CSJ. Decizia nr. 1004/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
SECTIA CIVILĂ
Decizia NR.1004
Dosar nr. 3138/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
In sedinta publica de la26 februarie 2003au avut loc dezbaterile asupra recursului recursul declarat dereclamantaD.O.impotriva deciziei nr. 50din28 mai 2002 aCurtii de ApelPloiesti - Sectia civila.
Pronuntarea asupra recursului a fost amanata la 13 martie 2003,continutuldezbaterilor si amanarea de pronuntare fiind consemnate in incheierea de la 26 februarie 2003.
Deliberand asupra recursulu.
CURTEA
retine urmatoarel.
Prinactiunea formulata la 9 noiembrie 2001 si intitulata "CONTESTATIE"D.O., reprezentata prin mandatarul sau D.I.,a chemat in judecata PRIMARIA MUNICIPIULUI PLOIESTIsolicitandanulareaDispozitiei nr. 2370 emise de parata la11 octombrie 2001 si prin carea fost respinsa cerereaprin care reclamanta solicitase,in conditiile prevazute de Legea nr. 10/2001 restituireaimobilului format din constructie si casa de locuit situat in Ploiesti, str. Italiana nr. 2, judetul Prahova.
In motivarea actiunii - intemeiate in drept pe dispozitiile art. 480 din C.civ.si respectiv ale art. 24 punctul 7 si urmatoarele din Legea nr. 10/2001 -s-amentionat ca imobilul a apartinutnumitilor C.I.si C.V.a caror unica mostenitoare legala este reclamanta.
S-a sustinut de asemenea ca refuzul paratei de restituire a respectivului bunpe considerentulca acesta ar fi fost preluat legal de catre stat este nejustificatintrucathotarareajudecatoreasca prin care s-a incuviintat scoaterea imobilului la licitatie nu a fost pusa in executare.
Actiunea astfel formulata a fost inregistrata pe rolulSectiei civile a Tribunalului Ploiesti cu numarul de dosar10918/2001.
In ceea ce o priveste parata PRIMARIA MUNICIPIULUI PLOIESTI a solicitat respingerea actiuniisens in care a formulat si o intampinare.
Prin sentintanr.109pronuntata la8 martie 2002 instanta astfel sesizata a respins actiuneaca neintemeiata.
Apelul facut ulterior de reclamanta impotriva acestei sentinte a fost de asemenea respinsprin Decizia nr. 50/28 mai 2002 pronuntata de Sectia civila aCurtii de ApelPloiesti in dosarul nr. 3470/2002.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinutin esenta ca , in mod incontestabil,imobilul in litigiu a apartinut initialparintilor reclamantei,C.I.si C.V., mentionandu-se totodata ca ulterior respectivul buna trecut in proprietateastatului in urma unei proceduri judiciarede executare silitaefectuate conform Decretului nr. 221/1951..
Intrucatexecutarea silita a avut ca obiectdebite de natura fiscala inregistate in sarcina lui C.I.instanta de apel a apreciat ca reclamantanu esteindreptatita sa solicite restituirea imobilului deoarece nu s-a conformat cerintelor art. 2 alin. 1 litera d. din Legea nr. 10/2001 in sensul de a facedovada caneplataimpozitelors-ar fi datorat unor motive independente de vointa proprietarilor.
La 26 iunie 2002reclamanta D.O. a declaratrecurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei Civilea Curtii Supreme de Justitie cu numarulde dosar3138 / 2002.
In motivarearecursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 punctele 7, 8,9 si 10din C.proc.civ.au fost reiterate sustinerile recurentei potrivit carorain cazul imobilului ce formeaza obiectul litigiuluiprocedura prevazuta de Decretul nr. 221 / 1951 nu a fost finalizata astfel incat nu exista temeiuri pentru a se aprecia ca bunul ar fi fost preluat de catre stat cu titlu legal.
Apreciereainstantei de apel referitoare la neindeplinirea de catre reclamanta a cerintelor art. 2 alin. 1 litera d din Legea nr. 10 / 2002 a fost de asemenea criticataevocandu-se in acest sens declaratiile notariale aflate in dosarul de fond (filele 48 si 49) si prin care numitiiM.R.si A.N.careatesta caproprietarulC.I.nu a fost in masura saisi indeplineasca obligatiile restante de natura fiscala in principal datorita bolilor de care suferea.
In ceea ce o priveste intimata - parata PRIMARIA MUNICIPIULUI PLOIESTIasolicitatrespingerea recursului.
Recursul estefondat pentru considerentele care se vor arata in continuare.
In acest sens este de retinut ca prin Decretul 224/1951 s-a instituito procedura speciala, preponderent administrativa,de executare silitaimobiliara"pentru realizarea creantelor Statului",art. 1 dinactulnormativ mentionat prevazand expres ca aceasta reglementare urma sa se aplice pentru "urmarirea restantelor si majorarilordin impozite, taxe si alte venituri bugetare, datorate de populatie".
Este de asemenea de observat ca prinart. 2, art. 7 siart. 15 din Decretul 224/1951instantelor de judecatale-au fost conferiteprerogative care vizau in principal verificarea legalitatii formelor de de urmarireefectuate de organele administrativeabilitate sa initieze aceasta procedura si anume de "organele Ministerului Finantelor".
Conform acelorasi prerogativeinstantaputea pronunta o hotarare deincuviintare a vanzarii imobilului aflat in proprietatea debitorului.
In raport cu textele de legeamintite Curtea retine ca hotararea judecatoresca astfel pronuntata nu echivala cu o pierdere a dreptului de proprietate imobiliara al debitorului ci crea doarpremisele pentru o asemeneaexpropriere in conditiilecontinuarii formelor de urmarire silita.
In acelasi senssuntdeamintit si dispozitiile16 alin. 1 din Decretul 224/1951 care ii confereaudebitorului dreptul de a"achita suma datorata,majorarile si cheltuielile de judecata" pana cel mai tarziuin ziua fixata pentru vanzarea la licitatie a imobilului, deci si ulteriorpronuntarii de catre instanta a hotararii mentionate.
Asa fiind pierdereadreptului de proprietate aldebitorului in conditiile Decretuluinr. 224/1951 putea interveninumai in situatiile prevazute de art. 17 si 18adica fieprin vanzarea efectiva a imobilului la licitatie, fie - ca varianta subsidiara - prin"predarea"respectivului bun"fara plata Comitetelor Executive ale Sfaturilor Populare"locale, in ambele situatii fiind insa obligatorieintocmireaunui "proces-verbal".
In spetas-a facut in mod incontestabil dovadaca impotriva autoruluicontestatoarei, C.I., a fost inceputaprocedura de executare silitainstituita prinDecretul nr. 224/1951 si ca Tribunalul Popular al Orasului Ploiesti a incuviintatvanzarea imobiluluiproprietateaacestuia situat in Ploiesti, str. Italiana nr. 2"pentrulichidarearestantelor in suma totala de 1618,50 lei" , sens in care a fost pronuntatasentinta civila nr. 1384 din 26 septembrie 1953.
Legat de aceasta imprejurarepunctul de vedere al instantelor care s-au pronuntat in cauza de fata- astfel cum apare el reflectat in considerentelehotararilordate in speta - pare a fi fost in sensul caexproprierea imobiluluidebitorului aoperat la data pronuntarii sentinteideincuviintare a vanzarii silite a respectivului bun.
Asa dupacum s-a evidentiatdejaaceastaconstituie o aplicare gresita a prevederilor Decretului 224 / 1951, ceea ce atrage in speta incidenta art. 304 punctul 9din C.proc.civ.
De altfel instanta de apel nici nu a analizat apararilerecurentei-contestatoarei care in mod expres a sustinut caulteriorpronuntarii sentintei de scoatere a imobilului la licitatienu s-auefectuat celelate acte procedurale pe care le presupunea finalizarea formelor de executare silita.
Prin urmare in cauzaisi gasesc aplicarea si prevederile art. 304 punctul 10din C.proc.civ.
In alta ordine de idei Curtea retinecain fata primei instante siin apel nu au fostadministrate probe caresa permitao corecta stabilirea a dinamicii raporturilor juridice si a situatiilor de faptintervenite ulteriorpronuntarii sentintei de incuviintare a scoaterii imobilului la vanzare.
O asemenea clarificare este insa absolut necesara cu atatmai mult cu cat in recurs (fila 12 din dosar)contestatoareaa prezentat ca inscris nou un "proces-verbal"intocmit la 17 martie 1954 si din care pare a rezulta ca imobilul in litigiu ar fiintrat in "administrarea"uneiintreprinderi de stat(I.L.L"C.") in temeiul unei "decizii" emise la 29 ianuarie 1954de catre o autoritate neprecizata.
Asa fiindCurteaurmeaza a face in cauza aplicarea art. 312 alin. 3 si art. 313din C.proc.civ.admitand recursul si casandhotararile pronuntate in spetacu consecinta trimiterii cauzei la aceesi instanta de fond in vederearejudecarii.
Cu ocaziarejudecariiinstanta de trimitere urmeaza a pune in vedere intimateinecesitateaadministrarii unor probe suplimentarede natura a clarifica regimul juridicavut de imobil ulteriorpronuntarii sentinteide scoaterealuilavanzare.
Se va tine seama in acest sensca materialul probatoriu deja administrat nu permite instantelor sa stabileasca cu certitudinedaca si in ce conditii imobilul afost trecutin proprietatea statului si nici sadetermine imprejurarile in careacelasi bunaajunsin administrarea"I.L.L. C.".
In egala masurainstanta de trimitereurmeaza a pune in discutia partilor necesitatea efectuariiunei expertize tehnice imobiliare, proba care, alaturi de inscrisurileaflate in dosar,ar permite ocorecta identificare a imobiluluiaflat in litigiu mai cu seamasub aspectul actualei situatii de fapt a acestuia.
Celelalte aparariinvocate de parti urmeaza a fi de asemeneaanalizatede catre instanta de trimitere in conditiile prevazute de art. 315 alin. 3din C.proc.civ. .
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamantaD.O.impotriva deciziei nr. 50din28 mai 2002 aCurtii de ApelPloiesti - Sectia civila si in consecinta:
Caseaza Decizia recurataprecum si sentintanr. 109 din 8 martie 2002 a Tribunalului Ploiesti- Sectia civilasi trimite cauza aceluiasi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabila.
Pronunţatăîn şedinţă publică, astăzi 13martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1003/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2182/2002. Civil → |
|---|
