CSJ. Decizia nr. 1293/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DEJUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1293Dosar nr.2556/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.1774 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi deciziei civile nr.999 din 15 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul Serviciul Român de Informaţii – U.M.0198 prin consilier juridic P.M., precum şi intimatul contestator P.T. asistat de avocat V.P..
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public susţine recursul în anulare. Solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi pe fond respingerea acţiunii formulate de P.T..
Consilier juridic P.M. referindu-se la întâmpinarea aflată la dosar, solicită admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat, hotărârile pronunţate în cauză fiind greşite.
Avocat V.P. referindu-se la întâmpinare solicită respingerea recursului în anulare şi obligarea S.R.I. la plata cheltuielilor de judecată conform chitanţelor anexate la dosar.
CURTEA ,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 3 mai 2000 şi completată ulterior, P.T. a chemat înjudecată Serviciul Român de Informaţii (SRI) solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
- obligarea pârâtului la restituirea sumei de 91.376.181 lei, actualizată reprezentând impozitul calculat asupra ajutorului primit şi reţinut în mod greşit.
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilorde judecată.
În motivarea acţiunii a arătat că, la data de 15 ianuarie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu în baza Decretului nr.85/2000, iar conform Legii nr.138/1999 era îndreptăţit la acordarea unui ajutor neimpozabil de 27 solde în sumă totală de 232.117.361 lei din care is-a reţinut în mod greşit impozitul de 91.376.181 lei în baza OG 73/1999.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care pe cale de excepţie a invocat natura juridică a acţiunii ca fiind o cerere în pretenţii civile şi pe cale de consecinţă solicitând obligarea reclamantului la timbrarea acţiunii.
Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Totodată, pârâtul a formulat şi o cerere reconvenţională solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 797.689 lei reprezentând o diferenţă achitată în plus acestuia dintr-o eroare de calcul.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.1774 din 12 februarie 2001, a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat pepârât la plata sumei de 91.3676.181 lei reprezentând drepturi băneşti şi la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că drepturile solicitate de către reclamant decurg dintr-un raport de muncă şi a respins cererea formulată de către pârât ca acţiunea să fie timbrată.
A mai reţinut instanţa că dispoziţiile art.31 din Legea 138/1999 în baza căruia s-a acordat reclamantului ajutorul pentru trecerea în rezervă cu drept de pensie, nu au fost abrogate prin art.86 din OG nr.73/1999, astfel că în mod greşit s-a aplicat impozitul la suma acordată.
Totodată a reţinut că suma pretinsă nu se reactualizează deoarece a fost calculată la valoarea drepturilor băneşti cuvenite reclamantului pentru munca prestată.
Împotriva acestei hotărâri ambele părţi au declarat recurs, invocând motive denelegalitate şi netemeinicie.
Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a , prin Decizia civilă nr.999/R din 15 iunie 2001, a admis recursul formulat de reclamantul P.T. şi a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 124.785.830 lei drepturi băneşti către reclamant.
A respins ca nefondat recursul formulat de către pârâtul Serviciul Român de Informaţii.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că pentru ca despăgubirea să fie reală, reclamantului i se cuvine suma de 124.785.830 lei stabilită în raportul de expertiză prin reactualizarea sumei de 91.376.181 lei cu rata de inflaţie pentru perioada 15 ianuarie – 13 decembrie 2000.
În ceea ce priveşte recursul pârâtului a reţinut că prin art.86 din OG 73/1999 nu au fost abrogate prevederile art.31 din Legea 138/1999 şi deci sumele pe care le-a primit reclamantul ca drepturi nu trebuiau impozitate şi oricum pârâtul a fost obligat la plata unei sume mai mici deci patrimoniul său în final nu a fost diminuat.
În conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 şi ale art.330 alin.2 C.proc.civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine, în esenţă, că instanţele de judecată care au pronunţat hotărârile criticate,au aplicat dispoziţii care, la data soluţionării cauzei erau abrogate; astfel, au aplicat prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.138/1999 (privind salarizarea militarilor) care vizau scutirea de impozit a ajutoarelor acordate la trecerea în rezervă şi careau fost abrogate implicit prin dispoziţiile art.86 din OG nr.73/1999 care, în teza finală, dispune abrogarea tuturor dispoziţiilor contrare.
Ori, având în vedere obiectul dereglementare a celor două acte normative, în materia impozitării veniturilor, OG 73/1999 privind impozitul pe venit este lege specială, astfel că orice altă dispoziţie contrară trebuie abrogată.
Se susţine, de asemenea, că această abrogare rezultă şi din faptul că ajutoarele calculate în raport de solda brută nu sunt exceptate expres de la impozitare, aşa cum sunt veniturile prevăzute de art.5 şi 6 din OG 73/1999, ci urmează regimul juridic de drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condiţiile art.4 raportat la art.23 din acelaşi act normativ.
Ca atare, la data când s-a născut pentru reclamant dreptul la plăţi compensatorii şi ajutoare, acestea nu erau scutite de impozit.
Se mai arată în motivarea recursului în anulare că instanţele de fond şi recurs au aplicat în mod greşit dispoziţiile art.5 şi 6 lit.f din OG73/1999 la situaţia dedusă judecăţii, considerând că ajutoarele şi plăţile compensatorii, acordate cadrelor militare la trecerea înrezervă, stabilite pe baza soldei lunare brute din ultima lună de activitate, ar fi scutite de impozit.
Dar potrivit dispoziţiilor art.4 alin.l lit.b din OG nr.73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar conform art.23 lit.b din aceeaşi ordonanţă, sunt asimilate salariilor în vederea impunerii, drepturile la solda lunară, indemnizaţii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut, în primul rând, că prin dispoziţiile art.31 din Legea 138/1999, se consacră o normă de excepţie, un beneficiucadrelor militare la trecerea în rezervă, astfel:
1. „la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art.1 beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută avută în ultima lună".
2. „pentru orice an rămas până la limita de vârstă, un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile".
La aproximativ o lună de la apariţia Legii138/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial – 31 august 1999 – OG nr.73/1993 privind impozitul pe venit care reglementează întregul sistem de impunere fiscală.
Această ordonanţă a reglementat şi anumite excepţii şi scutiri. Astfel, art.5 şi art.6 se referă la categoria devenituri care nu sunt impozabile şi respectiv la veniturile scutite de impozit.
Din interpretarea prevederilor mai înainte arătate urmează a reţine că ajutoarele instituite de Legea 138/1999, deşi neimpozabile, până la apariţia OG 73/1999, nu au fost incluse în cele două categorii de venituri, nesupuseimpozitării sau scutite de impozit.
Astfel, deşi în conformitate cu art.31 dinLegea 138/1999, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.5 din OG nr.73/1999 şi respectiv HG nr.1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare evident că şiveniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare, în condiţiile art.31 din lege, decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr.73/1999 privind impozitul pe venit.
În acest sens sunt şi Normele metodologice pentru aplicarea OG 73/1999 privind impozitul pe venit aprobat prin HG 1066/1999 care, referindu-sela art.5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri, ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern în situaţii de necesitate şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare sunt de natură salarială şi, potrivit dispoziţiilor art.4 alin.1 lit.b din OG nr.73/1999, salariile sunt supuse impozitului pe venit, iar, conform art.23 lit.b din aceiaşi ordonanţă, sunt asimilate în vederea impunerii, drepturile la solda lunară, indemnizaţii, prime, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
Pe de altă parte, este de reţinut că în art.6 lit.f din OG nr.73/1999, care enumeră veniturile scutite de impozit, figureazădoar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete.
Or, în speţă, plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate reclamantului au fost calculate în raport de solda lunară brută şi, deci, şi din acest punct de vedere aceste venituri erau impozabile.
De altfel, în art.86 din OG nr.73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţie contrară acestei ordonanţe, ceea ce confirmă intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
În legătură cu constituţionalitatea prevederilor acestui text de lege este de menţionat faptul că, prin mai multe decizii, CurteaConstituţională a României s-a pronunţat arătând că art.86 din OG 73/1999 este constituţional arătând expres că „nici o dispoziţie constituţională nu interzice ca printr-o lege nouă să fie retrase scutirile acordate printr-o lege anterioară – ordonanţele guvernului emise pe baza unei legide abilitare au putere de lege până la eventuala respingere de către Parlament".
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătateurmează a constata că recursul în anulare este întemeiat şi urmează a fi admis şi a casa hotărârile pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi pe fond a respingeacţiunea formulată de către reclamantul P.T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr.999 din 15 iunie 2001 a TribunaluluiBucureşti, Secţia a V-a civilă şi de Contencios Administrativ, precum şi sentinţa civilă nr. 1774 din 12 februarie 2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi respinge acţiunea formulată de P.T..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1297/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1294/2002. Civil → |
|---|
