Decizia civilă nr. 3453/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R. IA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3453/R 2013
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. -vicepreședinte al Curții de A. C.
Judecători: A. C.
ANTO. A-T. N.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. L. -I. B. ANA ȘI B. T. precum și recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat prin D.G.F.P. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 138 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. _
*, având ca obiect Despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind reclamanții recurenți și reprezentantul pârâtului recurent.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 4 septembrie 2013, reclamanții recurenți au formulat întâmpinare raportat la recursul formulat de pârâtul recurent, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 6 septembrie 2013, pârâtul recurent S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin DGFP C. a solicitat respingerea recursului promovat de recurenții - reclamanți, solicitând totodată judecarea cauzei conform prevederilor art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, C. constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C., cu privire la recursurile formulate.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea recursului declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin DGFP C. -N., modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții recurenți raportat la decizia nr.10/1998 a Curții Supreme de Justiție prin care s-a dispus achitarea lui B. Valer în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.900/1958 a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militară C. .
Cu privire la recursul reclamanților recurenți solicită respingerea acestuia.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 22 martie 2012, reclamanții B. Ana, B. T. și B. L. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de
D. Generală a F. P. C., constatarea caracterului politic al condamnării antecesorului lor B. Valer și acordarea unor daune materiale și morale pentru suferințele pricinuite acestuia în timpul executării pedepsei politice. S-a mai solicitat și obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 430/_, Tribunalul Cluj a respins cererea de chemare în judecată pentru considerentul că reclamanții nu au făcut dovada calității lor de moștenitori după defunctul B. Valer, persoana condamnată politic.
De asemenea, instanța a reținut că petitul având ca obiect daunele morale a rămas fără temei legal prin declararea neconstituționalității prevederilor art. 5 alin.1 lit. a) din Legea 221/2009, petitul având ca obiect constatarea caracterului politic este neîntemeiat având în vedere că potrivit art. 1 alin. 1 alin. 2 lit. i) din Legea 221/2009, condamnarea suferită de antecesorul reclamanților este recunoscută de drept ca având caracter politic. Petitul având ca obiect daunele materiale a fost respins pentru considerentul că reclamanții nu au precizat cuantumul acestor daune, iar în baza actelor aflate la dosar, instanța nu a fost în măsură să le cuantifice.
Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 4131/R/2012 pronunțată de C. de A. C., la data de _
, sentința atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei, instanța de recurs a reținut că în situația în care instanța de fond a apreciat că reclamanții nu și-au dovedit calitatea de succesori ai defunctului B. Valer, și prin urmare nu au calitate procesuală activă în cauză, nu mai era în măsură să analizeze pe fond temeinicia cererii reclamanților având ca obiect despăgubirile sau caracterul politic al condamnării.
Instanța de recurs a reținut că reclamanții au depus în fața primei instanțe o cerere de amânare a cauzei înregistrată la data de_ . Instanța a ignorat această cerere care, deși depusă la dosar după lăsarea cauzei în pronunțare, putea fi avută în vedere câtă vreme pronunțarea a avut loc la data de_ .
Prin soluția pronunțată instanța a încălcat prevederile art. 129 alin. 5 C. proc. civ., care impun judecătorului să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în stabilirea adevărului în cauză, iar în cazul în care probele nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a cauzei, să dispună completarea de către părți a acestor probe.
Trimisă spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului la data de_, păstrându-și numărul unic de înregistrare.
Prin sentința civilă nr. 138 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ * s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat caracterul politic al condamnării la pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința 906/_ a Tribunalului Militar al Regiunei III Militare C. antecesorului reclamanților B. Valer, născut la data de_ în comuna Sâncrai sat B., fiul lui Căciun și M. a decedat la data de_ .
S-a respins cererea pentru daune morale.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor 26.395 lei despăgubiri pentru daune materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
B. Valer năsut la data de_ în comuna Sâncrai sat B., fiul lui Căciun și M. a decedat la data de_ .
Prin Sentința nr. 900 din_ pronunțată de Tribunalul Militar al Regiunii a III Militară C. în dosar nr. 596/1958, B. Valer a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civilă pentru infracțiunea
prevăzută și pedepsită de art. 6 alin. 1 combinată cu art. 1 lit. c din decretul 199/1950
Totodată, s-a dispus prin sentință confiscarea totală a averii condamnatului ( fila 100-102 dosar).
Prin Decizia nr. 213/1958 a Tribunalului Suprem - Colegiul Militar, a fost admis recursul mai multor condamnați printre care și B. Valer, sentința atacată a fost modificată în parte în sensul că li s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor sau infracțiunilor reținute din infracțiunea prev de art. 6 alin. 1 combinat cu art. 1 lit. C din Decretul 199/1950 în infracțiunea prev. de art. 284 alin ultim C. penal., combinat cu art. 186 alin. 1 C. penal însă s-au menținut pedepsele aplicate (fila 112).
Condamnatul B. Valer a fost tatăl reclamanților după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 165/2012 depus la fila 23 in dosarul Curții de A. .
Din pedeapsa aplicată B. Valer a executat 6 ani și 2 luni.
Potrivit dispozițiilor Legii 221/2009 art. 1 alin. 1 lit. a), pedeapsa aplicată antecesorilor reclamanților constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Deși caracterul politic al condamnării este recunoscut de drept potrivit legii, nu există nici un text legal care să interzică reclamanților să solicite instanței ca și pe cale judiciară să constate caracterul politic.
Din acest considerent, văzând dispozițiilor art. 4 alin. 4 și art. 1 alin. 1 lit.
a) din Legea 221/2009, instanța a admis cererea reclamanților constatând caracterul politic al condamnării aplicate antecesorului lor prin Sentința penală nr. 900/_ .
În ceea ce privește cererea pentru acordarea daunelor morale, reține că pretenția reclamanților a rămas lipsită de temei legal, câtă vreme prin Decizia nr. 1358 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea 221/2009, ce constituiau temeiul de drept al pretenției reclamanților la daune morale, a fost declarat neconstituțional, iar potrivit dispozițiilor art. 31 alin 3 din Legea dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției În ceea ce privește pretenția reclamanților la daune materiale, reține că din precizarea depusă la dosar în fața Curții de A., reclamanții au arătat că pretențiile lor sunt în sumă de 27.150 lei din care 8.000 lei reprezintă valoarea unei iape, 5000 lei a unui mânz, 450 lei a trei oi, 3000 lei trei porci, 4000 lei valoarea a două claie de fân de 2000 kg, 4000 lei valoarea unei claie de ovăz de 4000 kg, 500 lei valoarea a cinci saci de cartofi de 100 kg, 1000 lei valoarea a cinci saci de grâu de 200 kg, 1200 lei valoarea a 4 saci de ovăz de 400 kg.
Prin precizarea depusă la data de_, reclamanții au arătat că-și majorează pretențiile la suma de 56.858 lei, din care 16.100 lei reprezintă valoarea unei iepe, 15 000 lei a unui mânz, 1350 lei a trei oi, 4995 lei trei porci, 13680 lei valoarea a două claie de fân de 2000 kg, 4387,2 lei valoarea unei claie de ovăz de 4000 kg, 630 lei valoarea a cinci saci de cartofi de 100 kg, 420 lei valoarea a cinci saci de grâu de 200 kg, 336 lei valoarea a 4 saci de ovăz de 400 kg.
Reclamanții au dovedit confiscarea de la antecesorul lor a bunurilor pretinse prin acțiune, prin Sentința civilă nr. 1819/1958 pronunțată la data de_ de Tribunalul P. ular al raionului Huedin, sentință prin care a fost soluționată contestația la sechestru formulată de numiții B. Crăciun și B. Ana.
În cuprinsul acestei sentințe s-a reținut că prin procesul verbal de sechestru din data de_, în baza hotărârii de condamnare a lui B. Valer,
au confiscat de la acest 2 ha de pământ, un vițel de bivol de 2 ani, o iapă, un mânz, 3 oi, 3 porci, o căruță cu ham, 7 cămăși, 1 costum bărbătesc, 2 clăi de fân, o claie de ovăz, 5 saci de cartofi, 5 saci de grâu, 4 saci ovăz.
Ca urmare a admiterii parțiale a contestației la sechestru, au fost scoase de sub sechestru terenurile, un vițel de bivol, o căruță cu han 7 cămăși și un costum bărbătesc, restul bunurilor enumerate mai sus rămânând sechestrate in vederea confiscării.
În vederea dovedirii întinderii valorii despăgubirilor, reclamanții au depus la dosar adresa Direcției Agricole Județene C. emisă la data de_ din care rezultă prețul/ kg la grâu, orz, cartofi și carne de porc în viu, și anume la grâu un preț maxim de 1,30 lei/kg și preț minim 1,10 lei/kg, orz 1,30 lei/kg maxim, preț minim 1 leu, cartofi, preț maxim 1,80 lei /kg, preț minim 1,20 lei/ kg, carne de porc în viu preț maxim 10 lei, preț minim 8 lei.
De asemenea reclamanții au mai depus la dosar extrase de pe site-uri publicitare specializate în vânzare de produse agricole, extrasele fiind depuse la filele 37-50 dosar.
Instanța a apreciat pertinente și concludente probele depuse, având în vedere că și experții evaluatori de bunuri mobile se raportează la întocmirea lucrărilor de evaluare la același gen de oferte de vânzare.
Din probele depuse la dosar, instanța a apreciat că întinderea prejudiciului pretins de reclamant este de 26.395 lei din care 360 lei reprezintă contravaloarea a cinci saci de grâu a câte 60 de kg, la un preț mediu de 1,20 lei/ kg, 240 lei reprezintă contravaloarea a 4 saci de ovăz a câte 160 de kg la un preț mediu de 1 leu/kg, 480 lei reprezintă contravaloarea a cinci saci de cartofi a câte 50 de kg, la un preț mediu de 1,50 lei/kg, 4000 lei reprezintă contravaloarea a două clăi de ovăz a câte 2000 kg la un preț mediu de 1 leu/kg, 2000 lei reprezintă contravaloarea a două clăi de fân a câte 2000 kg la un preț mediu de 0,50 lei/kg, 4995 lei reprezintă contravaloarea a trei porci a câte 185 kg la un preț mediul de 9 lei/kg, 1350 lei reprezintă contravaloarea a trei oi a câte 450 lei fiecare, 8000 lei contravaloarea unei iepe, iar 5000 lei contravaloarea unui mânz.
Dintre ofertele depuse la dosar, reclamanții și-au raportat pretențiile în privința iepei și a mânzului la prețuri maximale, însă instanța nu a reținut aceste prețuri având în vedere că ele se pretindeau de către ofertați pentru animale deosebite, de rasă, însă, având în vedere situația materială a antecesorului reclamanților, așa cum se deduce aceasta din natura și numărul bunurilor confiscate, apreciem că acesta ar fi putut avea în proprietate animale obișnuite de muncă și nu animale de rase superioare.
Din acest considerent instanța a avut în vedere ofertele de prețuri pentru animale obișnuite de muncă în limita sumelor care apăreau repetitiv.
Pentru considerentele de fapt reținute mai sus, având în vedere prev. 5 alin. 1 lit. b) din Legea 221/2009, instanța a admis în parte pretențiile materiale ale reclamanților, obligând pârâtul să plătească acestora suma de 26.395 lei despăgubiri pentru daune materiale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. L. -I., B. ANA și B. T. și pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Prin recursul declarat de reclamanții B. L. -I., B. ANA și B. T. s- a solicitat desființarea în parte a sentinței civile nr. 138/2013 a Tribunalului C. și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare s-a arătat că sentința pronunțată este criticabilă sub aspectul calculelor efectuate în ceea ce privește bunurile mobile confiscate și pentru care s- au acordat despăgubiri.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5, 6 și 7 C.pr.civ.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanți, invocând decizia nr. 6/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată din momentul publicării în Monitorul Oficial, adică_ .
Prin recursul declarat de S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE s-a solicitat modificarea sentinței civile nr. 138/2013 a Tribunalului C. în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivare s-a arătat că în ceea ce privește despăgubirile acordate pentru bunurile mobile hotărârea este nelegală raportat la decizia nr. 6 /2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
În ceea ce privește petitul având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamanților, acesta este inadmisibil în condițiile în care este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept, dublându-se astfel caracterul politic prevăzut de lege, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1600/2011.
Făcându-se referire la prevederile art. 111 C.pr.civ. s-a arătat că reclamanții nu justifică un interes în formularea acestui capăt de cerere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ.
Intimatul B. L. I. a formulat întâmpinare la recursul declarat de către pârât, solicitând respingerea acestuia.
În motivare s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 instanța este abilitată să acorde contravaloarea bunurilor confiscate ca urmare a condamnării politice, confiscarea fiind dovedită în cauză.
În ceea ce privește constatarea caracterului politic al condamnării în mod corect a fost admis acest capăt de cerere de către instanța de fond.
Analizând recursurile declarate de reclamanții B. L. -I., B. ANA și B.
T. și de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 138 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *,
C. reține următoarele:
În primul rând se impune a se analiza critica din recursul pârâtului privind constatarea caracterului politic al condamnării dispuse împotriva antecesorului reclamanților, acesta fiind petitul principal al cererii de chemare în judecată.
Se reține că această critică este formulată numai raportat la faptul că este vorba despre o condamnare care are de drept caracter politic, fiind inadmisibil deci a se constata din nou în hotărâre caracterul politic al condamnării. De asemenea, raportat la prevederile art.111 C.pr.civ. s-a invocat lipsa interesului reclamanților în formularea acestui capăt de cerere, motivată tot prin aceea că este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept.
Rezultă deci că ceea ce s-a invocat de către P. de pe lângă C. de A.
C. în ședință publică în susținerea poziției de respingere a acestui capăt de cerere, nu se regăsește ca și critică în recursurile formulate de părți, nefiind vorba despre o chestiune de ordine publică care să poată fi invocată în condițiile art.306 alin.2 C.pr.civ. În consecință nu va fi analizată de către Curte, aceasta nefiind investită a face această analiză în cazul în care nu a fost invocată în condițiile și termenele prevăzute de Codul de procedură civilă.
Referitor la critica formulată de către pârât, menționată mai sus, aceasta este nefondată.
Practica constantă și unitară a instanței de recurs este în sensul admisibilității acestui petit formulat(a se vedea în acest sens decizia civilă nr.3542/2012 și decizia civilă nr.5115/2012), de constatare a caracterului politic al condamnărilor prevăzute la art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, persoanele condamnate politic sau succesorii acestora având interes în acest sens. Legea
nr.221/2009 prevede la art.1 alin.2 în mod generic caracterul politic de drept al condamnărilor enumerate limitativ de text dar numai prin constatarea instanței în acest sens se individualizează caracterul politic al măsurii, nominalizându-se persoana împotriva căreia a fost luată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în urma declarării neconstituționalității art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009 prin decizia Curții Constituționale nr.1358/2010 nu mai pot fi acordate despăgubiri cu titlu de daune morale pentru condamnările cu caracter politic suferite, singura reparație morală rămânând constarea caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative prin hotărârea judecătorească, indiferent dacă este vorba despre o condamnare sau măsură administrativă având de drept caracter politic sau nu.
În ceea ce priveșe a doua critică formulată, de această dată în ambele recursuri, aceasta se referă la despăgubirile acordate pentru bunurile mobile confiscate. În timp ce pârâtul invocă decizia în interesul legii nr.6/2013 pentru a susține poziția de respingere a capătului de cerere având acest obiect, reclamanții formulează critici din perspectiva sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri pentru bunurile mobile confiscate.
C. apreciază că prima chestiune care trebuie tranșată este aceea a sferei de aplicare a art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, prin recursul declarat de către pârâtul S. R. contestându-se faptul că legiuitorul ar fi avut în vedere și bunurile mobile.
Art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 prevede că persoanele îndreptățite conform alin.1 al art.5 pot solicita obligarea S. ui la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001, ale Legii nr.247/2005.
Prin decizia în interesul legii nr.6/2013, publicată în Monitorul Oficial al R. iei nr.245/_ această problemă a fost tranșată de către Î. Curte de casație și Justiție în sensul că :";În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, stabilește că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.";
Decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată conform prevederilor art. 3307alin.4 C.pr.civ, de la momentul publicării în Monitorul Oficial, impunându-se deci a fi avută de către instanță în soluționarea recursului.
Rezultă deci că nu mai pot fi acordate despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor mobile confiscate în cazul cererilor întemeiate în drept pe dispozițiile art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, critica din recursul declarat de pârât care se referă la această problemă fiind întemeiată.
În consecință nu se mai pune problema analizării criticilor din recursul reclamanților referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate cu acest titlu.
Având în vedere considerentele de mai sus C., în temeiul art.312 alin.1 și 3 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanții B. L. -I., B. ANA și
B. T. împotriva sentinței civile nr.138/2013 a Tribunalului C. și va admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva aceleași sentințe pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune materiale, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții B. L. -I., B. ANA și B.
T. împotriva sentinței civile nr.138/2013 a Tribunalului C. .
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 138 din_ a Tribunalului
C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de acordare a despăgubirilor pentru daune materiale.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
D. | -L. B. A. | C. | A. -T. N. |
GREFIER,
S. -D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: C. -V. B.
| ← Sentința civilă nr. 619/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 229/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
