Sentința civilă nr. 618/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR.618
Ședința publică din 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
G. ier: M. H.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cauzei civile privind pe reclamanții C. I. domiciliat în S. M., str. Solovean, nr. 25, jud. M.
, R. A. domiciliată în comuna G., nr. 418, jud. M., C. M. domiciliat în S. M., str. D. G., nr. 69, jud. M., C. M. P.
, C. P., ambii domiciliați în localitatea G. de C., nr. 103, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B., str. A., nr.17, sector 5, prin D. G. a F. P. M. cu sediul în B. M., str. A. S. nr. 2A, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009 .
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a hotărât următoarele.
Se constată că reclamanții au depus la dosar prin serviciul registratură la data de_ concluzii scrise la care s-a anexat în copie chitanța privind plata onorariului de avocat.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată sub nr. de mai sus la data de_ reclamanții C.
I., R. A., C. M., C. M. P. și C. P. au chemat în judecată pe S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând să se constate caracterul politic al condamnării de 5 ani temniță grea prin sentința penală nr. 1939/1954, pronunțată de către T. Capitalei în dosarul nr. 376/1954, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 842/_, pronunțată de către tribunalul Suprem, defunctului C. I., decedat la data de_ ; obligarea
pârâtului la plata actualizată, cu indicele de inflație a sumei de 7000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea chiriei achitată pe perioada 1961-1989; obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin sentința penală nr. 1939/1954, pronunțată de tribunalul B. în dosarul nr. 376/1954, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea recursului de către T. suprem, antecesorul reclamanților C. I., fiul lui V. și M., născut la data de_ a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare temniță grea pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, faptă prevăzută și pedepsită de art. 284 vechiul cod penal coroborat cu art. 4 alin. 4 din decretul nr. 207/1948, dispunându-se totodată și confiscarea averii acestuia.
După ispășirea pedepsei, împreună cu familia, condamnatul a locuit cu chirie în casă, fosta proprietate a sa, confiscată în favoarea statului R. în urma pronunțării hotărârii de condamnare. Antecesorul reclamanților a decedat la data de_, succesorii acestuia fiind C. I., rednic A. și C.
M., în calitate de copii și numitul C. M. P., în calitate de nepot de fiica postdecedată și Cicoiu P., în calitate de soț supraviețuitor al fiicei postdecedate.
Atât antecesorul reclamanților, cât și reclamanții au avut mult de suferit în urma hotărârii de condamnare, atât din punct de vedere fizic, dar mai ales din punct de vedere psihic, trecând în toată perioada ulterioară condamnării și până în anul 1989 printr-un adevărat calvar, fiindu-le știrbite onoarea, reputația, demnitatea și nu în ultimul rând libertatea de mișcare și exprimare.
Față de această situație, reclamanții solicită să se constate caracterul politic al condamnării suferite de către antecesorul lor, obligarea pârâtului la plata de daune materiale, prin restituirea actualizată a chiriei încasată pe nedrept în perioada 1961-1989, precum și la daune morale, care să acopere pe cât posibil suferința din acea perioadă.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009, art. 998, art. 999 din vechiul Cod civil.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând întregul material probator, instanța reține următoarele:
Autorul reclamanților, defunctul C. I. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1939/1954 pronunțată de tribunalul B., reținându-se în sarcina sa infracțiunea prevăzută de art. 284 alin. 1 din Codul penal din 1936 și art. 4 din Decretul 207/1948.
Art. 1 alin.2 din Legea nr. 221/2009 conferă caracter politic condamnării suferite în temeiul art. 284 alin. ultim Cod penal din 1936.
Conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 condamnările cu caracter politic sunt considerate și acelea pentru fapte comise în scopurile prevăzute de art. art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În sarcina autorului reclamanților, hotărârea penală reține art. 284 alin. 1, constatându-se că a acordat ajutor unui urmărit general (R. Gavrilă) acesta din urmă fiind condamnat pentru oprimarea cetățenilor români și evrei. Condamnarea autorului reclamanților nu este deci pentru o faptă comisă în scopul rezistenței anticomuniste.
C. I. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani de zile. Din această pedeapsă a executat aproximativ 2 ani și 6 luni în regim de detenție-restul de pedeapsă fiind grațiat. Faptele săvârșite de antecesorul reclamanților nu se regăsesc între cele cărora legiuitorul le-a prevăzut că au avut un caracter politic. Astfel, în conformitate cu hotărârea penală anexată acțiunii reclamanților a fost condamnat pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 284 primul aliniat din Codul penal și art. 4 alin. 4 din Decretul nr. 207/1948. aceste fapte cu caracter penal nu atrag incidența în speță a dispozițiilor Legii nr. 221/2009. în conformitate cu art. 1 alin. 2 lit. a constituie de drept infracțiune cu caracter politic doar cea prevăzută de art. 284 ultimul alineat, în speță este vorba de primul alineat, pe de altă parte faptele prevăzute de Decretul 207/1948 nu se regăsesc între cele cărora legiuitorul le-a conferit calitatea de condamnări cu caracter politic.
Nefiind deci vorba de o condamnare cu caracter politic, nu se pune problema vreunei vocații legitime a reclamanților la despăgubiri materiale sau morale pentru prejudiciul cauzat de condamnarea și privarea de libertate a autorului lor.
În consecință acțiunea va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții C. I., domiciliat în S. M., str. S., nr. 25, jud. M., R. A. domiciliată în comuna G., nr. 418, jud. M., C. M. domiciliat în S.
M., str. D. G., nr. 69, jud. M., C. M. P. și C. P., ambii domiciliați în G. de C., nr. 103, jud. Bihor, împotriva pârâtului S.
R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B., str. A.
, nr.17, sector 5, și sediul procesuala ales la D. G. a F. P. M. în B. M., A. S. nr. 2A.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi_ .
PREȘEDINTE GREFIER
W. D. H. M.
Red. W.D/_
Tred. M.H./_ -10 ex
Com.8ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 230/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 810/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
