CSJ. Decizia nr. 2183/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2183
Dosar nr.2206/2002
Şedinţa publică din 26 mai2003
La ordine pronunţarea în recursul declarat de reclamanţii T.A., T.R., B.S., B.M.şi B.M.împotriva decizieicivile nr. 23/Adin 16 aprilie 2002a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 1 aprilie 2003 care face parte integrantă din prezenta iar pronunţarea s-a amânat la 14 aprilie 2003, 5 mai 2003, 12 mai 2003, 16 mai 2003 şi apoi la 26 mai 2003.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 septembrie 2001 reclamanţii T.A., S.C., B.S., B.M.şi B.M.au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C."C." SA Reghin, în baza Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilelor indicate în notificarea către pârâtă cu nr. 11, 12, 13 din 31 mai 2001.
Imobilele solicitate se află în comuna Suseni şi se compun din teren intravilan de 7299 m.p. înscris în cartea funciară 642/III numerele topografice 476/1/1; 264/1; 260/1; 262/1; 263/1 şi dezmembrat sub numerele topografice 476/1, CF 642; nr.top. 264, CF 118; numerele topografice 260 – 263, CF 718/I.
Acţiunea a fost introdusă la instanţă pentru lipsa răspunsului motivat al pârâtei care le-a comunicat reclamanţilor că cererea nu se încadrează în prevederile Legii 10/2001. S-a mai arătat în motivarea acţiunii că preluarea în proprietatea statului a fost făcută fără titlu legal vechii proprietari nefiind despăgubiţi şi că terenul în prezent este liber de construcţii.
Tribunalul Mureş prin sentinţa civilă nr. 51/23 ianuarie 2002 a respins acţiunea. S-a reţinut în motivarea soluţiei că terenul a fost dobândit de pârâtă în baza Legii 15/1990 – fapt ce rezultă din cartea funciară şi necontestat de reclamanţi. Terenul a fost intabulat în baza unui certificat de atestare de proprietate emis în temeiul HG 834/1991 şi în baza Legii 15/1990 conform cărora terenurile aferente fostelor unităţi economice de stat, devin proprietatea societăţilor înfiinţate. S-a considerat că aparenţa de drept este în favoarea pârâtei câtă vreme există intabularea şi reclamanţii au lăsat în nelucrare – urmată de perimare – un proces în care au contestat certificatul de proprietate al pârâtei.
Împotriva acestei soluţii reclamanţii au formulat apel, care, prin Decizia 29/A din 16 aprilie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş a fost respins.
S-a reţinut în motivarea deciziei că în prezent S.C.pârâtă este integral privatizată şi potrivit art. 20 alin. 1 şi 2 din Legea 10/2001 restituirea imobilului în natură devine posibilă numai dacă statul sau Regia autonomă, autoritatea publică sau locală deţin acţiuni cel puţin la nivelul valoric pe care îl reprezintă imobilul revendicat. Instanţa a considerat astfel că solicitându-se numai restituirea în natură, nu se poate discuta asupra modului în care pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Nu s-a reţinut preluarea abuzivă în raport de temeiul titlului de proprietate al pârâtei. S-a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea 10/2001, persoanele îndreptăţite având dreptul doar la măsuri reparatorii şi putându-se adresa în acest scop instanţei publice implicate, Autoritatea pentru privatizarea şi administrarea proprietăţilor statului.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat recurs. S-a criticat soluţia pentru că instanţele au dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale şi s-au preocupat numai de modul în care au fost preluate terenurile de către pârâta S.C."C." SA Reghin şi nu de modul în care autoarea pârâtei, TCM Mureş, Şantierul 4 Reghin a preluat terenul.
Nu s-a observat că TCM Mureş a cumpărat de la CAP Luieriu numai o instalaţie de sortare nu şi terenul. Neavând deci titlu asupra terenului, nu-l putea transmite legal iar articolul 27 din Legea 10/2001 nu se aplică în cauză, el referindu-se numai la cazul imobilelor preluate cu titlu valabil şi care au fost privatizate.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis.
Soluţiile instanţei sunt nelegale pentru următoarele considerente:
Reclamanţii, prin acţiunea introductivă de instanţă, au revendicat în natură mai multe terenuri cu privire la care au făcut trimitere la notificările transmise pârâtei şi Primăriei Suseni (anexate în copii). Notificările nu aduc precizări cu privire la amplasarea terenurilor ci fac şi ele trimitere la numere topografice de carte funciară.
Nici în aşa-zisa precizare la acţiune (fila 66 dosar fond) reclamanţii nu aduc elemente pentru identificarea terenurilor revendicate – făcând numai o menţiune cu privire la situaţia prezentă a acestora – ele fiind libere, cu excepţia unei suprafeţe de 219 m.p. ocupată cu fundaţia unei clădiri.
Se arată că din suprafaţa totală de 7504 m.p. deţinută de societatea pârâtă se revendică numai 7249 m.p.
Instanţele nu s-au preocupat de identificarea terenului în raport de documentele invocate de reclamanţi în justificarea pretenţiilor, la momentul pretinsei deposedări a autorului reclamanţilor, (de remarcat că în dosar sunt prezente copii de extras de carte funciară emise după anul 1990). Instanţele nu s-au preocupat nici de stabilirea situaţiei actuale a terenului prin individualizarea acestuia printre terenurile deţinute de pârâtă.
Reclamanţii pretind un teren în suprafaţă totală de 7249 m.p.; un act de la fila 71 dosar fond prezintă o fişă individuală a imobilului fără adresă compus din grădină, curte şi staţie de sortare cu suprafeţe care însumate dau 7504 m.p.; acte prezentate de pârâtă conţin şi ele date diferite cu privire la suprafaţa de teren deţinută de aceasta.
Acţiunea de revendicare impune o analiză a existenţei sau inexistenţei dreptului pretins în raport cu bunul în individualitatea sa. Individualizarea bunului revendicat nefiind făcută, urmează ca instanţele înainte de a se pronunţa cu privire la temeinicia cererii de revendicare să completeze probele cu privire la amplasarea şi întinderea terenului revendicat pentru a se putea pronunţa o soluţie legală şi temeinică.
Pentru aceste considerente urmează a se casa cele două hotărâri şi a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii T.A., T.R., B.S., B.M.şi B.M.împotriva deciziei nr. 29/A din 16 aprilie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr.51 din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Mureş – Secţia Civilă şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi26 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 218/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2187/2002. Civil → |
|---|
