Decizia civilă nr. 4004/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4004/R/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 13 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTORI:
M. -C. V. ANA I.
G. :
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
MARAMUREȘ, împotriva sentinței civile nr. 809 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._, privind și pe reclamanta C. D.
-E., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
P. de pe lângă C. de A. C. este reprezentat de doamna procuror Slabu Aurelia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin memoriul de recurs, pârâtul-recurent a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelui motiv de recurs, referitor la acordarea daunelor morale, întrucât acest capăt de cerere a fost respins de instanța de fond. nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției invocate de instanță și pune concluzii în sensul respingerii recursului, întrucât criticile aduse hotărârii instanței de fond prin acesta sunt neîntemeiate, întrucât corect s-a constatat că măsura administrativă a deportării și stabilirii domiciliului obligatoriu dispusă prin Decizia MAI nr. 20/_ constituie măsură administrativă cu caracter politic.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 809 din 22 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C. D. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu, dispusă în privința reclamantei prin Decizia MAI nr. 200 din_ și ridicată prin Decizia MAI nr. 6100 din_, a fost admisă excepția de tardivitate în ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la acordarea sumei de 200.000 euro, echivalentul bunurilor confiscate și folosite de S. R. pe o perioadă de 5,5 ani, a fost respins ca tardiv formulat acest capăt de cerere, au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate și a fost
respinsă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta C.
E. (născută C. ereu, în data de_ în Berliște-Oravița) a fost dislocată împreună cu bunicii C. ereu G. și Carolina, precum și cu mama C. ereu E. în comuna Jegălia-Fetești în data de_, în baza deciziei MAI nr.200/1951. Prin Decizia nr. 6200 din_ li s-au ridicat restricțiile domiciliare numiților C. ărău G., C. ărău Carolina și C. ărău E. .
În ce privește constatarea caracterului politic al măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu, dispusă în privința reclamantei prin Decizia MAI nr. 200 din_ și ridicată prin Decizia MAI nr. 6100 din_, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne. Așadar măsura stabilirii domiciliului obligatoriu dispusă în privința reclamantei și întemeiată pe decizia MAI nr. 200/1951 este de drept o măsură administrativă cu caracter politic. Sub acest aspect, este irelevantă vârsta pe care a avut-o reclamanta la data luării măsurii, posibilitatea concretă de conștientizare a efectelor acesteia, deoarece legea nu instituie derogări în funcție de astfel de elemente. Esențial este că reclamanta a fost la rândul său subiect pasiv al măsurii administrative cu caracter politic, chiar dacă prin efectul indirect al punerii ei în aplicare față de membrii familiei reclamantei. Pe cale de consecință, acest capăt de cerere a fost admis.
Din interpretarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a, b și c din Legea nr. 221/2009 tribunalul a reținut că acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare presupune existența unei hotărâri judecătorești de condamnare, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, tribunalul a mai reținut că prin Deciziile nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Având în vedere declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din Legea nr. 221/2009, în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 31 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 republicată, se constată că în prezent nu mai există nici un temei juridic reglementat de Legea nr. 221/2009 care să permită acordarea de daune morale.
T. a reținut că potrivit prevederilor art. 5 al. 1 din Legea nr. 221/2009,
"orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005 ori repunerea în drepturi, dacă s-a dispus prin hotărârea de condamnare decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Termenul de 3 ani statornicit de lege a avut ca moment de debut data de_ întrucât Legea nr. 221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 396/_ și a intrat în vigoare la trei zile de la publicare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituția R. iei, actul neprevăzând o dată ulterioară de intrare în vigoare. În ședința publică din data de 13 septembrie 2012 avocatul reclamantei a făcut referire la necesitatea depunerii unei precizări de acțiune, dar nu a procedat în consecință, fiind depus la dosar în data de_ un memoriu în care indirect se face trimitere la bunurile confiscate familiei reclamantei. Precizarea de acțiune prin care reclamanta a solicitat a se dispune obligarea S. ui R., în baza art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, la plata sumei de 200.000 euro, echivalentul valorii bunurilor confiscate, a fost înregistrată la dosar doar în data de_, după expirarea termenului legal (_ ). S-a apreciat de către tribunal că în speță cererea vizând obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale a fost depusă tardiv deoarece termenul de 3 ani stabilit de lege este unul de decădere, iar nu de prescripție
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, iar instanța a respins cererea acesteia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, a căror efectuare nu a fost dovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței modificarea sentinței în sensul respingerii petitului privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu în privința reclamantei.
În motivarea recursului pârâtul recurent a arătat că reclamanta a fost strămutată la data de_ 1, conform deciziei MAI nr. 200/1951, împreună cu familia sa în localitatea Jegalia Nouă - Fetești. Recurentul a invocat dispozițiile art. 1 lin. 3 și art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Recurentul a invocat decizia Curții Constituționale nr. 1358/_ și a arătat că după publicarea deciziei Curții Constituționale nu mai există temei legal pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii, putând fi acordate doar măsurile reparatorii la care se referă art. 5 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 221/2009.
În consecință, proceselor în curs de judecată li se aplică legea în forma dobândită după declararea neconstituționalității, chiar dacă declararea neconstituționalității textului de lege a avut loc în cursul soluționării cauzei.
Totodată, recurentul a apreciat că nu se poate reține existența unei speranțe legitime a reclamanților la obținerea unei compensații pentru acoperirea prejudiciului moral, deoarece dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale.
În ceea ce privește jurisprudența C.E.D.O., recurentul a arătat că în sensul jurisprudenței Curții, nu reprezintă o bază legală solidă un act legislativ care la scurt timp după emiterea lui a fost contestat ca fiind contrar principiilor constituționale și găsit neconstituțional pe aceste motiv.
Pentru aceste motive, pârâtul a solicitat respingerea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Verificând sentința recurată, curtea constată că instanța de fond a admis în parte doar acțiunea reclamantei și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a stabilirii domiciliului obligatoriu dispusă în privința reclamantei prin decizia MAI nr. 200/_ și ridicată prin decizia MAI nr. 6100/_, tribunalul reținând în mod corect că această măsură are caracter politic, fiind îndeplinite dispozițiile art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Deși pârâtul recurent a solicitat în finalul memoriului de recurs să fie respins acest petit, nu a dezvoltat nicio critică din care să rezulte că instanța de a fond ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Singura critică argumentată consistent de către pârâtul recurent vizează acordarea daunelor morale pentru prejudiciul adus reclamanților prin măsurilor politice adoptate de statul totalitar, însă această critică este inadmisibilă, în condițiile în care instanța de fond a respins pretențiile reclamantei vizând acordarea despăgubirilor morale.
Așadar, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 221/2009, în vigoare în forma existentă după declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Pentru aceste considerente, curtea va respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 809 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
-T. N. M. C. V. ANA I.
G.
M. L. -T.
Red. A.T.N. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.S. T.
| ← Sentința civilă nr. 4001/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 77/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
