Decizia civilă nr. 29/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/R
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. G.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de reclamantul B.
M. A., cu domiciliul în localitatea Ungheni, sat V. nr. 59, județul Mureș, împotriva sentinței civile nr. 1529 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data din data de _
, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_ .
Instanța, în urma deliberărilor a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1529 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr._ se respinge, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul B. M. A., cu domiciliul în localitatea Ungheni, sat V. nr. 59, județul Mureș, în contradictoriu cu pârâta P. M. -M., cu domiciliul în localitatea Maia M., str. H., nr. 37, județul M., și M. B. M., reprezentat prin P., cu sediul în B. M., str. G. Ș., nr. 37, jud. M., având ca obiect acțiune în constatare și succesiune. Instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, cererea cu care a fost investită a o soluționa, așa cum a fost formulată și ulterior precizată, cuprinde un capăt de cerere principal și cereri accesorii care depind de modul de rezolvare dat capătului principal de cerere, respectiv instanța a fost investită a se pronunța cu privire la următoarele:
să se constate dreptul de proprietate comună devălmașă al defuncților săi părinți B.
A. decedat la data de 23 noiembrie 1996 și B. Minodora-Ana decedată la data
de 22 martie 1992, asupra imobilului, în natură casă de locuit compusă din două camere și dependințe, situat în B. M. -cartier Ferneziu, str. Valea Stejarului, nr. 11, jud. M., identificat cu CF nr. 1. B. M., nr. cadastral 1., cu titlul de drept construire;
să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în natură casă de locuit cu datele de identificare mai sus indicate în cartea funciară în favoarea defuncților B. A. și B. Minodora-Ana;
să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei B. -Minodora- Ana, decedată la data de 22 martie 1992, cu ultimul domiciliu în B. M. și să se constatate că masa succesorală rămasă, se compune din cota de ½ parte din imobilul casă de locuit care face obiectul prezentului litigiu;
să se constate că au calitatea de moștenitori legali acceptanți ai defunctei
Defunctul B. A. în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de ¼ parte din succesiune și
Reclamantul B. M. -A. în calitate de descendent de gradul I, fiul acestora cu o cotă de 3/4 din succesiune (sau 3/8 din întregul imobil).
să se constate că defuncta B. -Luminița Ana decedată la data de 6 februarie 2001 și pârâta P. M. -M., ambele în calitate de fiice sunt străine de succesiune prin neacceptare.
să se constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctului B. A. decedat la data de 23 noiembrie 1996, cu ultimul domiciliu în B. M. ,
să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma acestuia se compune din cota de 5/8 parte (1/2 +1/4 din 1/2) din imobilul casă de locuit care face obiectul prezentului litigiu,
să se constate că singurul moștenitor legal acceptant al succesiunii este reclamantul B. M. A. în calitate de fiu cu o cotă de 1/1 din moștenire.
să se constate că defuncta B. -Luminița Ana decedată la data de 6 februarie 2001 și pârâta P. M. -M., ambele în calitate de fiice sunt străine de succesiune prin neacceptare
-să se atribuie întreaga masă succesorală reclamantului și să se dispună intabularea în cartea funciară în favoarea acestuia
-să se contate un drept de superficie asupra suprafeței de 232 m.p. teren aferent casei identificat prin CF nr. 193 Ferneziu, nr. cadastral 1.
Instanța de fond a reținut că pe baza actelor de stare civilă depuse la dosar și a martorilor audiați, reclamantul și-a justificat calitatea de moștenitor cu privire la persoanele decedate B. A. decedat la data de 23 noiembrie 1996 și B. Minodora-Ana decedată la data de 22 martie 1992, și astfel solicitarea acestuia de constatare a dreptului de superficie care constă în dreptul de proprietate asupra casei și a dreptului de folosință asupra suprafeței de teren afectată de construcție este justificată. S-a reținut că autorii reclamantului B. A. și B. Minodora- Ana au construit o casă în localitatea B. M. - cartier Ferneziu, str. Valea Stejarului, nr. 11, jud. M., anterior anului 1990, fără autorizație de construire, așa cum a rezultat din depozițiile martorilor audiați în cauză și din conținutul cărții funciare nr. 1. B. M., conform extrasului pentru informare depus la filele 4-5, pe
terenul proprietatea S. ui R., teren ce a devenit proprietatea Mun. B. M. în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991. Deși prin acțiunea formulată, așa cum a fost ulterior modificată, reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate comună devălmașă al autorilor săi asupra imobilului, în natură casă de locuit și a unui drept de superficie asupra suprafeței de 232 m.p. teren aferent casei, instanța constată că în realitate este vorba de constatarea unui drept de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate, iar în acest sens instanța de fond reține că, este unanim acceptat în doctrina și în practica judiciară că dreptul de superficie poate fi dobândit prin convenție, legat, uzucapiune sau lege. "Simplul fapt de a ridica construcții pe terenul altuia, cu toată buna-credință, nu ar putea constitui un drept de superficie în beneficiul constructorului, în lipsa unuia din cele patru elemente menționate anterior";, se arată la pct. 63 din Cauza Bock și Palade împotriva R. iei, a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În cauza mai sus menționată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că în speța analizată de Curtea Supremă de Justiție, s-a constatat, contrar practicii judiciare constante, nașterea dreptului de superficie dintr-o simplă situație de fapt, care nu a fost urmărită sau cunoscută de cei interesați, dând efect juridic aparenței de drept, care nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la nașterea dreptului de superficie, pronunțându-se o hotărâre prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate, fără ca ingerința să aibă temei în dreptul intern. De asemenea s-a constatat de curte că instituirea unui drept de superficie constituie o ingerință în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a alineatului (1) al art.1 din Protocolul Adițional nr.1 al Convenției.
Din motivarea acțiunii instanța reține că reclamantul și-a argumentat dobândirea de către autorii săi a dreptului de superficie tocmai pe acordul tacit al pârâtului S. R. la edificarea construcției, solicitând practic instanței ca în contradicție cu cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului Cauza Bock și Palade, să dea eficiență aparenței de drept, constatând dreptul de superficie al autorilor reclamantului asupra terenului și pe cale de consecință, dreptul de proprietate asupra construcției.
Asta în condițiile în care diferit de ipoteza de lucru oferită de cauza analizată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, autorilor reclamantului nu li se poate reține nici măcar buna credință, aceștia construind casă fără a deține autorizație de construire.
Cum aparența de drept nu intră în categoria acțiunilor și faptelor care ar putea justifica dreptul de superficie, iar reclamantul nu a făcut dovada dobândirii dreptului de superficie printr-o altă modalitate dintre cele arătate mai sus, o ingerință în dreptul pârâtului proprietar, actualmente M. B. M., fără bază juridică în dreptul român, în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este în mod evident incompatibilă cu respectarea bunurilor pârâtului, așa cum s-a statuat la pct. 63 în Cauza Bock și Palade împotriva
R. iei. Pentru toate aceste motive instanța constatând neîntemeiat capătul de cerere principal al acțiunii formulate de reclamant, l-a respins și ca o consecință a acestei soluții adoptată, instanța a respins și capetele de cereri accesorii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține că, instanța de fond a analizat incidența instituției superficiei în cazul dat fără a lua în considerare probațiunea administrată. În acest sens, nu s-a reținut că martorii audiați au confirmat că părinții recurentului au construit casa de locuit, iar terenul aferent casei, în suprafață de 232 mp, le-a fost repartizat ca urmare a cererii adresate de aceștia fostului Sfat P. ular, că la acel moment terenul a fost îngrădit, în acest fel procedându-se și cu ceilalți locuitori din cartierul Ferneziu, fiindu-le dat teren în vederea construirii de locuințe.
Este adevărat că părinții recurentului au edificat casa fără autorizație de construcție, dar terenul nu a fost ocupat abuziv, iar la acel moment proprietarul terenului, prin organele abilitate nu au dispus sancționarea contravențională a constructorilor și nici nu au dispus demolarea construcției, astfel că și din acest sens se poate aprecia că există un acord tacit al proprietarului terenului pentru edificarea construcției.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații deși legal citați nu au depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurenți, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca fondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
T. apreciază că instanța a dat o calificare greșită obiectului dedus judecății, astfel acțiunea introductivă a fost doar completată și nu modificată, iar prin concluziile scrie depuse la data de_ la fila 52 din dosar, reclamantul și-a susținut acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată, solicitând cu prioritate a se constatata dreptul de proprietate al părinților săi cu privire la casa de locuit edificată de aceștia, a se dispune întabularea acestui drept de proprietate pe numele părinților reclamantului, iar ulterior a se dezbate succesiunea după aceștia, a se dispune partajarea masei succesorale prin atribuirea întregii mase succesorale reclamantului și doar ca ultim petit s-a solicitat a se constata în favoarea reclamantului și nu a defuncților părinți, un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 232 mp, teren aferent casei de locuit.
T. apreciază că aceasta este ordinea în care trebuia analizată și soluționată acțiunea reclamantului, iar a se aprecia că toate capetele de cerere deduse judecății depind de modul de soluționare a celui privind constatarea dreptului de superficie este total greșit. Procedând în această manieră, judecătoria nu a soluționat fondul cauzei, sub acest aspect fiind corectă critica formulată de recurenți în sensul că instanța de fond nu a analizat probele administrate în cauză și nu a luat în considerare poziția procesuală a pârâților, exprimată prin întâmpinările depuse la dosar.
T. apreciază că din motivarea sentinței atacate, rezultă neîndeplinirea dispozițiilor art. 261 Cod procedură civilă. Acest text de lege este reglementat prin norme imperative.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă și nesinceră altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligație esențială a acestuia.
Dreptul la un proces echitabil presupune, în principiu, motivarea hotărârii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa,
că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod concret și corect examinate de către instanța de judecată sesizată.
Art.6 CEDO implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă, al elementelor de probă și al argumentelor părților.
În speță, analizarea tuturor capetelor de cerere prin prisma ultimului petit formulat de reclamant reținut ca fiind petit principal, fără a se analiza probele de la dosar, susținerile tuturor părților, temeiurile de drept invocate, făcându-se doar o analiză teoretică a dreptului de superficie finalizat prin soluția atacată atrage incidența art. 304 pct.5 Cod procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca în rejudecare instanța să analize fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE recursul declarat de B. M. A., domiciliul în sat V., oraș Ungheni, nr. 59, județul Mureș, în contra sentinței civile nr. 1529 din_ a Judecătoriei B. M., județul M., pe care o casează în temeiul art. 312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. G., P. M. | B. | , | C. V. | , | B. M. |
Cu opinie separată, în sensul respingerii recursului.
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: Ș. Dan
Opinie separată:
Consider că în prezenta cauză recursul declarat de B. M. A. ar fi trebuit respins. Motivele de recurs invocate de recurent în cuprinsul memoriului pot fi încadrate ca fiind motive de modificare a hotărârii, caz prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., respectiv aplicarea sau interpretarea greșită a legii.
Instanța de fond în mod corect a reținut că antecesorii recurentului au construit o casă de locuit în B. M. str. Valea Stejarului nr. 11, pe terenul ce aparține M. ui B. M. fără a deține autorizație de construire. Aceștia au folosit fără titlu suprafața de 232 mp suprafață de teren ce include și terenul afectat de construcție.
Proprietarul terenului este S. R. -M. B. M., astfel cum rezultă din cuprinsul extrasului CF nr. 1. B. M. .
Consider că pentru această suprafață de teren nu se poate constata existența unui drept de superficie, deoarece antecesorii reclamantului și-au construit casa fără autorizație de construire și fără acordul proprietarului terenului. Mai mult decât atât terenul respectiv l-au ocupat fără nici un titlu.
Astfel instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că, dreptul de superficie este un drept care grevează dreptul de proprietate al proprietarului terenului, acesta fiind lipsit de folosința respectivului teren și poate fi constituit prin lege, prin convenția părților sau prin uzucapiune. În prezenta cauză nu a fost invocată și nici nu rezultă constituirea dreptului de superficie prin unul dintre modurile arătate mai sus.
Faptul că antecesorii reclamantului au edificat construcțiile aflate pe suprafața de teren de 232 mp, fără autorizație de construire și fără acordul proprietarului terenului, deși aveau cunoștință că terenul nu le aparține, fiind proprietatea unități administrativ teritoriale B. M., nu poate constitui un acord tacit al proprietarului terenului pentru constituirea unui drept de superficie.
Nici faptul că proprietarul terenului nu s-a opus la momentul începerii construcției și nici nu a solicitat ulterior demolarea construcțiilor nu pot duce la o concluzie contrară, dimpotrivă, potrivit art. 492 C.civ., proprietarul terenului are posibilitatea de a invoca accesiunea oricând, nefiind ținut de un termen.
De asemenea, mai este de precizat că fapta de a construi a antecesorilor reclamantului nu poate constitui temei al admiterii acțiunii în condițiile în care jurisprudența constantă atât a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Bock și Palade vs. R. ia) cât și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și justiție (Decizia 386 din 1 februarie 2012 pronunțată de Secția a II-a Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție), este constantă în sensul respingerii unei acțiuni prin care se solicită constituirea unui drept de superficie prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește nemotivarea celorlalte capete ce cerere, consider că solicitarea reclamantului de a se constata că în patrimoniul antecesorilor săi se afla dreptul de superficie, dobândit în devălmășie, constând în dreptul de proprietate devălmașă asupra construcției și dreptul devălmaș de folosință asupra terenului care este proprietatea M. ui B. M. constituie capătul de cerere principal. Acest capăt de cerere formulat inițial și precizat ulterior trebuie analizat cu prioritate și doar în măsura în care acest capăt de cerere urmează a fi admis, instanța va putea stabili că în masa succesorală este cuprins și acest drept, urmând să dezbată
succesiunea, astfel că aceste capete de cerere sunt accesorii capătului de cerere principal. În privința acestora, consider că în mod corect instanța a constatat că fiind accesorii primului capăt de cerere nu mai pot fi analizate și nu le-a mai analizat astfel că nu a dezbătut succesiunea după antecesorii săi deoarece singurul bun din masa succesorală era dreptul de superficie cu privire la care s-a solicitat instanței să-l constituie prin hotărâre judecătorească.
Având în vedere cele de mai sus, consider că soluția în prezentului recurs ar fi fost aceea de respingere în totalitate a căii de atac.
J. ecător:
| ← Decizia civilă nr. 475/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 448/2013. Actiune in constatare → |
|---|
