CSJ. Decizia nr. 1262/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1262DOSAR NR.4791/2002
Şedinţa publică din 28 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienţii R.A.şi R.S.împotriva încheierii din data de 04.09.2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti,secţia a IV-a civilă în dosarul nr.1563/2002.
La apelul nominal s-au prezent recurenta-intervenientă R.A.prin avocat C.E., intimata-reclamantă P.M.F.prin mandatarul P.D., în baza procurii judiciare autentificată sub nr.3445 din 18.05.2000 de Biroul Notarial E. (fila 16 dosar fond), lipsind recurenta-intervenientă R.A.şi intimaţii-pârâţi Primăria Municipiului Bucureşti, S.C. Cotroceni S.A.
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului.
Avocat C.E. a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia.
Mandatarul P.D. a solicitat să se ia act de concluziile depuse în scris prin întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta P.M.F.a chemat în judecată pârâţii Municipiul Bucureşti şi S.C. Cotroceni S.A. pentru a fi obligaţi aceştia din urmă să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Str. Brezoianu nr.6, ap.7, sector 5. A solicitat, de asemenea, să se constate că Primăria Municipiului Bucureşti nu are titlu asupra imobilului preluat prin Decretul nr.92/1950 şi să plătească pârâţii echivalentul bănesc al chiriei cu dobânda aferentă.
Ulterior au formulat cerere de intervenţie în interes propriu R.A.şi R.S..
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr.56 din 24 ianuarie 2002, a respins acţiunea formulată de reclamantă pentru lipsa calităţii procesuale active, excepţie invocată de intervenienţii principali.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta.
La termenul de judecată din data de 4 septembrie 2002 reclamanta P.F., prin mandatarul P.D. a formulat cerere de suspendare a judecăţii cauzei întemeiată pe dispoziţiile art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, arătând că a solicitat restituirea pe cale administrativă a imobilului situat în Bucureşti, Str.Dr.Turnescu nr.6,et.1, sector 5.
În dovedirea cererii sale a depus notificări la forurile competente pentru restituirea apartamentului nr.7, în prezent numerotat nr.4, situat în Bucureşti, Str.Brezoianu, etaj 1, sector 5, preluat abuziv de Statul Român în baza Decretului nr.92/1950.
Intervenientele R.A.şi R.S., prin avocat s-au opus admiterii acestei cereri, argumentând că obiect al cererii de restituire pe cale administrativă îl constituie unalt apartament decât cel în litigiu, pe de o parte, iar, pe de altă parte, reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite să formuleze cererea de suspendare astfel cum se delimitează aceasta din dispoziţiile art.4 şi 47 din Legea nr.10/2001.
Prin încheierea din data de 04.09.2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea reclamantei şi a suspendat judecarea apelului în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs intervenientele R.A.şi R.S.indicând următoarele motive de casare:
- reclamanta nu a probat calitatea sa procesuală activă; poziţia procesuală a reclamantei, privind obiectul dedus judecăţii este neclară, în sensul că a formulat cerere de revendicare a apartamentului nr.7, iar, ulterior, a solicitat modificarea cererii,ridicând pretenţii pentru apartamentul nr.4; încheierea de suspendare este nemotivată; cererea de suspendare nu întruneşte condiţiile cerute de dispoziţiile art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamanta nefiind „persoană îndreptăţită" potrivit accepţiunii legii menţionate; cererea de restituire pe cale administrativă vizează un alt apartament decât cel care face obiectul litigiului.
Recursul este fondat şi se va admite pentru cele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art.47 alin. (1) din Legea nr.10/2001 persoana îndreptăţită poate alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei.
Persoanele fizice îndreptăţite sunt: proprietarii umobilelor la data preluării abuzive a acestora, aşa cum prevăd dispoziţiile art.3 lit.a din legea mai sus menţionată sau moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite potrivit dispoziţiilor art.4 alin.(2).
Reclamanta a depus în susţinerea cererii de suspendare copii ale notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001, atât pentru apartamentul nr.4, cât şi pentru apartamentul nr.7, indicând că au fost preluate abuziv de către stat prin Decretul nr.92/1950.
Se reţine că cererea introductivă a reclamantei se referea la apartamentul nr.7. Ulterior, aceasta şi-a modificat cererea şi a solicitat revendicarea apartamentului nr.4 din aceeaşi clădire, cerere care a fost respinsă de instanţa de fond.
În apel reclamanta a reiterat cererea de modificare a acţiunii solicitând revendicarea apartamentului nr.4, cerere asupra căreia instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Instanţa de apel trebuia să lămurească care apartament este revendicat, în raport cu dispoziţiile art.294 alin.(1) C.proc.civ.şi de considerentele încheierii din 05 iunie 2002, prin care s-a reţinut ca imobil în litigiu apartamentul nr.4.
Aşa cum rezultă din probele cauzei, reclamanta nu a probat un drept subiectiv asupra imobilului revendicat şi nu a dovedit calitatea sa de succesoare a proprietarilor imobilului preluat abuziv de către stat, situaţie de fapt şi de drept reţinută de instanţa de fond, care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acesteia, invocată de intervenientele în nume propriu R.A şi R.S.
Totodată din înscrisurile cauzei nu reiese că apartamentul nr.7, revendicat de către reclamantă, ar fi fost preluat abuziv, iar proprietari succesivi ai acestui bun au fost alte persoane decât B.I.şi B.E., indicate de reclamantă în calitate de autori.
Nici în ceea ce priveşte apartamentul nr.4 nu există probe care să dovedească susţinerile reclamantei.
Pe de altă parte, suspendarea cauzei, în condiţiile legii speciale nr.10/2001, la cererea persoanei îndreptăţite nu se poate face decât cu acordul celor care au formulat o cerere de intervenţie principală admisă în principiu de către instanţa de judecată, întrucât aceştia dobândesc astfel o poziţie independentă în proces.
Or, atât timp cât reclamanta nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite potrivit legii (acţiunea civilă respingându-se de către prima instanţă pe excepţia invocată de către intervenienţii principali, pentru lipsa calităţii procesuale active) şi cât timp nu există nici o dovadă a faptului că imobilul revendicat a fost preluat abuziv, cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art.47 al.(1) C.proc.civ.nu se putea primi.
Pentru aceste considerente se va admite recursul, se va casa încheierea de suspendare şi cauza se va trimite instanţei de apel pentru continuarea judecăţii, urmând ca aceasta să identifice în primul rând obiectul revendicării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienţii R.A.şi R.S. împotriva încheierii din 04.09.2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă pronunţată în dosarul nr.1563/2002.
Casează susmenţionata încheiere de şedinţă şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1261/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 127/2002. Civil → |
|---|
