CSJ. Decizia nr. 1015/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1015Dosar nr. 3969/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1685 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş.
La apelul nominal s-a prezentat: intimata Prefectura Judeţului – Comisia Judeţeană de Fond Funciar, reprezentată de avocatul V.C., M.G.– primarul comunei Cepari şi D.I.– viceprimarul comunei Cepari, lipsind intimata-reclamantă M.E.
Procedura completă.
Intimata-reclamantă M.E.a formulat şi depus la dosar întâmpinare în combaterea motivelor recursului în anulare (file 46 – 52 din dosar). La data de 15 ianuarie 2003, în dosarul cauzei a fost depusă şi o cerere de amânare a judecăţii, formulată de către aceeaşi intimată-reclamantă, pentru a i se comunica motivele recursului în anulare, necesare pregătirii apărării.
Avocatul V.C., pentru unitatea intimată prezentă, solicită respingerea cererii de amânare a judecăţii întrucât prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă combate recursul în anulare, ceea ce demonstrează că a luat cunoştinţă de motivele din dosar.
Concluzii în acelaşi sens – cu privire la cererea de amânare a judecăţii, formulată de intimata-reclamantă M.E., pune şi reprezentanta Ministerului Public.
Curtea respinge cererea de amânare a judecăţii formulată în cauză, reţinând că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 156 din C.proc.civ.întrucât întâmpinarea formulată – în combaterea recursului în anulare – demonstrează că intimata-reclamantă a luat cunoştinţă de motivele din dosar. Neexistând alte cereri în cauză, constată că pricina se află în stare de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare.
Avocatul V.C., pentru intimata Prefectura Judeţului Argeş – Comisia Judeţeană de Fond Funciar, solicită admiterea recursului în anulare pentru motivele prezentate în notele scrise din dosar.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 9 septembrie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare prin care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a solicitat casarea sentinţei civile nr.1685 din 20 septembrie 2001 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, prin care a fost admisă acţiunea petentei M.E., fiind anulată Hotărârea nr. 154 din 21 noiembrie 2000 a Comisiei Judeţene Argeş de aplicare a legii fondului funciar, cu consecinţa reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantei pentru o suprafaţă de 75.574 m 2 teren agricol şi 40.816 m 2 pădure, conform raportului de expertiză ing. P.C..
Se susţineîn motivarea recursului în anulare că prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond ori aceasta este vădit netemeinică, motiv prevăzut de art.330 pct. 2 C.proc.civ. Astfel, se susţine că la dosar nu există acte care să ateste calitatea reclamantei de moştenitoare a părinţilor şi fratelui său; în plus, raportul de expertiză a fost omologat, fără a fi fost observată necitarea la expertiză a Comisiei Judeţene Argeş; în fine, se susţine că pentru suprafaţa de teren reconstituită petentei sunt eliberate titluri de proprietate aparţinând altor persoane. S-au depus ca înscrisuri noi mai multe titluri de proprietate.
Prin întâmpinare, petenta-intimată M.E.a solicitat respingerea recursului în anulare.
Analizând recursul în anulare, actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin petiţia înregistrată la 11 aprilie 2001 pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeş, M.E.a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 154 din 21 noiembrie 2000 a Comisiei Judeţene Argeş pentru fond funciar, prin care a fost validată propunerea Comisiei locale de fond funciar Cepari privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele nominalizate în anexele 53, 38, 39 şi 31 întocmite de comisia locală.
Potrivit anexei 31, petentei M.E., de pe urma defunctei V.E., i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,91 ha., cu observaţia că terenul este deţinut de terţe persoane prin schimburi din terenul foştilor proprietari.
Pretenta a susţinut că în mod nelegal nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă solicitată prin cererea depusă în copie xerox la fila 5.
În dovedirea cererii s-au mai depus la dosar: copie din registrul de transcripţiuni în care a fost transcris actul de donaţiune încheiat în anul 1922 prin care V.E.a primit de la mama sa mai multe terenuri agricole şi forestiere; copie de pe actul de vânzare încheiat în anul 1924 prin care familia C. şi V.E.a cumpărat de la V.D.două terenuri moşteneşti situate la hotarul comunei Cepari; copia actului de vânzare-cumpărare prin care în anul 1928 aceeaşi familie a cumpărat, cu participarea procuratorului de fonduri I. P., un conac şi un teren învecinat, situate pe aceeaşi moşie Cepari – Pământeni; copia actului de împărţeală voluntară încheiat în anul 1929 între moştenitorii defuncţilor F.şi F.V., în urma căruia V.E.a primit lotul ce include mai multe terenuri agricole şi forestiere.
La cererea reclamantei s-a efectuat expertiza tehnico-judiciară prin care, la 27 august 2001, expertul C.P.a identificat o parte din terenurile pretinse de reclamantă, menţionând cine le ocupă: diferite persoane fizice, Ocolul Silvic, şcolara, poliţia sau altele în devălmăşie.
Faţă de lipsa obiecţiunilor la expertiză, instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 1685/2001 prin care a reconstituit petiţionarei dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe pretinse.
A reţinut în motivare că prin înscrisurile depuse petenta a făcut dovada că este proprietară prin moştenire pe toate terenurile pentru care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că, în baza art. 53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, cu referire la art. 8 şi art. 24 din Legea nr.1/2000 a admis plângerea.
Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis iar conform art. 313 C.proc.civ., hotărârea judecătorească pronunţată se va casa, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 129 alin. 5 din C.proc.civ, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Fiind investită cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor întinse suprafeţe de teren, instanţa era datoare să pretindă reclamantei să facă dovada, potrivit art. 1169 din C.civ, a susţinerilor sale. Astfel, prin acţiune, s-a pretins că este moştenitoarea părinţilor V. C. şi V.E. şi a fratelui V.C.C.
În dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să ateste calitatea procesual activă a reclamantei. De aceea, se impune casarea sentinţei pronunţate pentru administrarea unor probe pertinente sub acest prim aspect dirimant.
Instanţa a încălcat obligaţia de a avea un rol activ, reconstituind dreptul de proprietate prin omologarea raportului de expertiză.
În primul rând, la întocmirea expertizei s-au încălcat dispoz iţiile art. 208 din C.proc.civ, care impune citarea părţilor litigante. Or, în speţă, astfel cum rezultă din f. 44 fond, la întocmirea expertizei nu a fost citată pârâta Comisia judeţeană Argeş pentru aplicarea legii fondului funciar.
Sub un alt aspect, instanţa s-a rezumat la omologarea raportului de expertiză, ignorând constatările faptice ale expertului, care a învederat că majoritatea terenurilor pretinse de reclamantă erau ocupate de alte persoane,fizice şi juridice.
Se impune de aceea şi sub acest aspect casarea sentinţei, pentru ca, după precizările necesare din partea petentei (privind partea cu care înţelege să se judece şi pentru opozabilitate, precum şi indicarea temeiului juridic al cererii) să ordone o nouă expertiză, întocmită cu respectarea dispoziţiilor procedurale imperative.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, fiind casată hotărârea pronunţată şi trimisă cauza aceleiaşi instanţe, pentru reluarea judecăţii, cu examinarea şi a actelor noi depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1685 din 20 septembrie 2001 a Judecătoriei Curtea de Argeş.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza,spre rejudecare, la Judecătoria Curtea de Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1050/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1013/2002. Civil → |
|---|
