CSJ. Decizia nr. 1254/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1254DOSAR NR.4035/2002
Şedinţa publică din 28 martie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr.2308 din 11.09.2001 a Curţii de Apel Ploieşti şi a sentinţei civile nr.86R din 18.01.2001 a Tribunalului Prahova.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant P.T., lipsind intimata-pârâtă S.E..
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public a susţinut recursul în anulare şi a solicitat admiterea acestuia.
Intimatul-reclamant P.T. a solicitat admiterea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 11 septembrie 2002 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare formulat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art.330 pct.2 teza a II a C.proc.civ., împotriva deciziei civile nr.86 din 18 ianuarie 2001 aTribunalului Prahova şi a deciziei civile nr.2308 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti. S-a susţinut că ambele hotărâri sunt vădit netemeinice, ele fiind pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Analizând recursul în anulare, precum şi dosarele ataşate, Curtea constată următoarele:
După un prim ciclu procesual, pornit la 12 octombrie 1995 de reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâta S.E., Judecătoria Ploieşti a pronunţat sentinţa civilă nr.3891 din 7 aprilie 2000, prin care a admis acţiunea, precizată, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 9.876.319 lei, conform expertizei A. S., precum şi la plata sumei de 356.905 lei, reprezentând impozitul plătit de reclamant pentru imobilul pârâtei, reactualizat.
În motivarea hotărârii, Judecătoria Ploieşti a reţinut că între părţi a existat un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la 3 ianuarie 1984 prin care pârâta s-a obligat să vândă reclamantului imobilul proprietatea sa, situat înMizil, str.13 Decembrie nr.4, judeţul Prahova pentru preţul de 20.000 lei.
Antecontractul a fost rezolvit prin Decizia nr.657 din 5 aprilie 1994 a Curţii de Apel Ploieşti, dispunându-se repunerea părţilor în situaţia anterioară. Ca atare, pentru a se evita îmbogăţirea fără just temei a pârâtei, s-a dispus obligarea acesteia de a restitui suma primită drept preţ – 15.000 lei în anul 1984 – reactualizată, precum şi a impozitelor care au fost achitate de reclamant de-a lungul anilor în care a folosit imobilul. S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecată cu privire la capătul de cerere ce viza îmbunătăţirile aduse imobilului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr.86/2001, Tribunalul Prahova, secţia civilă a respins ca nefondat apelul reclamantului (care a formulat cereri noi în apel), fiind admis apelul pârâtei, astfel încât aceasta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 24.976 lei, reprezentând reactualizarea preţului primit, calculată pentru intervalul 5 aprilie 1994 – 11 martie 1996, fiind respins capătul de cerere privind restituirea impozitului.
S-a reţinut în esenţă că abia după pronunţarea rezoluţiunii antecontractului creanţareclamantului a devenit certă, lichidă şi exigibilă, iar pârâta a făcut dovada că a consemnat, la data de 11 martie 1996, la dispoziţia reclamantului, suma de 15.000 lei.
Cu privire la soluţia adoptată în privinţa nerestituirii impozitelor, tribunalul a motivat că în perioada 1993-1996 ambele părţi au achitat impozitele.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr.2308/11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Procurorul general a criticat, prin recursul în anulare de faţă, aceste ultime hotărâri judecătoreşti arătând în esenţă, că ele sunt fundamental greşite, încălcând principiul restituirii integrale a prestaţiilor în cazul desfiinţării actului juridic, pentru repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac.
Recursul în anulare este fondat, urmând afi admis potrivit următoarelor consideraţii:
Prin Decizia nr.657/5 aprilie 1994 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, irevocabilă, în recursul familiei S., a fost respinsă acţiunea prin care P.T. ceruse constatarea dreptului său de proprietar asupra imobilului, fiind admisă cererea reconvenţională, în sensul că s-a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 ianuarie 1984 între P.T. şi S.E..
A reţinut instanţa, cu autoritate de lucru judecat, că imobilul în litigiu făcea parte din masa succesorală a defunctei S.S., ai cărei moştenitori, în afară de pârâtă, erau şi alte persoane.
Cu încălcarea principiului unanimităţii, pârâta S.E. a convenit, singură, cu reclamantul P.T., înstrăinarea imobilului, pentru un preţ de 20.000 lei, din care 15.000 lei au fost încasaţi la 3 ianuarie 1984, convenindu-se ca diferenţa să fie achitată la data autentificării convenţiei.
Această operaţiune nu a mai avut loc, întrucât comoştenitorii din familia pârâtei s-au opus. Ca atare, instanţa a hotărât că se impune rezoluţiunea antecontractului, de vreme ce în prezenţa opoziţiei coproprietarilor, nu poate fi perfectat contractul de vânzare-cumpărare.
Consecutiv acestei decizii irevocabile, promitentul-cumpărător a introdus acţiunea de faţă, prin care a solicitat repunerea în situaţia anterioară, în sensul obligării pârâtei-promitenta-vânzătoare să-i restituie preţul primit, actualizat.
Pentru determinarea cuantumului acestei sume, în cauză s-a întocmit o expertiză tehnică contabilă.
Fără a contesta principiul că se impunerestituirea prestaţiilor încasate în temeiul actului juridic desfiinţat, instanţa de apel a considerat în mod greşit că momentul de la care se calculează rata inflaţiei cu care suma s-a depreciat ar fi situată după pronunţarea deciziei în rezoluţiunea antecontractului.
În realitate, întrucât, astfel cum rezultă din lucrările dosarului, desfiinţarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare s-a produs din culpa pârâtei, care a intenţionat să vândă singură un bun aflat în indiviziune, consecinţa firească, de natură a împiedica o îmbogăţirefără temei a acesteia, era ca efectele rezoluţiunii să retroactiveze până la 3 ianuarie 1984, data la care s-a încheiat antecontractul şi la care pârâta a primit suma de bani (f.14 dosar 13343/1995 al Judecătoriei Ploieşti).
De menţionat că reclamantul, până la data încheierii promisiunii avea folosinţa imobilului în calitate de chiriaş, iar prin Decizia prin care antecontractul s-a rezolvit a fost obligat să elibereze imobilul în litigiu.
În consecinţă, pentru păstrarea echilibrului părţilor şi potrivit regulii că nimeni nu se poate îmbogăţi fără justă cauză pe seama altuia, Curtea, constatând recursul în anulare întemeiat îl va admite, va casa deciziile atacate, pe fond va modifica sentinţa judecătoriei, în sensul că actualizarea părţii din preţ de 15.000 lei, primită de pârâtă la 3 ianuarie 1984, se datoreazăîn raport cu rata inflaţiei, de la acea dată. Celelalte dispoziţii ale sentinţei de fond vor fi păstrate.
În temeiul art.3712 alin.2 din C.proc.civ., actualizarea se poate efectua de către organul de executare.
Pentru considerentele anterior expuse, conform art.314 C.proc.civ., recursul în anulare va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva decizieicivile nr.2308 din 11.09.2001 a Curţii de Apel Ploieşti şi a deciziei nr.86R din 18.01.2001 a Tribunalului Prahova.
Casează hotărârile menţionate, schimbă în parte sentinţacivilă nr.3891 din 7.04.2000 a Judecătoriei Ploieşti în sensul căobligă pârâta S.E. să restituie reclamantului suma de 15.000 lei, actualizată valoric în raport de coeficientul de inflaţie, începând cu data de 13 ianuarie 1984 până la plata efectivă.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1253/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 125/2002. Civil → |
|---|
