Acţiune în revendicare. Caracter petitoriu. înţeles
| Comentarii |
|
Acţiunea în revendicare se distinge de acţiunea in evacuare prin caracterul său petitoriu, ceea ce presupune că pârâtul nu este un simplu detentor precar, ci un posesor care stăpâneşte lucrul sub nume de proprietar.
(Secţia civilă, decizia nr. 2646 din 2 iulie2002)
- Extras -
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea în revendicare formulată de reclamantul E. V., fiind obligat pârâtul C. G. M. B. să lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul revendicat. A fost respinsă acţiunea îndreptată împotriva pârâţilor persoane fizice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin decizia nr. 1581/1960 a fostului Consiliu Popular al Raionului Bucureşti, imobilul a fost trecut în proprietatea statului în temeiul art. 3 din Decretul nr. 218/1960, iar nelegalitatea acestei decizii a fost contestată prin sentinţa civilă nr. 3407/29 martie 1994 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă.
Reţinându-se valabilitatea titlului de proprietate al reclamantului asupra imobilului în litigiu, s-a dispus, în temeiul art. 480 C. civ., admiterea acţiunii îndreptate împotriva C. G. M. B., dispunându-se obligarea acestuia de a lăsa reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul.
în ceea ce priveşte acţiunea îndreptată împotriva chiriaşilor persoane fizice, tribunalul a avut în vedere că aceştia sunt simpli detentori precari ai bunului, calitate în care exercită numai o posesie de fapt, şi nu de drept asupra bunului.
Apelurile declarate de reclamant şi pârâtul C. G. M. B. împotriva acestei hotărâri au fost respinse ca nefondate, prin decizia civilă nr. 445 A din 18 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă.
Recursul declarat de reclamant este neîntemeiat.
în primul rând, se constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor - C. G. M. B. şi persoanele fizice care locuiesc în corpurile C şi E de clădiri, să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie şi folosinţă imobilul în litigiu, întemeindu-şi acţiune pe dispoziţiile art. 480 şi 481 C. civ.
Acţiunea de revendicare este o acţiune reală, prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Altfel spus, prin acţiunea în revendicare, o persoană cere să i se recunoască în justiţie dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. Este o acţiune petitorie, ce tinde să stabilească direct existenţa dreptului de proprietate, fiind diferită de acţiunea în evacuare.
Din probele administrate a rezultat că pârâţii persoane fizice nu au contestat calitatea reclamantului de proprietar al imobilului şi nici nu au invocat vreun titlu propriu de aceeaşi natură. Dimpotrivă, au susţinut că deţin parte din imobil în calitate de chiriaşi, în temeiul unui contract de închiriere, încheiat în 1992 cu celălalt pârât - persoană juridică, după o locaţiune de peste 25 de ani.
Aşa fiind, aceştia nu pot fi consideraţi că deţin posesia asupra bunului, definită ca o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, cu intenţia şi voinţa de a se comporta, faţă de ceilalţi, ca proprietar sau titular al unui drept real.
în speţă, lipseşte elementul psihologic, intenţional, care constă în voinţa celui care posedă, de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de proprietar sau în calitate de titular al unui alt drept real.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut, prin hotărârea recurată, că pârâţii persoane fizice sunt detentori precari, în sensul art. 1853 C. civ., ei deţinând bunul în lipsa elementului intenţional, psihologic al posesiei, stăpânirea materială fiind exercitată pentru altul şi nu pentru sine.
Faţă de cele arătate, având în vedere caracteristicile acţiunii în revendicare, ce formează obiectul litigiului de faţă, ce nu sunt întrunite în cauză faţă de pârâţii persoane fizice, urmează a se respinge recursul de faţă ca nefondat, fiind legală şi temeinică decizia recurată.
| ← Contestaţie în anulare. Persoanele care pot fi părţi | CSJ. Decizia nr. 1502/2002. Civil → |
|---|
