CSJ. Decizia nr. 1020/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1020Dosar nr.3295/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele E.C.E. şi G.I. C. E. A. împotriva deciziei nr.56 din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj, prin consilier juridic V.C.S., lipsind atât recurentele reclamante cât şi intimatul pârât Consiliul Local al Comunei Gârbou, judeţul Sălaj.
Procedura completă.
Recursul este scutit de timbru.
Intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj a depus la dosar întâmpinare.
Neexistînd cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi dăcuvântul părţii prezente cu privire la recurs.
Consilier juridic V.C.S., pentru intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sălaj, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1.10.2001, reclamantele E.C.E. şi G. I.C.E.A., în calitate de moştenitoareale defunctului E.C., au chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al com. Cârbou şi Ministerul Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Sălaj, solicitând anularea Dispoziţiei nr.67/29.08.2001 emisă de Primăria Gârbou şirestituirea în natură, respectiv acordarea de despăgubiri pentru imobilele înscrise în C.F. nr.1112 şi C.F. nr.623 Gârbou.
În motivarea acţiunii se arată că antecesorul reclamantelor, prin hotărârea nr.9/28 iulie 1946 a Tribunalului Poporului Cluj – a fost condamnat la doi ani detenţie pentru săvârşirea infracţiunii „vinovat pentru dezastrulţării prin săvârşirea de crime de război", cu pedeapsa complementară a confiscării averii.
Prin sentinţa civilă nr.1/1999 pronunţată de Curtea Militară de Apel Bucureşti, s-adispus reabilitarea judecătorească, iar la 25.06.2001 reclamantele s-au adresat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru declararea recursului în anulare împotriva hotărârii de condamnare.
Prin sentinţa civilă nr.638 din 26 octombrie 2001, Tribunalul Sălaj, a respins acţiunea, ca nefondată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr.56/19 aprilie 2002, a respins apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei nr.638 din 26.10.2001, a Tribunalului Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, ca şi prima instanţă, a reţinut că, antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru complicitate la crime de război constând în deportarea unor familii de români din com. Gârbou jud. Someş, în perioada în care acest teritoriu s-a aflat, din toamna anului 1940, sub administraţie maghiară.
Rezultă astfel, arată instanţa că imobilele solicitate, confiscate astfel, nu au fost preluate abuziv, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001 nefiind aplicabil.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prev. de art.304 C.proc.civ.arătând numai, cu privire la condamnarea tatălui lor, că aceasta a fost nelegală, scopul real urmărit fiind confiscarea imobilelor, motiv pentru care cererea formulată se încadrează în prevederile art.2 lit.b din Legea nr.10/2001.
Recursul nu este întemeiat.
Reclamantele, prin notificare, au solicitatrestituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 623 Gârbou şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul înscris în C.F. 11120 Gârbou.
Primăria comunei Gârbou prin Dispoziţia nr.67/29 august 2001 a respins cererea cu motivarea că acele imobile „au fost confiscate pentru crime de război, conform hotărârii Tribunalului Poporului Cluj nr.9/1946, neîncadrîndu-se în prevederile Legii nr.10/2001".
În adevăr, prin Hotărârea nr.9 din25 iunie1946 a Tribunalului Poporului Cluj, antecesorul reclamantelor a fost condamnat pentru săvârşirea de crime de război, prev. de art.2 din Decretul-Lege nr.312/1945 pentru urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrulţării sau de crime de război, la pedeapsa de 2 ani detenţie simplă, dispunându-se confiscarea întregii averi – în folosul statului român.
Potrivit art.2 lit.b din Legea nr.10/2001în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, sunt incluse imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist.
Or, din considerentele hotărârii de condamnare menţionate, rezultă că fapta săvârşită a constat în deportarea unor familii de români, din Ardealul de Nord în toamna anului 1940, în timpul administraţiei militare maghiare, situaţie în care, evident condamnarea, ca şi măsura confiscării averii nu pot fi considerate ca fiind de natură politică în sensul şi în condiţiile stabilite de prevederile art.2 lit.b din Legea nr.10/2001, după cum, într-o asemenea ipoteză, nu pot fi incidente nici prevederile art.2 lit.h, aceeaşi lege.
Aşa fiind, cum imobilele în litigiu nu apar astfel ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul dispoziţiilor legii,în mod corect, instanţele au respins acţiunea.
Faţă de cele arătate, în baza art.312 C.proc.civ.recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele E.C.E. şi G. I.C.E.A. împotriva deciziei nr.56 din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 matrtie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1019/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1050/2002. Civil → |
|---|
