TAXĂ JUDICIARĂ DE TIMBRU. CONTESTAŢIE PRIVIND MODUL DE STABILIRE. SUSPENDAREA JUDECĂŢII ÎN TEMEIUL ART. 244 PCT. 1 C. PR. CIV.
| Comentarii |
|
Rezolvarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei de obligare la plata taxei judiciare de timbru, luată de instanţa de apel, este o chestiune prealabilă, care avea influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus judecăţii, deoarece urmează a se stabili dacă acest drept poate fi exercitat cu sau fără plata taxei judiciare de timbru. în mod corect instanţa a oprit cursul judecăţii până la soluţionarea definitivă a contestaţiei privind achitarea taxei judiciare de timbru.
(Secţia civilă, decizia nr. 1944 din 22 septembrie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 620 din 16 februarie 1999, reclamanta E.T. (V.) a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al municipiului Bucureşti, O.D. şi O.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii
să-i lase în deplină şi exclusivă proprietate apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului din Bucureşti, str. dr. L. nr. 38, în suprafaţă de 136,10 m.p.; să-i plătească reclamantului suma de
200.000.000 lei, reprezentând echivalentul lipsei de folosinţă pentru imobil şi să constate inopozabilitatea şi nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 42346/11.04.1997, cu cheltuieli de judecată.
în motivarea cererii, se arată că imobilul în litigiu a fost naţionalizat abuziv în baza Decretului nr. 92/ 1950 şi restituit în proprietatea reclamantei prin sentinţa civilă nr. 867/2.10.1998 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, rămasă definitivă şi irevocabilă.
La data de 11.04.1997 Consiliul General al municipiului Bucureşti, prin mandatar S.C. “C.” S.A. a vândut imobilul în litigiu părţilor O.D. şi O.V., în schimbul sumei de 30.317.088 lei, deşi arată reclamantul, atât Consiliul General al municipiului Bucureşti, Consiliul Local al sectorului 5 Bucureşti, cât şi S.C. “C.” S.A. fuseseră notificaţi de intenţia acestuia de valorificare a dreptului de proprietate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1481 din 24.09.1999 a admis acţiunea restrânsă, obligând pârâţii O.D. şi O.V. să lase în deplină şi exclusivă proprietate şi liniştită posesie şi folosinţă reclamantei apartamentul nr. 1, situat în Bucureşti, str. dr. L. nr. 38, parter, sector 5, a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 42346/1997 încheiat între Primăria municipiului Bucureşti, prin mandatara S.C. “C.” S.A. şi O.D. şi O.V. şi a respins capătul de cerere privind obligarea Consiliului General al municipiului Bucureşti de a lăsa reclamantei în deplină proprietate şi paşnică posesie şi folosinţă imobilul, pentru autoritate de lucru judecat.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Primăria municipiului Bucureşti, precum şi O.D. şi O.V., considerând că această hotărâre este netemeinică şi nelegală întrucât se întemeiază pe o greşeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
La termenul din 18 februarie 2000 instanţa de apel, având în vedere că obiectul cererii este evaluabil în bani, constând în revendicarea unui imobil în valoare de 1 miliard lei, constată că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 15 lit. r din Legea 146/1997 deoarece imobilul nu se afla în posesia statului ori a altor persoane juridice şi pune în vedere apelanţilor pârâţi O.D. şi O.V. să plătească taxa judiciară de timbru în sumă de 9.500.000 lei şi
intimatei reclamante T.E. să plătească taxa judiciară de timbru în valoare de 19.000.000 lei.
La termenul de judecată din 31 martie 2000 apelanta O.V. a arătat şi a depus acte în acest sens, că a formulat contestaţie împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.
Faţă de această împrejurare, instanţa a dispus, în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. civ., suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea contestaţiei de către Ministerul Finanţelor.
Considerând-o nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că cererile accesorii, care tind în redobândirea imobilului de către adevăraţii proprietari, nu se timbrează, măsura suspendării a fost atacată cu recurs de către reclamanta T.E.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 29 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face, după caz, de instanţa judecătorească, de Ministerul Justiţiei sau de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. Potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face contestaţie potrivit dispoziţiilor aplicabile în materie fiscală.
Contestaţia se depune la instanţa judecătorească care a dispus încadrarea în tariful taxelor judiciare de timbru, în termen de 15 zile de la data comunicării sumei datorate. Instanţa judecătorească care a primit contestaţia, o va remite direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti în termen de 5 zile, iar contestaţia se soluţionează prin decizie motivată de către directorul general. în situaţia în care petenta este nemulţumită de dispoziţia dată, procedura de contestare este cea prevăzută în Legea nr. 105/ 1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra sumelor contestate şi aplicate prin cotele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.'1
Articolul 9 din Legea nr. 105/1997 menţionează că împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească prevăzută în legea mai sus-menţionată.
Rezolvarea contestaţiei formulate împotriva dispoziţiei de obligare la plata taxei judiciare de timbru, luată de instanţa de apel în cazul de faţă, este o chestiune prealabilă, care însă are o influenţă hotărâtoare asupra dreptului dedus judecăţii, deoarece urmează a se stabili dacă acest drept poate fi exercitat cu sau fără plata taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 244 pct. 1 din C. pr. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii depinde, în total sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
în raport de cele mai sus menţionate, rezultă că în mod corect instanţa a oprit cursul judecăţii până la soluţionarea definitivă a contestaţiei privind achitarea taxei judiciare de timbru.
în consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
| PARTAJ BUNURI COMUNE. CERERE FORMULATĂ PE CALE ACCESORIE.... → |
|---|
