Punere sub interdictie. Persoană cu retard mintal sever
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, decizia nr. 436 din 5 februarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 8834/30.05.2013, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acţiunea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI în contradictoriu cu pârâtul L.M., îngrijit şi asistat în CASA DE TIP FAMILIAL.
A dispus punerea sub interdicţie a pârâtului L.M., născut la data de 13.01.1994, în localitatea Şimleu Silvaniei, jud. Salaj CNP.....
A numit tutore pentru ocrotirea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca - Serviciul Autoritate Tutelară.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 707/IV/b/15 din
25.02.2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca rezultă că pârâtul L.M. prezintă diagnosticul de retard mental sever cu tulburări grave de comportament, apreciindu-se că din cauza stării sale psihice îi lipseşte discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
Din declaraţiile celor 2 martori audiaţi cu ocazia cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a reieşit că pârâtul nu vorbeşte, se deplasează cu greutate, are episoade de agresivitate, având nevoie de îngrijire permanentă din partea unui adult.
Cu ocazia audierii pârâtului la data de 26.04.2013, instanţa nu a putut stabili un dialog cu acesta.
În drept, instanţa a reţinut că potrivit art. 164 C. civ. persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilitaţii mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească.
Din analiza acestor dispoziţii legale, reiese că punerea sub interdicţie este o măsură de ocrotire care presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii de fond: persoana care urmează a fi pusă sub interdicţie să fie lipsită de discernământ; cauza lipsei de discernământ să fie alienaţia sau debilitatea mintală; lipsa de discernământ să nu îi permită persoanei respective să se îngrijească de interesele sale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză instanţa a apreciat că în cauza sunt îndeplinite toate aceste condiţii, pârâtul din cauza lipsei de discernământ datorată bolii de care suferă, neavând capacitatea de a se îngriji de interesele sale.
În consecinţă, în baza art. 31 din Decretul nr. 32 /1954 şi art. 164 C. civ, instanţa a admis acţiunea astfel cum a fost formulată şi a dispus punerea sub interdicţie a paratului L.M., născut la data de 13.01.1994.
Potrivit art. 170 C. civil prin hotărârea de punere sub interdicţie, instanţa de tutelă numeşte, de îndată, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătoreasca. Dispoziţiile art. 114-120 se aplică în mod corespunzător.
Faţă de aceste dispoziţii legale, nefiind identificată de către reclamantă o rudă a pârâtului sau o altă persoană care sa accepte desemnarea sa ca tutore, instanţa în baza art. 170, art. 119 C. civil si art. 25 alin. 4 Legea nr.448/2006 a numit ca tutore al pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca Serviciul Autoritate Tutelară.
Prin decizia civilă nr. 552/A/6.11.2013 a Tribunalului Cluj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 8834 din 30.05.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost menţinută în totul.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut că soluţia instanţei de a desemna Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca ca tutore al pârâtului este legală şi se întemeiază pe dispoziţiile art. 25 alin. 4 din Legea 448/2006, care reprezintă o normă specială aplicabilă în cazul persoanelor cu handicap. Potrivit dispoziţiilor art. 3 din HG 268/2007 de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea Legii 448/2006, în cazul în care familia sau reprezentantul legal al persoanei cu handicap nu poate asigura exercitarea drepturilor persoanelor cu handicap, aceasta revine în principal, autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handiap.
Dispoziţiile legii speciale sunt aplicabile cu prioritate in cazul persoanelor cu handicap, în raport cu dispoziţiile Codului civil care constituie dreptul comun în materia tutelei.
Câtă vreme actul normativ special şi dispoziţiile Legii nr. 215/2001 permit atribuirea către consiliului local a calităţii de tutore a persoanelor cu handicap, şi îi impun atribuţii de ocrotire a persoanelor cu handicap, recurentul nu se poate prevala de dispoziţiile Codului Civil, care condiţionează desemnarea tutorelui de existenţa acordului acestuia la sarcina atribuită.
Legea permite desemnarea în cauză a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, autoritate a administraţiei publice locale, care potrivit dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 are atribuţii în privinţa protecţiei persoanelor cu handicap.. Nimic nu împiedică Consiliul Local să desemneze o persoană fizică din cadrul instituţiei în vederea exercitării efective a atribuţiilor pe care le implică tutela.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului în sensul admiterii apelului, respectiv respingerea în parte a acţiunii formulate în ceea ce priveşte numirea instituţiei Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca în calitate de tutore a pârâtei.
În motivare s-a arătat că la momentul numirii tutorelui instanţa de judecată nu a ţinut cont de prevederile art. 119 Cod civil, care la pct. 1 prevede că numirea tutorelui se face cu acordul acestuia, acord care nu a fost solicitat, ceea ce este nelegal.
Potrivit Legii nr. 448/2006 există posibilitatea numirii în calitate de tutore nu doar a autorităţii administraţiei publice locale ci şi a persoanei juridice private care asigură protecţia şi îngrijirea persoanei cu handicap. În cauză instanţa de judecată nu a avut în vedere prevederile art. 25 alin. 4 din lege, neluând în considerare posibilitatea numirii în calitate de tutore al pârâtei a persoanei juridice ce asigură îngrijirea permanentă a acesteia.
S-a mai arătat că tutela este o sarcină personală conform art. 122 Cod civil, în situaţii excepţionale putându-se numi ca tutore şi o persoană juridică specializată, aceasta putând fi în accepţiunea recurenţilor persoana juridică care are rolul de a o îngriji şi asista pe pârâtă.
Instanţele de fond nu au ţinut seama de faptul că recurentul prin serviciul autoritate tutelară nu poate fi numit tutore deoarece are conform art. 25 alin. 5 din Legea nr. 448/2006 are atribuţii privind monitorizarea respectării obligaţiilor ce revin tutorelui persoanei cu handicap.
Autoritatea tutelară din unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap are atribuţii de control şi face verificări cu privire la felul în care tutorele îşi îndeplineşte obligaţiile, verifică dările de seamă anuale pe care tutorele are obligaţia de ale întocmi cu privire la felul în care s-a îngrijit de persoana aflată sub tutelă şi de bunurile acesteia.
Numirea recurentului în calitate de tutore ar genera un conflict de interese, deloc benefic pentru persoana pusă sub interdicţie.
S-au invocat totodată dispoziţiile art. 229 alin. 3 cod civil astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 214/2013, potrivit cărora atribuţiile instanţei de tutelă cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc, ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia, revin autorităţii tutelare.
Prin întâmpinarea formulată intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, a solicitat respingerea recursului.
În motivare, după prezentarea situaţiei numitului L.M. s-a arătat că în mod corect a fost numit ca tutore Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca - Serviciul Autoritate Tutelară.
Propunerea de numire a tutorelui a persoanei juridice private care asigură protecţia şi îngrijirea persoanei cu handicap este nejustificată deoarece nu este vorba despre o persoană juridică privată conform art. 25 alin. 4 din Legea nr. 448/2006, casa de tip familial funcţionând în cadrul unei instituţii publice şi neavând personalitate juridică.
În mod corect s-a făcut aplicarea art. 164 Cod civil şi a art. 31 din Decretul nr. 32/1954.
Analizând recursul curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins.
Singurul aspect criticat prin cererea de recurs formulată de către pârâţi este numirea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca-Serviciul Autoritate Tutelară, în calitate de tutore al pârâtului L.M., nefiind contestată necesitatea punerii sub interdicţie a pârâtului sau necesitatea instituirii tutelei în ceea ce îl priveşte.
Primul motiv de nelegalitate invocat, constând în nerespectarea de către instanţele de fond a prevederilor art.119 alin.1 C.civ., este nefondat. Raportat la art.170 C.civ. rezultă că într-adevăr acest text de lege este aplicabil în cauză. Însă, raportat la situaţia concretă din dosar, aplicabile şi avute în vedere la soluţionarea cauzei sunt şi prevederile Legii nr.448/2006, lege care cuprinde norme cu caracter special faţă de cele generale prevăzute de Codul civil.
La art.25 alin.4 din Legea nr.448/2006 se prevede că în cazul în care persoana cu handicap nu are rude ori persoane care să accepte tutela, instanţa judecătorească va putea numi ca tutore autoritatea administraţiei publice locale sau, după caz, persoana juridică privată care asigură protecţia şi îngrijirea persoanei cu handicap.
La art.14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 se prevede că în sensul prevederilor art. 25 alin. (4) din lege, în cazul în care instanţa judecătorească numeşte ca tutore autoritatea administraţiei publice locale, aceasta are obligaţia de a desemna o persoană sau o comisie din aparatul de specialitate al primarului, respectiv din cadrul compartimentului cu atribuţii în domeniu, care să ducă la îndeplinire hotărârea instanţei judecătoreşti.
Din simpla lecturare a acestor texte de lege, aplicabile în cauză, rezultă că în cazul în care se pune problema numirii în calitate de tutore a administraţiei publice locale nu se impune solicitarea acordului acestei autorităţi, acordul fiind necesar a fi cerut doar în cazul în care se pune problema numirii în calitate de tutore a unor persoane fizice.
Într-adevăr, aşa cum arată pârâţii în recurs, art.25 alin.4 din Legea nr.448/2006 prevede posibilitatea numirii în calitate de tutore şi a persoanei juridice private care asigură protecţia şi îngrijirea persoanei cu handicap. În cauză nu s-a identificat însă o astfel de persoană privată, astfel cum s-a arătat în întâmpinările formulate în apel, şi
apoi în recurs, de către reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, Casa de tip familial în care este îngrijită în prezent pârâtul L.M. nu este o persoană juridică privată, şi deci nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.25 alin.4 din Legea nr.448/2006 pentru a fi numită în calitate de tutore.
Susţinerea că tutela este o sarcină personală, conform art.122 C.civil, numirea unei persoane juridice în calitate de tutore putând fi făcută numai în situaţii excepţionale este întemeiată, rezultând din textele de lege evocate anterior. În cauză este însă vorba despre o situaţie excepţională, instanţa de fond reţinând că nu s-a identificat nici o persoană fizică care să fie numită în calitate de tutore al pârâtului L.M., aspect necontestat în apel şi recurs.
Art.14 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006 este cel care lămureşte situaţia, reglementând procedura de urmat în cazul în care autoritatea administraţiei publice locale este numită tutore în condiţiile art.25 alin.4 din lege.
Raportat la art.14 din Normele metodologice, faptul că potrivit art.25 alin.5 din Legea nr.48/2006 monitorizarea respectării obligaţiilor care revin tutorelui persoanei cu handicap este asigurată de autoritatea tutelară din unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap nu impietează asupra aplicării prevederilor art.25 alin.4 din lege în sensul în care a făcut-o prima instanţă, soluţia fiind menţinută în apel, nepunându-se problema unui conflict de interese, aşa cum susţine recurentul, în mod nefundat prin motivele de recurs.
Ţinând cont de toate aspectele reţinute mai sus, rezultă că în cauză singura persoană care poate fi numită ca tutore al pârâtei, conform art.25 alin.4 din Legea nr.448/2006, este autoritatea administraţiei publice locale, respectiv Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, aplicarea prevederilor art.115 C.civ., în sensul propus de către recurenţi, adică prin desemnarea ca tutore şi a persoanei juridice care asigură în prezent ocrotirea pârâtului, fiind de asemenea exclusă.
În ceea ce priveşte motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 229 alin. 3 Cod civil astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 214/2013, nici acesta nu este fondat.
Potrivit celor anterior arătate, prevederile Legii nr.448/2006, au caracter special faţă de cele generale, prevăzute de Codul civil, iar situaţia pârâtului L.M. este una de excepţie, întrucât nu a fost identificată nicio persoană din cele prevăzute la art. 118 Cod civil, care să poată fi numită ca tutore. Prin urmare, singura posibilitate rămasă pentru desemnarea tutorelui este, în speţă, cea în temeiul prevederilor legii speciale - art. 25 alin. 4 al Legii nr. 448/2006, teza I: autoritatea administraţiei publice locale, întrucât teza a II-a - persoana juridică privată care asigură protecţia şi îngrijirea persoanei cu handicap - nu este aplicabilă, deoarece casa de tip familial unde este îngrijit şi asistat pârâtul L.M. nu este o persoană juridică în sensul prevăzut de acelaşi act normativ - art. 51.
Declanşarea unui „conflict de interese” este exclusă, întrucât autoritatea administraţiei publice locale, desemnată în calitate de tutore, urmează să desemneze o persoană care, în mod concret, va îndeplini atribuţiile tutorelui şi cu privire la care, autoritatea administraţiei publice locale va exercita controlul tutelei, în conformitate cu dispoziţiile art. 151 şi urm. Cod civil.
Prin urmare, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
| ← Actiune în revendicare. Imobil ce a aparţinut patrimoniului... |
|---|
