Sentința civilă nr. 810/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 810
Ședința publică din 22 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: S. -T. A. -Ana
G. ier: B. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este pronunțarea soluției la acțiunea civilă formulată de reclamanții M. R. -L., domiciliată în B. M., strada T. nr.8 apt. 55, județul M., M. L. M., domiciliat în comuna V. nr. 316, județul Satu
M., M. V. L., domiciliat în comuna V. nr. 500, județul Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B.
, strada Apolodor nr.17, cu sediul procesual ales la Direcția Generală a F.
P. a Județului M., în B. M., Aleea S. nr.2A, județul M., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției la data de 22 mai 2013, ora 14,00, când a hotărât următoarele:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamanții M. R. -L., M. L. M., M. V. L. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a F. P. a Județului M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de
500.000 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare cu caracter politic al părinților lor, în prezent decedați, M. Teodor și M. Domnica.
În motivarea cererii, reclamanții au învederat instanței că prin sentința penală nr.304 din_ a T. ui Militar C. pronunțată în dosarul nr. 333/1960, mama lor M. Domnica, născută la_ în comuna V., jud. Satu M.
, domiciliată în comuna V., jud. Satu M., CNP 2. a fost condamnată la 5 ani închisoare pentru fapta de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct.2 lit.a) din Codul penal și confiscarea averii personale. Prin aceeași sentință a fost condamnat și tatăl lor M. Teodor, fiul lui M. și Ana, născut la_ în comuna V., jud. Satu M., domiciliat în comuna V., jud. Satu M., CNP 1., la un an închisoare pentru fapta de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct.2 lit.a) din Codul penal și confiscarea averii personale.
S-a precizat că sentința penală nr. 304 din_ prin care au fost condamnați părinții reclamanților a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 839/_, pronunțată de T. Militar de Regiune Militară C. în dosarul nr.737/1960. Infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209 pct.2 lit.a) din Codul penal reprezintă de drept o condamnare cu caracter politic în înțelesul prevederilor art.1 alin.2 lit.a) din Legea nr.221/2009.
Reclamanții au arătat că părinții lor au fost arestați la data de_ iar la data de_, în temeiul a două procese verbale de sechestru asigurator, a fost luată de la domiciliul acestora din comuna V., nr. 233, toată averea acestora după cum urmează:
În temeiul primului proces verbal de sechestru încheiat pe numele tatălui reclamanților M. Teodor au fost luate următoarele bunuri: 6 ha teren, o casă cu 3 camere și dependințe, 10 arii de teren cu viță de vie, 8 oi, un taur de 2 ani, 2 viței, 6 porci, 25 kg de țuică, 250 kg de vin, 200 kg de fasole boabe, 600 kg de nuci, 1.400 kg de grâu, 900 kg de porumb, 6 cămăși bărbătești, două costume de haine bărbătești noi de stofă, două costume de haine uzate bărbătești, două perechi de pantofi noi, un palton bărbătesc, un pulover de lână albă, 10 butoaie. În temeiul celui de-al doilea proces verbal de sechestru încheiat pe numele mamei reclamanților M. Domnica au fost luate următoarele bunuri: o vacă de lapte, față de masă persan de ½, 5 fețe de masă diferite, 8 cearceafuri de pat, 70 de saci de pânză, 12 prosoape, două costume albe, 7 rochii de damă, 2 sobe de încălzit, 4 acoperitoare pat lână, 2 covoare lână 1,80/1, 2 dulapuri de fag, 1 covor cergă, o mobilă de bucătărie, un covor persan de ¾, un covor de 5 metri a 45 lei, 3 m parchet nou, 4 m parchet albastru, 2,20 m stofă, 8 perne, 2 dricare, 2 paturi de fag, o masă fag, o toaletă oglindă fag, un bufet, o sobă de gătit, un călcător electric, două cazane de metal, o mașină de cusut. Toate bunurile mobile și imobile au fost predate în custodia unei alte persoane și apoi au fost confiscate definitiv prin sentința penală sus menționată. Primii doi reclamanți la acea dată fiind minori, de 5 și respectiv 3 ani, au fost nevoiți să
locuiască la rudenii.
În drept s-au invocat prevederile art.5 alin.1 lit.b) din Legea nr.221/2009.
Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform prevederilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat în esență a se dispune respingerea acțiunii.
La solicitarea instanței, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a comunicat în fotocopie documentele deținute atestând măsurile dispuse în privința autorilor reclamanților.
Prin precizarea de acțiune depusă în data de_ reclamanții au arătat că înțeleg să-și modifice în parte acțiunea inițială în sensul că, privitor la bunurile imobile indicate la punctele 1,2 și 3 din petitul acțiunii, respectiv: 6 hectare de teren, o casă cu 3 camere și dependințe, 10 arii de teren cu viță de vie, înțeleg să solicite contravaloarea lipsei de folosință a acestora de la data confiscării respectiv_ și până la data restituirii fiecăruia.
Prin întâmpinarea la precizarea de acțiune pârâtul a arătat că, contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor confiscate și a reparațiilor aduse acestora ori a recoltelor neculese nu se susumează sferei de aplicare a dispozițiilor art.5 alin.1 lit.b) din Legea nr.221/2009, astfel cum reține și procurorul general în Recursul în interesul legii-dosar nr.12770/5045/III- 5/2012 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Printr-o nouă precizare de acțiune, reclamanții au arătat că privitor la bunurile imobile indicate la cap.I punctele 1 și 3 din cuprinsul acțiunii, respectiv: 6 hectare de teren, o casă cu 3 camere și dependințe, 10 ari de teren cu viță de vie, solicită despăgubiri constând în lipsa de folosință a acestora pe perioada_ -_ reprezentând perioada în care a fost încarcerat M. Teodor, respectiv recolta din anul 1959 și anul 1960 calculată la valoarea actualizată. Cu privire la bunul imobil o casă cu 3 camere și dependințe, solicită despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință de la data confiscării respectiv_ și până la data restituirii acesteia, respectiv august 1974, calculată la valoarea actualizată. Pentru bunurile mobile indicate la cap.II punctele 14,18,19 și 26 din cuprinsul acțiunii, respectiv: o mobilă de bucătărie, 4 m de parchet, 2,2 metri de stofă și o sobă de gătit nu solicită despăgubiri, ele fiind restituite după un an. Solicită despăgubiri constând în contravaloarea actualizată a tuturor celorlalte bunuri arătate în acțiunea inițială, la care se adaugă următoarele bunuri ridicate prin procesul-verbal de percheziție nr.86/_: suma de 1.900 lei și un ceas Doxa seria 593614/9835/B-1. Apreciază valoarea tuturor despăgubirilor solicitate la valoarea de 200.000 lei.
Apoi, în data de_ reclamanții au detaliat pretențiile arătând că privitor la bunurile imobile: 6 hectare de teren, o casă cu 3 camere și dependințe, 10 ari de teren cu viță de vie, solicită despăgubiri în sumă de
30.000 lei constând în lipsa de folosință a acestora pe perioada_ -_ reprezentând perioada în care a fost încarcerat M. Teodor, respectiv recolta din anul 1959 și anul 1960 calculată la valoarea actualizată. Cu privire la
bunul imobil o casă cu 3 camere și dependințe, solicită despăgubiri în sumă de
40.000 lei constând în contravaloarea lipsei de folosință de la data confiscării respectiv_ și până la data restituirii acesteia, respectiv august 1974, calculată la valoarea actualizată. Solicită despăgubiri în sumă de 130.000 lei constând în contravaloarea actualizată a tuturor celorlalte bunuri arătate în acțiunea inițială, respectiv: 8 oi, un taur de 2 ani, 2 viței, 6 porci, 25 kg de țuică, 250 kg de vin, 200 kg de fasole boabe, 600 kg de nuci, 1.400 kg de grâu, 900 kg de porumb, 6 cămăși bărbătești, două costume de haine bărbătești noi de stofă, două costume de haine uzate bărbătești, două perechi de pantofi noi, un palton bărbătesc, un pulover de lână albă, 10 butoaie, o vacă de lapte, față de masă persan de ½, 5 fețe de masă diferite, 8 cearceafuri de pat, 70 de saci de pânză, 12 prosoape, două costume albe, 7 rochii de damă, 2 sobe de încălzit, 4 acoperitoare pat lână, 2 covoare lână 1,80/1, 2 dulapuri de fag, 1 covor cergă, o mobilă de bucătărie, un covor persan de ¾, un covor de 5 metri a 45 lei, 3 m parchet nou, 8 perne, 2 dricare, 2 paturi de fag, o masă fag, o toaletă oglindă fag, un bufet, un călcător electric, două cazane de metal, o mașină de cusut, la care se adaugă bunurile ridicate prin procesul verbal de percheziție nr. 86/_
: suma de 1.900 lei și un ceas Doxa seria 593614/9835/B-1.
În ședința publică din_ a fost audiat sub prestare de jurământ martorul M. Ș., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la fila 141 dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, T. reține următoarele:
Prin sentința penală nr.304 din_, pronunțată de T. Militar C. în dosarul nr.383/1960, definitivă prin decizia nr. 839 din_ a T. ui Militar de Regiune Militară C., pronunțată în dosarul nr.737/1960, părinții reclamanților, M. Domnica și M. Teodor, în prezent decedați, au fost condamnați la 5 ani închisoare corecțională, cinci ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale respectiv la un an închisoare corecțională, cinci ani interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.
Cu privire la bunurile lui M. Teodor și ale lui M. Domnica s-au încheiat în data de_ procese verbale de sechestru asigurator (filele 26-27 dosar).
De asemenea, conform procesului verbal încheiat de judecătorul de la T.
P. ular al Raionului Oaș, datat_, pentru executarea sentinței penale nr. 304 din_ au fost confiscate următoarele bunuri: una față masă persan ½ m, în valoare de 100 lei, cinci fețe mese pânză, în valoare de 150 lei, una bluză albă în valoare de 30 lei, 7 bucăți rochii femei uzate în valoare de 210 lei, două sobe de încălzit, una zefir și una burlan, în valoare de 200 lei, 3 bucăți acoperit pat lână în valoare de 300 lei, două covoare lână în valoare de 60 lei, două dulapuri fag în valoare de 1000 lei, un covor cârpă în valoare de 30 lei, un covor persan ¾ m în valoare de 250 lei, cinci bucăți perne în valoare de 250 lei, un dricar în valoare de 150 lei, două paturi fag în valoare de 600 lei, una
bucată masă fag în valoare de 100 lei, una paletă oglindă în valoare de 200 lei, un bufet în valoare de 50 lei, un călcător electric în valoare de 30 lei, cazane metal în valoare de 100 lei, mașină cusut în valoare de 800 lei, două bucăți noptiere în valoare de 100 lei, trei bucăți scaune în valoare de 150 lei, două bucăți saltele cu paie în valoare de 50 lei, un dulap brad în valoare de 50 lei- uzat, trei bucăți vitrouri în valoare de 45 lei, două bucăți statiune de flori în valoare de 40 lei, una bucată vază flori în valoare de 10 lei. Mașina de gătit/soba de gătit a fost restituită numitei M. Domnica pentru "uz personal";. La fel a fost restituită mobila bucătărie/un credenț numitei M. Domnica pentru
"uz personal";. Una bucată pernă a fost restituită numitei M. Domnica pentru
"uz personal";.
După cum a comunicat Primăria comunei V., județul Satu M., prin adresa nr.4644/_ (fila 107 dosar), cu privire la bunurile imobile de natură teren (6 ari teren, 10 ari teren cu viță de vie), s-a formulat cerere de reconstituire de către M. Teodor, care a fost validată în baza Legii nr.18/1991, în prezent terenurile fiind folosite de moștenitorii acestuia, iar construcția (casă cu 3 camere și dependințe situată în V., str. Principală, nr.233) a fost restituită lui M. Teodor anterior anului 1989 și vândută ulterior.
În ce privește aceste imobile, prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat a fi obligat pârâtul la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.
Din analiza prevederilor art.5 alin.1 lit.b) din Legea nr.221/2009 rezultă că sfera de aplicare a textului include in terminis doar "acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative";. Așadar legiuitorul nu a stabilit posibilitatea acordării de despăgubiri pentru alte tipuri de prejudicii (lipsa de folosință, cheltuieli de judecată, amendă penală, etc.) ci strict contravaloarea bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare. Intră în discuție un element de opțiune legislativă, recunoscut de altfel legiuitorului național într-o bogată jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a relevat că nu există o obligație a statelor de a acorda despăgubiri pentru abuzurile săvârșite de regimurile politice anterioare, dar dacă aleg să acorde despăgubiri, această reparație trebuie să fie efectivă. Așadar statele au drept de opțiune în problematica despăgubirilor pentru înlăturarea sau compensarea efectelor respectivelor măsuri, precum și cu privire la modalitatea efectivă de dezdăunare și întinderea acesteia. Curtea a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Primul articol din Protocolul nr. 1 la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un bun (Hotărârea din 23 noiembrie 1983 în Cauza Van der Mussele contra Belgiei, Hotărârea din 9
octombrie 2003 în Cauza Slivenko contra Letoniei, Hotărârea din 18 februarie 2009 în Cauza Andrejeva contra Letoniei). Atenuarea vechilor violări nu trebuie să creeze noi nedreptăți (cauza Pincova și Pinc contra Cehiei).
T. mai reține că prin Decizia nr. 6 din_, pronunțată în recurs în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din_, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin.1 lit.b) din Legea nr.221/2009, cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul său, art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, reglementează dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic de a solicita acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative,
"dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Din condiția impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valoric al bunurilor confiscate -anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare -, rezultă că numai echivalentul bănesc al bunurilor ce intră în domeniul de reglementare al acestor două acte normative de reparație poate fi solicitat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009.
S-a apreciat că numai în acest fel se justifică trimiterea expresă a legiuitorului, în cuprinsul normei citate, la prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Or, așa cum rezultă din conținutul prevederilor art. 6 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în domeniul de reglementare al acestei legi, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură), precum și utilajele și instalațiile preluate
odată cu imobilul (imobile prin destinație). Regula de interpretare logică ubi lex non distinguit, nec non distinguiere debemus nu este aplicabilă normei analizate, întrucât ea presupune, prin ipoteză, un text legal conceput în termeni generali.
Raportarea făcută de legiuitor la cele două acte normative determină o distincție în privința bunurilor ce intră în sfera de reglementare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, și înlătură aplicarea reguli de interpretare menționate anterior. Interpretarea gramaticală a normei analizate conduce la aceeași concluzie, care este susținută și de o interpretare sistematică a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Înalta Curte de Casație și Justiție a relevat că intenția legiuitorului de a limita categoriile de bunuri pentru care pot fi solicitate despăgubiri în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, la acele bunuri care fac obiectul legilor speciale de reparație - Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare-, rezultă și din expunerea de motive care a însoțit proiectul Legii nr. 221/2009. Inițiatorul proiectului legislativ a susținut necesitatea adoptării acestui act normativ inclusiv prin argumente legate de dificultățile de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, în ceea ce privește restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, bunuri pe care art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 10/2001, le califică ca fiind imobile preluate în mod abuziv.
S-a arătat că interpretarea propusă nu încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat în mod constant că normele Convenției Europene nu impun statelor contractante nici o obligație specifică de reparare a prejudiciilor cauzate înainte ca ele să ratifice Convenția și că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care acceptă să restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte de ratificarea Convenției.
Bunurile pentru a căror confiscare reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri sunt bunuri mobile care nu fac parte dintre cele vizate prin dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind utilaje și instalații preluate odată cu imobilul, iar pe de altă parte acestea nu mai au o existență actuală. Așadar nu este posibilă acordarea de despăgubiri, reclamanților, pentru confiscarea acestor bunuri, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
În ce privește aspectul publicării Deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ulterior sesizării instanței de judecată, în cursul procesului, se rețin următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 330 indice 7 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de instanța de recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R. iei, partea I.
Dispozițiile art. 330 indice 7 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilesc lipsa de efecte a deciziei asupra hotărârilor judecătorești examinate și a situației părților din acele procese, dar aceste prevederi nu vizează procesele încă în curs, precum prezentul, ci, în aplicarea dispozițiilor art. 329, 330 indice 5 Cod procedură civilă, acele procese finalizate prin pronunțarea de hotărâri
judecătorești irevocabile .
Pe de o parte, se reține că prin decizia pronunțată Înalta Curte a dat o interpretare dispozițiilor legale, în vederea aplicării lor în mod unitar, deci a existat o orientare jurisprudențială anterioară în sensul deciziei Curții, în practica judiciară fiind pronunțate soluții divergente. Pe cale de consecință, din perspectiva acordării de despăgubiri pentru bunuri mobile confiscate, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 221/2009, jurisprudența nu era unitară în sensul admiterii unor astfel de acțiuni.
Pe de altă parte, fiind obligatorie pentru instanțe de la data publicării ei în Monitorul Oficial al R. iei, decizia evocată are deplină aplicabilitate indiferent de stadiul procesual al cauzei în care sunt formulate pretențiile având un atare obiect.
Raportat la toate considerentele anterior reținute și având în vedere că singurul petit formulat de reclamanți a vizat acordarea de despăgubiri materiale, acțiunea va fi integral respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții M. R. -L., domiciliată în B. M., strada T. nr.8 apt. 55, județul M., M. L. M., domiciliat în comuna V. nr. 316, județul Satu M., M. V. L., domiciliat în comuna V. nr. 500, județul Satu M., împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., strada Apolodor nr.17, cu sediul procesual ales la Direcția Generală a F. P. a Județului M., în
B. M., Aleea S. nr.2A, județul M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
Președinte G. ier
S. -T. A. -Ana B. D.
Red.S.T.A.A./_
T.red.B.D./_
8 ex.
| ← Sentința civilă nr. 618/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 619/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
