CSJ. Decizia nr. 1253/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1253DOSAR NR.2224/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.828 R din 23.05.2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV a civilă şi a sentinţei civile nr.16796 din 2.10.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal au lipsit părţile: intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi intimata-petentă S.C. "R.T."SRL Bucureşti.
Procedura completă.
Curtea luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public a susţinut recursul în anulare şi a solicitat admiterea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 28 ianuarie 2000, S.C. „R.T." SRL a solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr.202 din 14 decembrie 1999 emis de Ministerul Finanţelor – Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat, prin care a fost sancţionată contravenţial cu amendă în cuantum de 225.552.230 lei, ca urmare a nerepatrierii sumei în valută aferentă exportului realizat.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nerespectarea termenelor legale pentru repatrierea în valută a exportului efectuat în data de 5 martie 1999 nu-i poate fi imputată deoarece beneficiarul exportului nu a făcut plata la termenul stabilit prin contracte.
Prin sentinţa civilă nr.16976 din 2 octombrie 2000, Judecătoria Sector 1 Bucureşti, a admis în parte plângerea formulată împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat în data de 23 noiembrie 1999 de Ministerul Finanţelor – D.G.F.P.C.F.S. Bucureşti a modificat în parte procesul verbal în sensul că în locul amenzii de 225.552.230 lei, contravenientul a fost sancţionat cu o amendă contravenţională de 191.719.395 lei menţinându-se celelalte dispoziţii ale procesului verbal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere termenul de 90 de zile prevăzut de art.IV pct.3 şi 7 din OGnr.18/1994 şi cuantumul procentual diferenţiat al amenzii prevăzut.
Soluţia a fost menţinută prin Decizia nr.828 din 23 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia IV-a civilă, urmare respingerii recursului declarat de D.G.F.P.C.F.S. Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul prevederilor art.330 pct.2 C. proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând că hotărârile atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine în esenţă, în dezvoltarea motivelor recursului în anulare, că prin Instrucţiunile de aplicare a OG nr.18/1994, pct.4 s-au stabilit termenele limită de repatriere a valutei în funcţie de data trecerii frontierei române şi de zona geografică a partenerului extern. În cauză, cum marfa a trecut frontiera română la data de 5 martie 1999 iar exportul s-a realizat în Europa, respectiv Germania, termenul de încasare a valutei este de 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data trecerii frontierei române, data limită pentru repatrierea valutei fiind 4 mai 1999.
Recursul în anulare este fondat.
Prin procesul verbal de constatare nr.202 întocmit la 23 noiembrie 1999, de intimată, petenta a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 225.552.230 lei, pentru fapta prevăzută de art.4 pct.7 din OGnr.18/1994 aprobată prin Legea nr.12/1995, constând în aceea că, la data controlului suma de 24.012 DEMnu a fost repatriată, termenul de încasare a contravalorii declaraţiei de încasare valutară nr.003866/5.03.1999 fiind de 60 zile de la livrare, respectiv 4.05.1999.
În adevăr, în cazul operaţiunilor de export de mărfuri cu încasarea la vedere, termenele limită de repatriere a valutei, în funcţie de zona geografică a partenerului extern, sunt reglementate de Instrucţiunile de aplicare a O. G. nr.18/1994, conform pct.4, acestea fiind, pentru zona Europa şi Orientul Mijlociu 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai tîrziu de 60 zile calendaristice de la data trecerii frontierei române, atestată documentar, pentru celelalte zone, 5 zile de la data declarată în DIV, dar nu mai târziu de 90 zile calendaristice de la data trecerii frontierei române, atestată documentar.
Or, în cauză, marfa a trecut frontiera română la data de 5 martie 1999, conform declaraţiei vamale de export nr.342/5 martie 1999 (fila 8 dosar fond) iar exportul s-a realizat în Europa, respectiv în Germania, termenul de încasare a valutei fiind deci de 5 zile de la data declarată în D.I.V., dar nu mai târziu de 60 zile calendaristice de la data trecerii frontierei române.
De altfel, chiar petenta a stabilit în declaraţia de încasare valutară - D.I.V. -nr.003861/5.03.1999 (fila 7 dosar fond) termenul de 60 zile de la livrare pentru încasarea valutei aferentă operaţiunii de export.
Rezultă deci că, în speţă, agentului economic îi revenea obligaţia de a încasa valuta în termenul de 60 zile prevăzut în D.I.V. cât şi în pct.7 din Instrucţiunile nr.1/15086/1995, astfel încât, data limită pentru repatrierea valutei, de 4 mai 1999, în raport de care s-a stabilit şi cuantumul amenzii aplicate, a fost avută în vedere în mod corect de organul de control.
Aşa fiind, recursul în anulare urmează a fi admis, şi, pe fond, a se respinge plângerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.828 din 23 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia menţionată în sensul că admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.16796 din 2.10.2000 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pe care o modifică în tot şi respinge plângerea formulată de petenta S.C. "R.T."SRL împotriva procesului verbal nr.12245 din 23.11.1999.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1257/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1254/2002. Civil → |
|---|
