CSJ. Decizia nr. 1051/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1051
Dosar nr. 5460/2002
Şedinţa publică din 18 martie 2003
Deliberând asupra recursului în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1478 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu şi respectiv a sentinţei civile nr. 2364 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 ianuarie 2001 reclamantul C.O. a chemat în judecată Ministerul de Interne şi Inspectoratul Poliţiei judeţului Sibiu solicitând în principal obligarea pârâţilor la plata unui ajutor neimpozabil egal cu 20 de solde lunare brute precum şi la plata a 8 solde reprezentând ajutorul, egal cu 2 solde brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare.
În acţiune s-a precizat, de asemenea, că ambele sume urmau a fi stabilite în raport cu solda avută în luna iulie 2000, actualizată potrivit indicelui de evoluţie a inflaţiei, începutul perioadei de calcul situând-se în luna august a anului 2000.
În motivarea acţiunii, care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu cu numărul de dosar 209/2001, reclamantul a susţinut în esenţă că sumele solicitate i se cuvin ca urmare a pensionării sale intervenite prin Decizia nr. 125062 emisă la 14 septembrie 2000 de către Ministerul de Interne - Serviciul de pensii.
Prin sentinţa civilă nr. 2364 pronunţată la 4 aprilie 2001, Judecătoria Sibiu a admis acţiunea obligându-le pe pârâte să îi plătească reclamantului: „diferenţa dintre valoarea brută şi netă a celor două categorii de ajutoare în valoare actualizată potrivit indicelui de inflaţie", „actualizarea celor două categorii de ajutoare conform indicelui de inflaţie pentru plata cu întârziere a acestora calculată pe perioada cuprinsă între data trecerii în rezervă şi data plăţii efective a acestora", precum şi „valoarea actualizată conform indicelui de inflaţie a două solde lunare brute pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare calculată pentru perioada cuprinsă între data trecerii în rezervă şi până la data de 28 februarie 2001".
Recursul declarat ulterior împotriva acestei sentinţe de către pârâtul Ministerul de Interne a fost respins prin Decizia civilă nr. 1478 pronunţată de Tribunalul Sibiu la 6 decembrie 2001 în dosarul nr. 5733/2001.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că drepturile recunoscute reclamantului prin sentinţă sunt conforme prevederilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, iar actualizarea ajutorului cuvenit acestuia se impune ca urmare a achitării respectivelor drepturi băneşti în transe parţiale lunare, iar nu sub forma unei sume globale.
Totodată s-a apreciat că, în raport cu redactarea art. 3 lit. c) din Normele metodologice emise în aplicarea art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999, drepturile care formează obiectul litigiului nu sunt supuse impozitării întrucât acestea se acordă beneficiarilor la trecerea lor în rezervă, iar nu în legătură cu activitatea lor de militari activi.
La 6 decembrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor astfel pronunţate, cauza fiind înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 5460/2002.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut că instanţele nu au luat în considerare faptul că potrivit art. 4 şi art. 23 din OG nr. 73/1999 drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi băneşti urmează un regim juridic similar veniturilor din salariu, fiind supuse impozitării.
S-a relevat, de asemenea, că hotărârile pronunţate în cauză au fost date cu aplicarea greşită a art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, întrucât exceptarea de la impozitare instituită prin această reglementare nu era aplicabilă în cazul drepturilor băneşti pe care reclamantul C.O. avea dreptul să le încaseze în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Tot în motivarea recursului în anulare s-a evidenţiat că soluţionând cauza instanţele au extins nejustificat efectele art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999, ignorând conţinutul Normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ aprobate prin HG nr. 1066/1999.
În ceea ce îl priveşte, intimatul-reclamant C.O. a solicitat respingerea recursului în anulare formulând în acest sens şi o întâmpinare în care în esenţă a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză au fost date cu respectarea art. 31 din Legea nr. 138/1999, a art. 5 şi art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 precum şi a Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 1066/1999.
În acelaşi timp, intimaţii-pârâţi Ministerul de Interne şi Inspectoratul Poliţiei judeţului Sibiu au solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziilor astfel atacate şi respingerea acţiunii ca nefondată, însuşindu-şi integral motivele expuse în susţinerea recursului în anulare.
Recursul în anulare este întemeiat.
În acest sens Curtea reţine ca fiind de necontestat că la originea litigiului se află interpretarea diferită pe care reclamantul, pe de-o parte, şi pârâţii, pe de alta, au dat-o reglementarilor aplicabile în materia impozitării veniturilor.
În legătură cu această divergenţă este de reţinut că prin OG nr. 73 din 27 august 1999 publicată la 31 august 1999 şi respectiv prin Normele metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin HG nr. 1066/1999 s-a instituit un regim juridic unitar aplicabil în materia impozitării veniturilor realizate de persoanele fizice, indiferent de natura acelor venituri.
Esenţiale cât priveşte noutatea acestui regim juridic sunt prevederile art. 5 şi art. 6 din OG nr. 73/1999 prin care au fost restrânse drastic categoriile de venituri care anterior erau scutite de la impozitare.
În plus este de remarcat că prin formulările imperative pe care le conţinea art. 6 din OG nr. 73/1999 a abrogat implicit o serie de reglementări contrare aflate în vigoare anterior şi care stabileau diverse facilităţi de ordin fiscal.
Semnificative din acest punct de vedere şi deosebit de relevante în speţă sunt prevederile art. 6 pct. f) conform cărora: „Sunt venituri scutite de impozit, potrivit prezentei ordonanţe: (…) f) sumele reprezentând plăţile compensatorii calculate pe baza soldelor nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere şi restructurare, precum şi ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă, acordate acestora la trecerea în rezerva sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile de pensie".
Menţionarea în textul citat a soldei lunare nete ca valoare de referinţă indică implicit că scutirea de la impozitare nu poate opera în cazul drepturilor băneşti care se calculează pe baza soldei lunare brute.
Acţiunea formulată de reclamant a avut însă ca obiect pretenţii băneşti formulate în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, texte de lege care se referă exclusiv la drepturi băneşti calculate pe baza soldei lunare brute.
Considerând că şi aceste drepturi sunt scutite de la plata impozitului pe venit, instanţele au încălcat în mod esenţial prevederile OG nr. 73/1999, mai sus citate, pronunţând hotărâri care intră sub incidenţa art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Aşa fiind, Curtea urmează a face aplicarea art. 330 şi 3303 precum şi a art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 314 C. proc. civ. admiţând recursul în anulare cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate în cauză şi a respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 1478 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu precum şi sentinţa civilă nr. 2364 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu şi pe fond respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1053/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1017/2002. Civil → |
|---|
