Decizia civilă nr. 542/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 542/R/2013
Ședința publică din 22 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. O. I., împotriva sentinței civile nr. 5244 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPRE-ZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUDS, având ca
obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, domnul avocat C. I., care depune la dosar împuternicirea avocațială pentru redactarea și susținerea recursului, precum și reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror SA, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care C. constată că recursul declarat de reclamanta P. O. I., a fost introdus în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009. Totodată, constată că la data de_, pârâtul intimat a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantă și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată ca nefondată și, de asemenea, solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ..
Instanța înmânează reprezentantului reclamantei recurente un exemplar din întâmpinarea pârâtului intimat.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar chitanța care atestă plata onorariului avocațial în cuantum de 200 lei și arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent pentru susținerea recursului și reprezentantei Parchetu- lui de pe lângă C. de A. C. pentru a pune concluzii asupra recursului care
formează obiectul prezentului dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent, în temeiul art. 304/2 pct. 7 și 9 C.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 3 C.pr.civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligării S. ui R. la plata sumei de 30.000 lei, reprezentând contrava-loarea
a 150.000 bucăți cărămizi arse, pentru ridicarea Bisericii ortodoxe în satul I. (bucata de cărămidă este 2 lei), cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 200 lei, conform chitanței pe care a depus-o la dosar.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că atunci când s-a făcut
C.A.P. în com. I. s-au făcut 20 sau 30 de cuptoare pentru arderea cărămizilor efectuate pentru edificarea Bisericii ortodoxe în satul I., iar funcționarii care reprezentau autoritățile statului în acea vreme făceau presiuni pentru a împie- dica efectuarea lucrărilor de edificare a bisericii.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că situația din prezenta cauză nu se încadrează în drept în dispozițiile Legii nr. 221/2009, având în vedere că prin această lege specială, legiuitorul a intenționat să acorde despăgubiri persoanelor care au luptat împotriva regimului comunist instaurat în
ia la data de_ . Totodată, arată că măsura aplicată reclamantei este una administrativă, însă această măsură administrativă nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009.
C. reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5244 din 18 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei P. O.
I. împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice S. pentru obligarea acestora la plata sumei de 300.000 lei reprezentând contravaloarea a
150.000 bucăți cărămizi arse în cuptor, confiscate în anul 1962.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta s-a străduit să demonstreze în fața instanței de judecată că i-au fost confiscate în mod abuziv
150.000 bucăți cărămidă arse în cuptor și să obțină contravaloarea acestora de la
român, respectiv suma de 300.000 lei.
Pentru pretinsul abuz reclamanta nu a putut prezenta nici un fel de act scris din care să rezulte cu certitudine confiscarea acestor cărămizi, ci doar martori care să ateste acest lucru.
Dispozițiile art. 5 alin 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358/_ și prin Decizia nr. 1360/_ a Curții Constituționale, astfel că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și dispozițiile art. 147 din Constituție.
Prin Decizia nr. 12/_ înalta Curte de C. și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P. ui de pe lângă înalta Curte de C. și Justiție și a stabilit ca urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010. dispozițiile art. 5 alin. 1 lit, a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora si-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Cererea reclamantei pentru acordarea despăgubirilor materiale excede cadrului legal.
În concluzie, din probele aflate la dosar, a rezultat fără echivoc faptul că măsura la care se face referire în acțiune nu poate fi calificată de către instanța de judecată nicidecum ca o măsură cu caracter politic în înțelesul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Mai mult, actul normativ în vigoare nu prevede acordarea de despăgubiri bănești pentru acțiunile de genul celor invocate în prezentul dosar.
În consecință, acțiunea reclamantei apare ca nefondată, fiind respinsă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. O. I. solicitând în temeiul art.304/2 pct. 7 și 9 Cod procedura civila raportat la art.3l2 alin.3 din același cod admiterea recursului, modificarea sentinței recurate ca fiind nelegala în sensul admiterii acțiunii și obligarea S. ui R. la 30 000 lei - reprezentând c/valoarea a 150.000 bucăți cărămizi arse pentru ridicarea Bisericii ortodoxe din satul I. (bucata la cărămida este de 2 lei) .
În motivarea recursului, recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii străine de natura pricinii fiind ca atare lipsită de temei legal.
Se arata în mod ironic în motivarea hotărârii că reclamanta "s-a străduit" să demonstreze în fața instanței că i-au fost confiscate abuziv 150 000 bucăți cărămidă arsă în cuptor (semisamot). Arată că a și dovedit acest lucru - respectiv prin audierea celor doi martori (puteau fi martori toți cetățenii din sat - fiind vorba de o fapta de notorietate publica) care spun că într-o perioada mai tulbure a evoluției satului romanesc 1961-1963 - de la un sat întreg s-a ridicat forțat prin amenințare, intimidare și forță publică cele 150 000 cărămizi care s-au folosit la ridicarea grajdurilor și a magaziei nou înființatului C.A.P. din localitate. Rezulta din declarații că autorii măsurii administrative abuzive sunt activiștii P.C.R. de la raionul Jibou, Primăria Odorhei, securitatea, armata și miliția. Bunăoară prim curatorul și alți membri din comitetul parohial au fost reținuți în sat o săptămâna
- prim curatorul fiind amenințat că-și va pierde serviciul de la Barajul Firiza unde era angajat. Judecătorii tineri nu cunosc sau au uitat celebra deviza a timpului de atunci "socialismul a învins definitiv la orașe și sate".A făcut demersuri la Arhivele statului, orașul Jibou, etc. dar n-a obținut documente oficiale deoarece crede că nu s-au făcut - ferindu-se să fie incriminați ei singuri.
Legea 221/2009 prevede ca și pentru masurile administrative cu caracter politic luate în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 se acorda despăgubiri civile - afirmația instanței fiind gratuita în acest sens.
Măsura administrativă luată împotriva recurentei încălca fundamental dreptul la proprietate, dreptul la cult și la exercitarea libertății religioase, dreptul la libertate al persoanei, etc., masuri cu excelent caracter politic.
Pârâta D. generală a F. P. a județului S. în numele M. ui F.
P. în calitate de reprezentant al S. ui R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală iar pe cale de consecință respingerea acțiunii ca nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
Condiția esențială pentru a solicita aplicarea Legii nr. 221/2009 este acea de a dovedi, în condițiile art. 1-4 din acest act normativ, că persoana a fost condamnată sau a suferit măsuri administrative, urmare a opunerii la regimul totalitar instaurat în anul 1945.
Reclamanta nu a făcut dovada că ar fi suferit o astfel de măsură administrativă.
Pe de altă parte, deși textul art. 5 alin. 1 al Legii nr. 221/2009, în partea inițială, vorbește de persoană, fără a preciza dacă este vorba de o persoană fizică sau juridică, din a doua parte a textului, care vorbește de decesul persoanei, reiese fără dubiu că legea este aplicabilă doar persoanelor fizice.
Aceasta pentru că doar persoanele fizice pot deceda, doar succesiunile acestora se deschid prin moarte, potrivit art. 651 cod civil în forma de la data Legii nr. 221/2009, iar reclamanta era și este o persoană juridică.
Același text prevede că soțul sau descendenții acesteia pot face solicitări instanței. Și acest text duce la concluzia că doar persoanele fizice pot formula acțiuni, pentru că doar acestea pot avea soț sau descendenți.
Apoi, textul legal nu vorbește și de încetarea ființei persoanei juridice, prin comasare, divizare sau dizolvare, cum prevede art. 40 din Decretul nr. 31/1954, ci doar despre deces, prin urmare, dacă nu prevede aceasta, nu se poate aplica decât persoanelor prevăzute, anume celor fizice.
În acest sens trebuie înțeleasă afirmația instanței de fond, că actul normativ în vigoare nu prevede acordarea de despăgubiri bănești pentru acțiunile de genul celor invocate în prezentul dosar.
Mai trebuie arătat, în aceași idee, că pentru persoanele juridice există alte acte normative reparatorii, cum ar fi pentru culte, cu titlu de exemplu, Ordonanta de Urgenta nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din R. ia. Acest act normativ este indicat doar exemplificativ, doar pentru a arăta că pentru anumite persoane juridice există acte normative speciale, care reglementează juridică a anumitor bunuri, și că fiecare act normativ trebuie aplicat situației speciale reglementate, și doar persoanelor acolo prevăzute.
Aceasta pentru că, de exemplu, în temeiul acestui act normativ ce privește retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din R. ia, o persoană fizică nu poate formula cereri.
Corelativ invers, o persoană juridică nu poate formula cereri în temeiul Legii nr. 221/2009, pentru că această lege reglementează doar situația persoanelor fizice.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. și 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. O. I. împotriva sentinței civile nr. 5244 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
A. -A. P. | C. -M. | CONȚ | I. -D. | C. |
I.D.C./R.V.
2 ex./ _
Jud.fond: C. N. C. - Tribunalul Sălaj
GREFIER,
A. A. M.
| ← Sentința civilă nr. 513/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 4001/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
