CSJ. Decizia nr. 1294/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1294
Dosar nr.4722/2002
Sedinţa publică de la 1 aprilie2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civilenr.1080din 25 octombrie 2001a Tribunalului Brăila.
La apelul nominal s-a prezentat intimata Garda Financiară Brăila prin consilier juridic M.F., lipsind intimata-contravenientă S.C."C.C."SRL Oşorhei.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea deciziei pronunţate de tribunal şi menţinerea sentinţei pronunţate de judecătorie care este corectă, arătând că intimata-contravenientă a realizat operaţiuni de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile fără a poseda autorizaţie.
Consilier juridic F.M. pune concluzii în acelaşi sens.
CURTEA,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 aprilie 2001 S.C."C.C."SRL Oşorhei judeţul Bihor a formulat o plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie B nr. 0038780/6 martie 2001 prin care Garda Financiară – Secţia Brăila i-a aplicat o amendă de 50.000.000 lei pentru contravenţia prevăzută de art. 13 lit. a O.U. G. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.
S-a solicitat anularea acestui proces-verbal prin care s-a dispus totodată şi confiscarea veniturilor realizate de societate din valorificarea deşeurilor industriale în perioada 28 decembrie 2000 – 17 februarie 2001 cât şi în perioada 18 februarie – 27 februarie 2001.
În motivarea contestaţiei s-a susţinut că procesul-verbal este lovit de nulitate deoarece prin OUG 16/2001 nu se prevede că sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice conform regulei înscrise în art.5 alin. 2 şi 3 din Legea 32/1968 pentru sancţionarea contravenţiilor. O altă cauză de nulitate o reprezintă lipsa semnăturii contravenientului pe fiecare pagină. S-a mai arătat că măsura confiscării veniturilor realizate este nelegală deoarece acelaşi act normativ invocat ca temei al aplicării sancţiunii nu prevede măsura confiscării.
Pe fond s-a susţinut că amenda este nelegală deoarece în mod eronat s-a considerat că societatea ar fi valorificat deşeuri în lipsa unei autorizaţii pentru această activitate. Normele de actualizare a autorizaţiei nu existau la data controlului.
Judecătoria Brăila prin sentinţa civilă nr. 4814/7 iunie 2001 a respins ca nefondată plângerea.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a constatat că în mod temeinic petenta a fost amendată pentru îndeplinirea unei activităţi pentru care nu posedă autorizaţie, săvârşind în acest fel contravenţia prevăzută de art. 13 lit. a din OUG 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. Obligaţia desfăşurării activităţii de colectare, gestionare, reciclare şi reintroducere în circuitul productiv al deşeurilor industriale reciclabile, numai pe bază de autorizaţie, este stipulată de art. 3 din OUG 33/1995 după abrogarea acestui act de OUG 16/2001.
Nu s-a primit apărarea petentei în sensul că la momentul controlului erau în curs formalităţile de prelungire a aurotizaţiei deoarece nu s-a făcut dovada existenţei unei atari autorizaţii ca aceasta să fie ulterior prelungită.
S-a mai reţinut că atât OUG 33/1995 cât şi OUG 16/2001 stipulează în principal obligaţii ale agenţilor economici, deci se referă la persoane juridice, cărora li se aplică sancţiunile deduse din încălcarea dispoziţiilor obligaţiei inserate în normele în discuţie. Nu s-a reţinut nici motivul de nulitate al procesului-verbal, lipsa semnăturii contravenientului, întrucât acesta nu a fost prezent la momentul aplicării sancţiunii, fapt consemnat şi dovedit prin procesul-verbal.
Tribunalul Brăila prin Decizia civilă 108 din 25 octombrie 2001 a admis recursul formulat de petentă împotriva sentinţei civile 4814/2001 pe care a modificat-o în sensul admiterii plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie, seria B nr. 003178/6 martie 2001.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că din procesul-verbal de contravenţie nu rezultă că există o împuternicire dată de Ministerul Finanţelor,organelor constatatoare conform dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din OUG 16/2000 şi art. 15 lit. a şi b din Legea 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar al Gărzii Financiare. S-a mai reţinut că în mod greşit s-a aplicat sancţiunea unei persoane juridice, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, greşit s-a reţinut că petenta avea nevoie de autorizaţie, deoarece activitatea ce o desfăşura se încadrează în dispoziţiile art. 5 lit. c din OUG 16/2001, adică predarea către agenţii economici specializaţi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile, în cauză fiind vorba nu de o valorificare ci de o predare de bunuri către societăţi comerciale autorizate pentru valorificare. În sfârşit s-a reţinut căOG33/1995 nu prevede aplicarea sancţiunii confiscării, deci Legea 112/1990 nu avea aplicabilitate în cauză, iar confiscarea prevăzută de OUG 16/2001 se referă numai la contravaloarea deşeurilor industriale reciclabile, şi nu a deşeurilor în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în anulare procurorul general, criticând hotărârea Tribunalului Brăila pentru încălcarea esenţială a legii ceea cea determinat o greşită soluţionare a cauzeipe fond. S-a considerat că hotărârea este şi vădit netemeinică.
În motivarea recursului în anulare s-a susţinut că în mod legal prin procesul-verbal 0038780/2001, s-a aplicat o amendă administrativă pentru fapta săvârşită în perioada 18 – 27 februarie 2001, care reprezenta contravenţie, potrivit art. 8 din OUG 16/2001 şi că asemenea contravenţie se constată, potrivit art. 2 din Legea 12/1990, modificată prin OG126/1998, de către „funcţionarii din aparatul propriu de specialitate alconsiliilor locale, organele Gărzii Financiare, organele controlului financiar şi ale poliţiei".
Hotărârea a fost criticată pentru faptul că a considerat în mod eronat că amenda nu poate fi aplicată persoanelor juridice, de vreme ce art. 8 din OUG 16/2001 se referă la agenţi economici.
S-a mai arătat că greşit s-a reţinut că activitatea petiţionarei nu avea nevoie de autorizaţie pentru că realiza sarcini de această natură nu direct ci prin intermediul S.C."V."SRL, autorizată sub acest aspect. Din contractul de asociere, încheiat între petiţionară şi această societate, rezultă că deţinerea, colectarea, preluarea şi livrarea deşeurilor feroase şi neferoase se vor realiza în comun.
Recursul este întemeiat şi urmează a fi admis, a se casa Decizia nr.1080/2001 a Tribunalului Brăila şi a se menţine sentinţa civilă 814/2001 a Judecătoriei Brăila.
Constatările instanţei de recurs sunt infirmate de dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
Activitatea de colectare a deşeurilor realizate de petentă, potrivit protocolului încheiat cu S.C.V. SRL, în comun, deci implicând o acţiune proprie şi nu prin intermediul acestei din urmă societăţi, necesită o autorizaţie, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. 7 din OUG 16/2001. Potrivit acestor dispoziţii, „agenţii economici care realizează operaţiuni de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile pot desfăşura această activitate numai pe bază de autorizaţie de valorificare."
Conform art. 2 alin. 4 din Legea 12/1990 modificată de OG126/1998, organele Gărzii Financiare sunt abilitate legal să constate contravenţiile prevăzute de lege fără să fie, aşadar, nevoie de un mandat special din partea Ministerului Finanţelor.
Instanţa de recurs pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, urmează ca în temeiul art. 314 C.proc.civ. să se caseze hotărârea atacată şi să se respingă recursul împotriva sentinţei civile 4814/2001 a Judecătoriei Brăila care se va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admiterecursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1080 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila şi respinge recursul formulat de S.C."C.C."SRL Oşorhei împotriva sentinţei civile nr. 4814 din 7 iunie 2001 a Judecătoriei Brăila.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1293/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 129/2002. Civil → |
|---|
