Legea nr. 10/2001. Restituire în natură a imobilului preluat abuziv, cu obligarea reclamantului la restituirea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 112/1995
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, decizia nr. 546 din 21 februarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 560 din 06.11.2013 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii C.G. şi C.K. împotriva pârâtului PRIMARUL MUN. CLUJ-NAPOCA şi, în consecinţă, s-a anulat dispoziţia de respingere a notificării nr. 3578/07.10.2004 emisă de Primarul Mun. Cluj-Napoca şi sa dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a apartamentului nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr. 9, înscris în CF ind. 63332 Cluj, nr. top 21429/S/VII, cu obligarea reclamanţilor la restituirea sumei de 40.000 lei vechi, actualizată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 3538/07.10.2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, a fost respinsă notificarea nr. 272/05.06.2001 formulată de reclamanţii C.G. şi C.K. pentru apartamentul nr. 7 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. P. nr. 9, înscris în CF 63332, nr. top 21429/S/VII, reţinându-se în motivare că preluarea de către stat a cotei de / parte din apartament, proprietatea reclamantei C.K., în baza Decretului 223/1974, nu este o preluare abuzivă, fiind făcută cu plata despăgubirilor legale şi de asemenea că reclamanţii nu ar fi completat dosarul cu înscrisurile doveditoare.
Prin plângerea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată după repunerea cauzei pe rol, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei atacate, restituirea în natură
a apartamentului, cu obligaţia lor la restituirea despăgubirilor achitate la preluare, despăgubiri în sumă de 24.130 lei vechi.
Analizând dispoziţia atacată, Tribunalul a apreciat că aceasta este nelegală întrucât prin normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin HG 250/2007, aplicabile în cauză deşi dispoziţia a fost emisă anterior intrării în vigoarea a acestui act normativ, în considerarea faptului că raportul juridic este pendinte, preluarea de către stat a unui imobil în temeiul decretului 223/1974 a fost socotită abuzivă de către legiuitor, fără distincţie între situaţia preluării cu acordarea despăgubirilor sau fără acordarea despăgubirilor, aceasta în considerarea faptului că despăgubirea acordată nu a fost justă, fiind plafonată la suma de 80.000 lei.
În opinia instanţei, actele anexate notificării sunt suficiente pentru soluţionarea favorabilă a acesteia, reclamanţii făcând dovada dreptului lor de proprietate tabulară prin extrasul de CF de la f. 62, iar a preluării imobilului de către stat prin decizia 89/09.04.1989.
Nu era necesar ca reclamanţii să depună declaraţie prin care să arate că nu au primit despăgubiri pentru imobilul în litigiu, în baza unor acorduri internaţionale, întrucât statul în care au emigrat reclamanţii, Australia, nu este menţionat în Anexa 1 la care se referă art. 5 din Legea 10/2001 republicată.
În cuprinsul deciziei se menţionează că preluarea cotei de / parte de la C.K. sa făcut cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 40.000 lei din care a fost dedusă suma necesară stingerii creditului CEC rămas nerambursat, stabilindu-se o diferenţă de 27.415, ce urma a fi plătită.
Reclamanţii recunosc primirea de către C.K. a unei despăgubiri în sumă de 14.000 lei.
Există inadvertenţe între suma recunoscută de reclamanţi ca fiind primită cu titlu de despăgubire şi suma ce rezultă din decizia de preluare.
Aceste inadvertenţe nu prezintă relevanţă în cauză pentru motive pe care le vom arăta ulterior.
Fiind dovedite condiţiile prevăzute de art. 1, art. 3, art. 20 din Legea 10/2001, referitoare la preluarea imobilului de către stat, la dovedirea calităţii de proprietari a solicitanţilor şi la formularea în termen a notificării, instanţa a apreciat că solicitarea reclamanţilor de acordarea a măsurilor reparatorii pentru apartamentul în litigiu era întemeiată şi se impunea a fi admisă, astfel încât soluţia respingerii notificării este nelegală.
În ce priveşte măsura reparatorie concretă, aveam în vedere că actul de înstrăinare încheiat de stat cu foştii chiriaşi a fost anulat irevocabil în dos.
.. ,/211/2010 al Judecătoriei Cluj-Napoca .
În prezent nu mai există nici un impediment la restituirea în natură, astfel încât, raportat la disp. art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină restituirea în natură a apartamentului, cu obligaţia corelativă de a restitui despăgubirile actualizate primite la preluarea imobilului de către stat. Aceste despăgubiri sunt în sumă de 40.000 lei, întrucât şi suma virată în contul împrumutului acordat de CEC a fost făcută în folosul reclamantului, statul fiind un gestor de afaceri.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001, instanţa de fond a admis în parte plângerea şi a anulat dispoziţia de respingere a notificării nr. 3578/07.10.2004 emisă de Primarul Mun.Cluj-Napoca şi a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a apartamentului nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr. 9, înscris în CF ind. 63332 Cluj, nr. top 21429/S/VII, cu obligarea reclamanţilor la restituirea sumei de 40.000 lei vechi, actualizată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA a declarat recurs, în termen legal, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, în principal pe excepţii si în subsidiar ca nefondată, cu consecinţa menţinerii Dispoziţie nr. 3538 din 7 octombrie 2004 emisa de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, ca temeinică si legală.
În motivarea recursului, pârâtul a criticat legalitatea hotărârii recurate apreciind ca instanţa a pronunţat, în mod eronat, sentinţa civila nr.560/2013.
În principal, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii introducerii cererii de chemare în judecată având în vedere faptul ca Dispoziţia nr.3538 a fost emisă de către Primarul municipiului Cluj-Napoca la data de 7 octombrie 2004, că a fost comunicată cu aviz de primire la data de 14 octombrie 2004 la adresa indicată de petenti în cuprinsul notificării respectiv "ca toate actele de procedura ce decurg din notificare" să fie comunicate la adresa din Cluj-Napoca, B-dul D..
Prin urmare, având în vedere faptul că dispoziţia de soluţionare a notificării este un act ce decurge din notificare si ca aceasta a fost comunicata la adresa indicată, în mod expres de către revendicatori, respectiv ca aceasta nu a fost ridicată de către notificatori de la oficiul postal procedându-se astfel la restituirea acesteia instituţiei, pârâtul consideră că este exclusiv culpa acestora, iar aceştia nu se pot prevala - în promovarea prezentei acţiuni, 21 septembrie 2006 - de faptul că au aflat doar în anul 2006 despre stadiul de soluţionare a cererii lor de revendicare, în speţă că a fost emisă dispoziţia primarului la data de 7 octombrie 2004.
Pârâtul a învederat instanţei că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată în instanţă în termen de 30 de zile de la comunicare (termen de decădere).
In fapt, cu respectarea dispoziţiilor legale, prin adresa nr.215 din 7 octombrie 2004 (expediata la data de 11 octombrie 2004) Dispoziţia nr.3538 emisă de către Primarul municipiului Clui-Napoca la data de 7 octombrie 2004, a fost comunică notificatorului Cota Liviu cu domiciliul în Cluj-Napoca, b-dul D., ..., şi întrucât acesta nu a ridicat dispoziţia, plicul s-a întors la Primăria municipiului Cluj-Napoca si a fost anexat la dosarul de revendicare.
Pârâtul a apreciat că, de la data depunerii notificării si până la data soluţionării acesteia, revendicatorii aveau suficient timp la dispoziţie să rectifice inserările din cuprinsul notificării referitoare la adresa la care urmează a le fi comunicată dispoziţia primarului. Notificarea fiind depusă la registratura instituţiei primăriei la data de 7 iunie 2001, iar notificarea a fost soluţionată la data de 7 octombrie 2004.
Raportat la considerentele mai sus arătate, pârâtul a apreciat că instanţa de fond, în mod greşit si cu încălcarea dispoziţiilor legale a dispus suspendarea dosarului până la soluţionarea irevocabila a cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. .../211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca, întrucât aceasta era obligată, conform dispoziţiilor legale, să procedeze la respingerea cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr../117/2006 pe excepţia tardivităţii invocate de pârât.
În altă ordine de idei, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului reclamanţilor având în vedere faptul ca semnăturile celor doi reclamanţi nu coincid, acestea fiind diferite pe înscrisurile care se presupune că emană de la aceştia, depuse în probaţiune.
In subsidiar, pârâtul a apreciat că cererea de chemare în judecată precizată este nefondată. Pârâtul a învederat că o cotă de 1/2 din apartamentul nr.7, înscris în C.F. ind.nr.63332, nr.top.21429/S/VII, respectiv C.F.col.nr.50551, a fost preluată, în baza
Decretului nr.223/1974 (Decizia nr.89 din 8 aprilie 1989 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj), fără plată, dar cu un credit rămas nerambursat de la C.G., iar cealaltă cota de 1/2 a fost preluată de la C.K. (născuta E.K.) prin Decizia nr.267 din 2 septembrie 1989 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, cu plata despăgubirilor legale în suma de 40.000 lei, din care suma de 24.130 lei reprezenta credit rămas nerambursat. Prin urmare, foştii proprietari ai imobilului revendicat au fost C.G. si soţia C.K., reclamanţii din prezenta speţa. Apartamentul a fost vândut în temeiul Legii nr.112/1995.
Analizând Notificarea nr.272 din 5 iunie 2001 înregistrata prin BEJ S.M., situaţia apartamentului precum si documentele depuse la dosarul de revendicare, Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001 a respins cererea de revendicare în considerarea faptului ca revendicatorii nu au depus acte în dovedirea pretenţiilor lor, în termenul legal stipulat de legiuitor, respectiv că aceştia fiind despăgubiţi preluarea imobilului nu poate fi considerată abuzivă. Propunerea a fost concretizata prin emiterea de către Primarul municipiului Cluj-Napoca a Dispoziţiei nr.3538 la data de 7 octombrie 2004.
Conform dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, republicata, art.23 "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluţionării notificării." Or, în litigiul dedus judecaţii nu au fost respectate dispoziţiile legale, revendicatorii procedând la depunerea înscrisurilor doveditoare doar în faţa instanţei de judecată.
Reclamanţii intimaţi C.G. şi C.K., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentat în faţă instanţei şi nu au depus întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea în temeiul art.3041C.pr.civ. reţine următoarele:
Prin încheierea de la termenul de judecată din 08.02.2007, reprezentanta pârâtului, c.j. M.L.B., a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamanţilor a av. P.M.I. învederând că are dubii cu privire la existenţa unui mandat de reprezentare în cauză întrucât în dosarul aferent notificării există o împuternicire dată de reclamanţi, ala căror semnături nu sunt aceleaşi cu cele de pe paşapoartele acestora aflate în copii la dosar. Prima instanţă a amânat soluţionarea cauzei la data de 22.03.2007, în vederea justificării calităţii de avocat prin depunerea contractului de asistenţă juridică.
La termenul de judecată din 22.03.2007, reprezentanta reclamanţilor a depus contractul de asistenţă juridică încheiat la data de 30.08.2006 între Cabinet Individual M.P.I. şi reclamanţii C.G., C.K. din care rezultă că obiectul contractului îl reprezintă formularea unei cereri de chemare judecată, precum şi, reprezentarea clienţilor în faţa primei instanţe, în litigiul ce va avea ca obiect atacarea în justiţie a dispoziţiei de respingere a notificării emisă de Primarul mun. Cluj-Napoca înregistrată sub nr. 3538/07.10.2004 prin care a fost respinsă notificarea formulată de clienţi în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, privind restituirea apt. nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr.9, înscris în C.F. ind. nr.63332, nr.top.21429/S/VII.
La acelaşi termen de judecată reprezentanta pârâtului, c.j. M.L.B., a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a d-nei av. P.M.I., raportat la contractul de asistenţă juridică depus şi a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii raportat la data comunicării dispoziţiei atacate.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 22.03.2007, tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamanţilor a d-nei av. P.M.I. şi a prorogat pronunţarea asupra excepţiei tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată.
Ulterior, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 12.04.2007, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării plângerii întrucât acestora nu le-a fost comunicată efectiv dispoziţia atacată în una din modalităţile prevăzute de lege, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 completându-se sub acest aspect cu dispoziţiile C.pr.civ. Totodată, s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform art. 46 din Legea nr. 10/2001 până la soluţionarea dosarului nr. .../211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
În şedinţa publică din 09.10.2013 cauza a fost repusă pe rol, la cererea reclamanţilor, întrucât au încetat motivele care au determinat suspendarea acesteia.
Potrivit art.299 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art.282 alin.2 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art.282 alin.2 din acelaşi cod statuează că, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Conform art.268 C.pr.civ., încheierile premergătoare vor fi date cu acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile. Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri. Ei sunt legaţi de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. Orice dispoziţie luată de instanţă prin încheiere va fi motivată.
Din expunerea mai sus arătată reiese că încheierile prin care prima instanţă a soluţionat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamanţilor, precum şi excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată au caracterul unor încheieri interlocutorii care au pregătit dezlegarea prezentei pricini, deşi nu au hotărât-o întru totul.
Mai mult decât atât, încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea dosarului nr. ,../211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare are caracterul unei încheieri prin care s-a întrerupt cursul judecăţii şi care, potrivit art.2441 C.pr.civ., poate fi atacată cu recurs în mod separat, pe toată durata suspendării cursului judecării procesului.
Cu toate acestea, Curtea constată că pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA a înţeles să exercite calea de atac a recursului doar împotriva sentinţei civile nr. 560 din 06.11.2013 a Tribunalului Cluj, fără a declara recurs şi împotriva încheierilor interlocutorii pronunţate la termenele de judecată din 22.03.2007 şi 12.04.2007 motiv pentru care criticile din memoriu de recurs care vizează modul de soluţionare a excepţiei tardivităţii plângerii, a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi a nelegalei suspendări a cauzei de către prima instanţă sunt apreciate ca fiind inadmisibile, nefiind îndeplinită cerinţa reglementată de art.299 alin.1 teza II raportat la art.282 alin.2 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei Curtea constată că potrivit C.F. nr.63332 Cluj, asupra imobilului cu nr.top. 21429/S/VII, apt.nr.7 situat pe str. P., nr.9, a fost înscris sub
B.1,2 dreptul de proprietate în favoarea reclamanţilor C.G. şi C.K., cu titlu de drept construire ca bun comun, iar sub B.3 s-a notat interdicţia de înstrăinare - grevare în favoarea CEC Cluj. Totodată, în foaia C a cărţii funciare s-a înscris dreptul de ipotecă în sumă de 91.500 lei în favoarea CEC Cluj.
Prin Decizia nr. 267/02.09.1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Jud. Cluj s-a trecut în proprietatea statului, cu plată, cota de / parte din apt.nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr.9, înscris în C.F. ind. nr.63332, nr.top. 21429/S/VII aparţinând reclamantei C.K.. În vederea lichidării debitului existent faţă de Sucursala Judeţeană Cluj a CEC, reprezentând creditul rămas nerambursat pentru apartamentul descris mai sus, din despăgubirea de 40.000 lei stabilită de Comisia Judeţeană de Evaluare prin procesul-verbal nr. 7630/1989 s-a virat în contul organizaţiei creditoare suma de 24.130 lei, diferenţa de 15.870 lei plătindu-se fostei proprietare.
Prin Decizia nr. 89/08.04.1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Jud. Cluj s-a trecut în proprietatea statului, fără plată, cota de / parte din ap. nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr.9, înscris în C.F. ind. nr.63332, nr.top.21429/S/VII aparţinând reclamantului C.G.. În vederea lichidării cotei de / parte din debitului existent faţă de Sucursala Judeţeană Cluj a CEC, reprezentând creditul rămas nerambursat pentru apartamentul descris mai sus, s-a virat de la buget în contul organizaţiei creditoare suma de 27.415 lei diferenţa de 27.415 lei urmând să fie plătită de coproprietara C.K.
La data de 19.01.2001, între Consiliul Local al mun. Cluj Napoca şi numiţii C.A. şi M.L., s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.40332/2001 având ca obiect ap. nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr.9, înscris în C.F. ind. nr.63332, nr.top.21429/S/VII, pentru preţul de 125.756.214 lei vechi.
Prin notificarea înregistrată la B.E.J. S.M. sub nr. 272/ 05.06.2001 şi la Primăria Mun.Cluj-Napoca sub nr. 33189/3/452/07.06.2001, reclamanţii C.G. şi C.K. au solicitat restituirea imobilului sau contravaloarea acestuia constând în ap. nr.7 situat în Cluj-Napoca, str. P., nr.9, înscris în C.F. ind. nr.63332, nr.top.21429/S/VII.
Prin Dispoziţia nr. 3538/07.10.2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a respinsă notificarea nr. 272/05.06.2001 formulată de reclamanţii C.G. şi C.K. pentru apartamentul nr. 7 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. P. nr. 9, înscris în CF 63332, nr. top 21429/S/VII.
În motivarea acestei dispoziţii pârâtul a reţinut că preluarea de către stat a cotei de / parte din apartament, proprietatea reclamantei C.K., în baza Decretului 223/1974, nu este o preluare abuzivă, fiind făcută cu plata despăgubirilor legale şi de asemenea că reclamanţii nu ar fi completat dosarul cu înscrisurile doveditoare.
Prin sentinta civila nr. 2807/2007 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, s-a admis exceptia necompetentei materiale a acestei instante si s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Cluj, in baza dispozitiilor art. III din Titlul I al Legii 247/2005.
Prin sentinta civila nr.578/30.10.2008, Tribunalul Cluj a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Cluj si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantii Cota si, in consecinta, a constatat preluarea abuziva de catre Statul Roman a imobilului apartament nr. 7 situat in mun. Cluj-Napoca, str. P. nr. 9, jud. Cluj, înscris in CF nr. 63332, nr. top 21429/S/VII. Totodata, a fost respinsa, ca neintemeiata, cererea reclamantilor avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 40332/19.01.2001 incheiat intre paratul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pe de o parte si paratii C.A., C.M.L., pe de alta parte, avand ca obiect imobilul apartament mai sus identificat.
Prin decizia civila nr.168/A/19.05.2009, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate impotriva sentintei civile nr.578/30.10.2008, care a fost anulata, dispunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare in prima instanta la Judecatoria Cluj Napoca. Aceasta decizie a ramas irevocabila ca urmare a respingerii recursului
declarat de reclamanti, prin decizia civila nr.1663/R/11.03.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Cluj Napoca sub nr..../211/2010. Prin sentinta civila nr.8672/2011 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, a fost respinsa cererea de repunere in termenul de prescriptie al dreptului la actiune, formulata de reclamanti, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in ce priveste al doilea capat de cerere din actiune, invocata de paratii C., au fost respinse ca neintemeiata exceptia lipsei de interes in ce priveste primul capat de cerere din actiune, invocata de paratii Cordos si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul Municipiului Cluj Napoca, invocata de acest parat. A fost admisa in parte actiunea civila, s-a constatat preluarea abuziva de catre Statul Roman a imobilului apartament nr. 7 situat in mun. Cluj-Napoca, str. P. nr. 9, jud. Cluj, inscris in CF nr. 63332, nr. top 21429/S/VII si a fost respinsa cererea reclamantilor avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 40332/19.01.2001 incheiat intre paratul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pe de o parte si paratii C.A., C.M.L., pe de alta parte, avand ca obiect imobilul apartament mai sus identificat, ca prescrisa.
Apelurile declarate impotriva acestei sentinte au fost respinse prin decizia civila nr.432/2011 pronuntata de Tribunalul Cluj.
Prin decizia civila nr.561/R/2012 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, a fost admis in parte recursul declarat de paratii C.A. si C.M.L., respectiv CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA, a fost admis recursul declarat de reclamantii C.G. si C.K. si paratul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA impotriva deciziei civile nr.432/2011 pronuntata de Tribunalul Cluj care a fost casata si, rejudecand, au fost admise in parte apelurile impotriva sentintei civile nr.8672/20.05.2011 a Judecatoriei Cluj Napoca, care a fost anulata partial si s-a trimis actiunea pentru rejudecarea capatului de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare exercitata de reclamanti impotriva paratilor C.A. si C.M.L. si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA, a fost admisa cererea de repunere in termen, respinsa exceptia prescriptiei extinctive, admisa exceptia lipsei calitatii procesuale passive a paratului PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ NAPOCA si respinsa in consecinta actiunea fata de acest parat. Au fost mentinute dispozitiile privind respingerea exceptiei lipsei de interes, s-a constatat preluarea fara titlu valabil a imobilului situat in Cluj Napoca, str.P. nr.9 ap.7 si a fost inlaturata dispozitia privind cheltuielile de judecata.
In rejudecare, cauza a fost inregistrata sub nr.29616/211/2010*. Prin sentinţa civilă nr.9736/04.05.2012 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a admis capatul de cerere din actiunea civila formulata de reclamantii C.G. si C.K., in contradictoriu cu paratii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, C.A. si C.M.L., si in consecinta s-a constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.40332/19.01.2001 incheiat intre paratul Statul Roman prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, pe de o parte si paratii C.A., C.M.L., pe de alta parte, avand ca obiect imobilul apartament apartament nr. 7 situat in mun. Cluj-Napoca, str. P. nr. 9, jud. Cluj, inscris in CF nr. 63332, nr. top 21429/S/VII.
Apelul declarat de pârâţii C.A. si C.M.L. a fost respins prin decizia civilă nr.430/A/28.09.2012 a Tribunalului Cluj, care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.3264/R/27.06.2013 a Curţii de Apel Cluj.
În consecinţă, critica pârâtului recurent referitoare la faptul că preluarea imobilului litigios nu a fost abuzivă nu mai poate fi analizată în acest cadru procesual
datorită efectului pozitiv al lucrului judecat, această problemă de drept fiind tranşată irevocabil prin decizia civila nr.561/R/2012 pronuntata de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.../211/2010.
Este adevărat că potrivit art.23 din Legea nr.10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, dupa caz, ale calitatii de asociat sau actionar al persoanei juridice, precum si, in cazul mostenitorilor, cele care atesta aceasta calitate si, dupa caz, inscrisurile care descriu constructia demolata si orice alte inscrisuri necesare evaluarii pretentiilor de restituire decurgand din prezenta lege, pot fi depuse pana la data solutionarii notificarii însă obligaţia persoanelor îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii poate fi îndeplinită chiar şi ulterior, în cursul desfăşurării fazei jurisdicţionale de soluţionare a notificării, ni ci un text de lege neprevăzând vreun impediment sau vreo sancţiune pentru o astfel de conduită.
Art. 7 alin.1 din acelaşi act normativ statuează că, de regula, imobilele preluate in mod abuziv se restituie in natura, iar art.11 alin.1 prevede că imobilele expropriate si ale caror constructii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui in natura persoanelor indreptatite, daca nu au fost instrainate, cu respectarea dispozitiilor legale. Daca persoana indreptatita a primit o despagubire, restituirea in natura este conditionata de rambursarea unei sume reprezentand valoarea despagubirii primite, actualizata cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislatiei in vigoare.
Având în vedere că în prezent nu mai există nici un impediment la restituirea imobilului litigios în natură Curtea apreciază că, în mod legal, raportat la dispoziţiile art.7 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001, tribunalul a statuat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină restituirea în natură a apartamentului, cu obligaţia corelativă de a restitui despăgubirile actualizate primite la preluarea imobilului de către stat.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea, în temeiul art.3041 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. 560 din 06.11.2013 a Tribunalului Cluj, pe care o menţine ca fiind legală şi temeinică.
| ← Uzucapiune de scurtă durată. Lipsa justului titlu. Respingere | Grăniţuire şi revendicare. Criterii de stabilire → |
|---|
