CSJ. Decizia nr. 1019/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1019DOSAR NR.3104/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C.A. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.70 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind recurentul reclamant C.A..
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Consilier juridic V.C.S. depune la dosar mandatul special dat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad pentru declararea recursului de faţă.
Neexistând cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi dă cuvântul părţii prezente cu privire la recursuri.
Consilier juridic V.C.S., pentru recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicită admiterea recursului în sensul motivelor scrise din dosar. Referindu-se la recursul reclamantului, solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului reclamantului şi de admitere a recursului pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice numai în partea privitoare la daunele morale care, în opinia sa, se impun a fi diminuate.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.288 din 22.10.2001 a Tribunalului Arad a fost admisă acţiunea formulată de C.A. împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor, dispunându-se obligarea acestuia de a plăti reclamantului daune morale în valoare de 450.000.000 lei şi 41.957.814 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate potrivit ratei oficiale a inflaţiei până la achitarea integrală.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost arestat preventiv în perioada 16.02.1994 - 17.01.1995, suspendat din funcţia de primar al oraşului Lipova, ulterior fiind revocat din această funcţie. A fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, furt calificat din avutul privat, gestiune frauduloasă, fals intelectual, uz de fals, înşelăciune şi uzurpare de calităţi oficiale.
Prin sentinţa penală nr.187 din 27.06.1996 a Judecătoriei Lipova s-a dispus achitarea celui în cauză pentru parte din infracţiunile deduse judecăţii pentru lipsa elementelor constitutive, pentru una din infracţiuni pentru inexistenţa faptei (pct.6 rechizitor), iar pentru una din fapte (pct.5 rechizitor ) s-a dispus încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile.
Această hotărâre penală a rămas definitivă prin Decizia nr.55.
din 30.06.1997 a Curţii de Apel Timişoara. Avându-se în vedere că după arestare, reclamantul a fost achitat, s-a făcut în cauză aplicaţia art.504 alin.2 C.proc.pen., în interpretarea corectă dată prin Decizia nr.45 din 10.03.1998 a Curţii Constituţionale, în sensul că statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale, indiferent de temeiul achitării. Au fost stabilite daunele materiale cuvenite reclamantului, în raport de veniturile de care a fost lipsit pe perioada arestării. Daunele morale au fost apreciate în funcţie de natura, durata şi intensitatea atingerilor aduse drepturilor personale nepatrimoniale, astfel încât să compenseze retroactiv suferinţele îndurate.
Recursurile declarate de părţi, precum şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.70 din 29.04.2002 a Curţii de Apel Timişoara -secţia civilă.
De asemenea au fost avute în vedere prevederile art.504 C.proc. pen. alin.1 şi 2 în interpretarea lor corectă, fără a se distinge în raport de temeiul achitării, precum şi art.23 alin.1 din Constituţia României şi prevederile Convenţiei O.N.U. din 10 decembrie 1984, în sensul cărora orice persoană victimă a unei arestări sau deţineri în alte condiţii decât cele legale are dreptul la reparaţii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, precum şi reclamantul C.A..
În susţinerea primului recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 C.proc.civ.se arată că în mod greşit tribunalul a reţinut că reclamantului i-au fost afectate drepturile salariale, după eliberare din arest, întrucât potrivit Dispoziţiei nr.54 din 26.06.1995 emisă de Sucursala de Exploatare Transport Tehnologic şi Prelucrare Primară a Lemnului Arad, începând cu data de 1.07.1995 a fost reangajat în funcţia de inginer de exploatare.
În legătură cu susţinerea reclamantului în sensul că i-a fost afectată sănătatea, suferind o criză ulceroasă, în urma arestării, se arată în motivarea recursului că reclamantul a fost diagnosticat cu ulcer încă din 1992, astfel că această boală nu are nici-o legătură cu arestarea.
În final se consideră că prin soluţia de achitare imaginea publică, moralitatea şi onoarea celui în cauză au fost reparate, astfel că acţiunea în daune trebuie respinsă. Cât priveşte daunele morale acordate, se consideră că este exagerat cuantumul stabilit, neavând un suport real şi obiectiv.
În recursul reclamantului sunt redate consecinţele negative de ordin profesional ca urmare a arestării nelegale, suferinţele membrilor familiei, mama sa rămânând cu o hemipareză, necesitând îngrijire permanentă şi tratamente costisitoare, după care în primăvara anului 1996 a decedat. Solicită menţinerea cuantumului daunelor materiale stabilit de instanţe şi majorarea cuantumului daunelor morale în raport de cele arătate la 3.000.000.000 lei.
Ambele recursuri sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse în raport de cele ce urmează.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţele au admis în parte acţiunea, dispunând obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor la plata daunelor materiale şi morale, cuvenite celui în cauză, ca urmare a arestării nelegale pe timp de aproape 1 an.
S-a hotărât astfel, în interpretarea corectă a prevederilor art.504 al.1 C.proc.civ., avându-se în vedere şi prevederile art.48 alin.3 din Constituţie, în sensul că răspunderea statului pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale este antrenată indiferent de temeiul achitării sau încetării procesului penal.
În raport de aceste considerente de drept, apar ca neîntemeiate susţinerile din recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad, fiind necontestat că cel în cauză a fost privat de libertăte o perioadă de timp apreciabilă, după care a fost achitat. Cât priveşte daunele materiale reţinute, este exact că reclamantul a fost angajat ca inginer la fostul său loc de muncă, însă aceasta nu înseamnă că pentru perioada anterioară nu i se cuvin despăgubiri, ce au fost judicios reţinute de instanţe.
Susţinerea potrivit căreia prin soluţia de achitare imaginea publică şi onoarea celui în cauză au fost reparate este eronată şi contrară prevederilor legale redate, ce consfinţesc răspunderea statului pentru erorilesăvârşite în procese penale.
În ceea ce priveşte daunele morale, a căror stabilire include o doză de aproximare, se constată că instanţele au avut în vedere în determinarea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, consecinţele negative suferite de reclamant pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.
Este de netăgăduit că orice arestare şi inculpare pe nedrept produce celui în cauză suferinţe pe plan moral, social şi profesional, că astfel de măsuri lezează demnitatea şi onoarea, libertatea individuală, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege.
Toate cele menţionate, ce se constituie în criterii de apreciere a prejudiciului moral suferit de reclamant, au permis instanţelor să evalueze corect despăgubirea care să compenseze prejudiciul suferit.
De aceea urmează a fi respins atât recursul pârâtului cu privire la supraevaluarea despăgubirilor morale, fără a preciza vreun temei sau argument al unei atari susţineri, cât şi recursul reclamantului, ce vizează majorarea substanţială a cuantumului daunelor morale suferite.
Aşa fiind, recursurile de faţă urmează a fi respinse ca nefondate, fiind legală şi temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul C.A. şi de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.70 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara -secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1017/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1020/2002. Civil → |
|---|
