăgubire. Față de excepția prescripției dreptului material la
acțiune, raportată la petitul privind acordarea despăgubirilor morale, arată că din conținutul art. 5 din Legea nr. 221/2009 rezultă faptul că termenul în care o persoană ar fi avut posibilitatea de a formula o cerere în despăgubire este de 3 ani, de la data intrării în vigoare a legii, astfel că data la care s-a promovat acțiunea,_ este ulterioară acestui moment. Pe de altă parte din textul art. 1 alin. 2 lit a și urm din Legea nr. 221/2009 nu rezultă că măsura prizonieratului ar reprezenta condamnare cu caracter politic, faptul generator de prejudicii neregăsindu-se nici printre măsurile prevăzute expres de art. 3 alin. 1 din lege.
La termenul de judecată din data de_, tribunalul a ridicat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe care a pus-o în discuția părților la termenul de judecată de astăzi, reclamanta lăsând modul de soluționare a incidentului procedural la aprecierea instanței.
Excepția este întemeiată, va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii introductive ca atare, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare.
Văzând natura pretențiilor cu care a fost sesizată instanța și actul normativ pe care s-au întemeiat, se observă prevederile art. 5 din Legea 221/2009, unde se dispune că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al doilea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Textul legal instituie u termen de prescripție în cadrul căruia persoanele îndreptățite pot cere acoperirea de către stat a prejudiciului moral suferit, de 3 ani, care începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 14 iunie 2009 (legea este publicată în Monitorul Oficial nr. 396 din 11 iunie 2009), și care se epuizează în 14 iunie 2012. Reclamanta a introdus acțiunea de față cu încălcarea termenului analizat, la 29 noiembrie 2012, așa cum se deduce din rezoluția administrativă și mențiunile de la filele 1 și 2, astfel că cererea de chemare în judecată se impune a fi respinsă ca prescrisă.
Excepția analizată are următoarele caractere: este una de fond deoarece afectează exercițiul dreptului la acțiune (aceea componentă a dreptului ce constă în posibilitatea de a obține condamnarea pârâtului), peremptorie întrucât tinde la împiedicarea judecății de fond și absolută pentru că privește încălcarea unei norme imperative, cum este, fără îndoială, cea din prezenta cauză, putând fi invocată din oficiu de instanță, în orice fază a procesului.
Obligația instanței de judecată ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune este prescris este stipulată în articolul 18 din Decretul 167/1958 și subzistă în litigiul actual din perspectiva articolului 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, ce stabilește că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, adică Legea 221/2009 ce trebuie coroborată cu Decretul 167/1958.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune ridicată din oficiu de instanță și respinge în consecință cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. M. E. , domiciliată în B., str. Aleea C., nr. 1, ap. 108, jud.
B. -Năsăud, împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
N. C. | E. | M. | M. |
Dact. N.C. _
| ← Încheierea civilă nr. 622/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 542/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
