CSJ. Decizia nr. 1050/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1050DOSAR NR.4117/2002
Şedinţa publică din 18 martie 200.
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.1259 A din 14 iunie 2001 a Tribunalului Braşov precum şi deciziei nr.1240 R din 17.09.2001 a Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-reclamant B.B.reprezentat de avocat I.I.şi intimatul-pârât Sindicatul Liber Independent S.C." R." S.A.Braşov reprezentat de consilier juridic M.N.R..
Procedura completă.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilier juridic M.N.R. a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, de casare a hotărârilor criticate şi de trimitere a cauzei în vederea rejudecării.
Avocat I.I.a solicitat respingerea recursului în anulare ca nefondat şi cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2000 sub nr.10916 pe rolul Judecătoriei Braşov, reclamantul B.B.a chemat în judecată pe pârâtul Sindicatul Liber Independent S.C." R." S.A.Braşov solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pe pârât la plata sumei de 2.870 D.M., reprezentând contravaloarea trusei foto (compusă din aparatul foto Canon, blitz, 2 obiective) şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că la data de 5 noiembrie 1999, cu ocazia unei acţiuni de protest, care nu a fost organizată corespunzător de către pârât, a fost victima unei agresiuni, în timpul căreia i s-a distrus trusa foto (conţinând aparatul foto Canon, blitz şi 2 obiective).
La termenul din 11 octombrie 2000, reclamantul îşi precizează acţiunea solicitând suma de 31.570.000 lei.
Judecătoria Braşov prin sentinţa civilă nr.599 din 17 ianuarie 2001, a respins acţiunea formulată de către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că la data de 5 noiembrie 1999 pârâtul a desfăşurat o acţiune de protest în zona Prefecturii Braşov şi ca urmare a stării de tensiune creată în rândul manifestanţilor, reclamantul, care fotografia, a fost atacat de persoane necunoscute care i-au distrus aparatul de fotografiat, blitzul şi 2 obiective.
Instanţa a respins acţiunea având în vedere două motive: primul că temeiul de drept al acţiunii este art.998 C.civ., care se referă şi se aplică persoanelor fizice iar pârâtul este o persoană juridică, iar al doilea că prejudiciul nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Braşov, prin Decizia civilă nr.1259/A din 14 iunie 2001 a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis acţiunea formulată de către reclamant şi a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2870 D.M., la cursul în lei dinb ziua plăţii, reprezentând contravaloarea unei truse foto compusă din aparat foto Canon, blitz şi două obiective.
Pârâtul a mai fost obligat şi la plata sumei de 6.854.000 lei cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
Instanţa de apel a reţinut că la data de 5 noiembrie 1999, cu ocazia unei acţiuni de protest a Sindicatului S.C." R." S.A., reclamantul a fost victima unei agresiuni, în timpul căreia i-au fost distruse aparatul foto,2 obiective şi blitzul.
A mai reţinut că manifestarea care a avut loc, deşi autoizată, nu s-a desfăşurat în mod organizat, ceea ce constituie un fapt ilicit, care a dus la crearea unui prejudiciu, prin distrugerea aparatului foto, reclamantului.
S-a reţinut de asemenea existenţa legăturii de cauzalitate între faptul ilicit şi prejudiciu, în sensul că neexistând măsuri de securitate şi desfăşurare civilizată a manifestaţiei asumate de sindicat, sindicaliştii au reacţionat violent, producându-i reclamantului un prejudiciu.
Pârâtul, în calitatea sa de organizator, avea obligaţia să asigure prin prepuşii săi desfăşurarea în bune condiţii a manifestaţiei de protest întrucât în art.25 din Legea 60/1991 se menţionează expres că nesocotirea normelor sale, atrage răspunderea civilă.
Instanţa de apel a înlăturat apărarea pârâtei, potrivit căreia prejudiciul ar fi fost cauzat din culpa reclamantului pentru faptul că acesta ar fi pătruns în rândurile manifestanţilor, încălcând prevederile art.14 din Legea 60/1991, deoarece conform art.1 şi 2 din aceeaşi lege adunările publice trebuie să se desfăşoare în mod paşnic şi civilizat fără să degenereze în acţiuni turbulente.
Prin deczia civilă nr.1240/R din 17 septembrie 2001, Curtea de Apel Braşov a respins ca nefondat recursul declarat de către pârâtul Sindicatul Liber Independent S.C." R." S.A.Braşov împotriva acestei decizii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut că instanţa de apel a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii 60/1991, apreciind corect că scopul reclamantului a fost acela de a fotografia secvenţe din desfăşurarea manifestaţiei şi nicidecum tulburarea acesteia şi, în consecinţă, nu se poate reţine culpa reclamantului.
S-a reţinut de asemenea că pârâta a fost în culpă, prin modul defectuos cum a organizat manifestaţia care a degenerat în acte de violenţă, producătoare de prejudicii materiale.
În ceea ce priveşte temeiul de drept reţinut de către tribunal, a fost apreciat de către instanţa de recurs ca fiind corect, având în vedere răspunderea civilă delictuală specială prevăzută de dispoziţiile art.25 din Legea 60/1991 coroborate cu cele ale art.998 C.civ..
Referitor la criticile formulate în legătură cu interpretarea probelor, s-a reţinut că ele nu pot fi analizate ca urmare a abrogării punctului 11 din art.304
C.proc.civ .prin OG138/2000.
În conformitate cu art.27 lit.f din Legea 92/1992 şi ale art.330 pct.2 C.proc.civ.Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr.1259 din 14 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Braşov şi a deciziei civile nr.1240 din 17 septembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, considerând că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată acestea sunt vădit netemeinice.
Se susţine că Sindicatul, ca persoană juridică, răspunde, în calitate de organizator, numai în temeiul art.25 din Legea 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.
În consecinţă, se arată în continuare, răspunderea civilă a pârâtului (Sindicatul Liber Independent) pentru pagubele produse s-ar putea declanşa în măsura în care s-ar dovedi că acesta nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau, potrivit art.12 din Legea 60/1991 în calitate de organizator. Se mai susţine că din actele depuse la dosar rezultă că Sindicatul şi-a respectat obligaţia prevăzută de art.12 lit.c din legea mai înainte menţionată, asigurând un dispozitiv propriu de ordine.
Se concluzionează în legătură cu acest aspect că dinansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă o legătură de cauzalitate între organizarea întregului de către pârât şi prejudiciul suferit de către reclamant.
O altă critică este în legătură cu faptul că instanţele de apel şi de recurs nu au stabilit corect realitatea şi întinderea prejudiciului, existând contradicţii între declaraţiilemartorilor şi celelalte probe.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel este de reţinut în primul rând că deşi îm recursul în anulare se invocă prevederile art.330 alin.2 C.proc.civ.cu referire la ambele ipoteze prevăzute de acest articol, întreaga motivare se referă la ipoteza a doua a textului, respectiv la vădita netemeinicie a hotărârilor criticate.
În consecinţă verificarea temeiniciei recursului trebuie să pornească de la această constatare, motiv pentru care analiza cauzei trebuie să pornească de la cadrul juridic al acesteia şi anume a răspunderii civile delictuale – speciale – prevăzută de art.25 din Legea 60/1991 coroborate cu cele prevăzute de art.998 şi următorii C.civ..
Astfel instanţele trebuiau să verifice dacă în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa: faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapte şi prejudiciu şi a vinovăţiei sub forma de culpă.
Aceste repere absolut necesare a fi verificate nu au fost avute în vedere de către instanţe; astfel instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că răspunderea civilă delictuală pentru temeiurile de drept invocate de către reclamant, nu priveşte persoanele juridice şi, în speţă, pârâtul este persoană juridică.
Al doilea considerent al sentinţei instanţei de fond, care este în contradicţie cu primul, este că reclamantul nu ar fi dovedit că a fost prejudiciat.
Instanţa de apel, care a stabilit cadrul juridic în care cauza trebuie soluţionată în mod corect, a motivat hotărârea pronunţată în mod generic pe aspecte general teoretice, fără să analizeze probele administrate în cauză.
În sfârşit, instanţa de recurs nu a făcut nici o analiză cu privire la temeinicia soluţionării cauzei întrucât punctul 11 al art.304 C.proc.civ., a fost abrogat prin OG nr.138/2000 şi, ca atare, nu mai avea competenţa să verifice aspectele de netemeinicie ale hotărârii.
Astfel fiind, având în vedere că instanţele nu au analizat condiţiile cumulative care trebuie îndeplinite pentru angajarea răspunderii civile delictuale – speciale, urmează a admite recursul în anulare şi a casa sentinţele criticate pronunţate de către tribunal şi curtea de apel şi a trimite cauza pentru rejudecarea apelului formulat de către reclamant la acelaşi tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează să aibă în vedere considerentele mai înainte arătate şi să verifice în concret dacă pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau în calitate de organizator al unei adunări publice prevăzute de art.12 din Legea 60/1991 şi totodată dacă au verificat dacă participanţii au respectat prevederile art.13 din aceeaşi lege.
De asemenea urmează să stabilească dacă reclamantul avea acreditări legale din partea publicaţiei unde-şi desfăşura activitatea şi dacă a încălcat fără drept restricţiile prevăzute de art.14 din Legea 60/1991.
Instanţa de rejudecare este necesar să stabilească în mod concret realitatea şi întinderea prejudiciului, existând contradicţie între declaraţiile martorilor propuşi de către reclamant şi actele aflate la dosar, cu privire la tipul aparatului, anul de fabricaţie şi valoarea acestuia în funcţie şi de uzura sa.
De reţinut că reclamantul, în dovedirea pretenţiilor sale, a depus la dosar un contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 17 august 2988 (fila 47 dosar) prin care reclamantul a cumpărat o trusă foto.
Este evident că dacă se apreciază că acest contract este real, nu poate să se reţină doar vânzarea trusei foto şi a componentelor acesteia precum şi preţul şi să se considere că anul încheierii convenţiei este altul decât cel înscris în contract.
În consecinţă, este necesar să se suplimenteze probele pe acest aspect al cauzei – respectiv prejudiciul – în sensul de a se stabili tipul aparatului distrus (dacă este acela din actul de vânzare sau altul) valoarea prejudiciului în raport de anul de fabricaţie al aparatului şi uzură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulîn anulare declaratde Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr.1240 R din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă precum şi Decizia civilă nr.1259 A din 14 iunie 2001 a Tribunalului Braşov şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru judecarea apelului formulat de reclamantul B.B.împotriva sentinţei civile nr.599 din 17 ianuarie 2001 a Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1020/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1015/2002. Civil → |
|---|
