CSJ. Decizia nr. 1297/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECTIA CIVILĂ
Decizia NR.1297
Dosar nr. 968/2002
Şedinţa publică din 1
aprilie
2003
Completul compus din:
S-aprocedatlaexaminarearecursului declarat de de reclamantii N.G.siN.C.V.impotriva decizieinr. 33 A din 24 ianuarie 2002 aCurtii de ApelBucuresti - Sectiaa III a Civila.
La apelul nominals-au prezentatrecurentul N.G.asistatde domnul avocatS. G. si recurentul N.C.V.reprezentat de acelasi avocat precum si intimatii paratiSTATUL ROMANprinMINISTERUL FINANTELORreprezentat de doamna consilier juridic Elena Boboc si respectiv MUNICIPIUL BUCURESTI prin PRIMARUL sau GENERAL reprezentat de doamna consilier juridic O.O., lipsind intimatul parat MINISTERUL DE INTERNE.
Procedura legalindeplinita.
S-a facutreferatul cauzei de catre magistratul asistentdupa care, neexistand chestiunide natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asuprarecursului,Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilorprezente.
Aparatorul recurentilor a expus pe larg motivele recursului declarat de acestia solicitand admiterea lui si casarea deciziei atacate cu consecinta mentinerii sentintei si a obligarii paratilor intimati la plata cheltuielior de judecata.
Reprezentanta MINISTERULUI FINANTELORa solicitatrespingerearecursurilor.
De asemenea reprezentanta PRIMARULUIGENERAL AL MUNICIPIUL BUCURESTIa pus concluzii de respingere a recursului.
Presedintelea declarat inchisedezbaterile privindrecursulformulatin cauzasi asupra caruiaCurtea a ramasin pronuntare.
CURTEA.
deliberand asuprarecursului recursului declarat de de reclamantii N.G.siN.C.V.impotriva decizieinr. 33 A din 24 ianuarie 2002 aCurtii de ApelBucuresti - Sectiaa III a Civila , constata urmatoarele.
Prin actiunea formulata la 26iunie 2000reclamantii N.G.si N.C.V. au chemat in judecataSTATUL ROMAN reprezentat prin MINISTERUL FINANTELORPUBLICE,MUNICIPIUL BUCURESTI reprezentat prin PRIMARUL GENERAL si MINISTERULDE INTERNE solicitand sa se constate caacesti parati nu au nici un drept asupraimobilului situat in Bucuresti Str. luigi cazavillan nr. 11, sectorul 1.
Prin aceesi actiune, inregistrata pe rolulSectiei a V a civile si de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresticu numarul de dosar 3798/2000 s-a maisolicitat ca paratii sa fie obligati sa le lase reclamantilor respectivul imobil in deplina proprietate si linistita posesie.
Prinsentintanr.72/Apronuntata la 29 ianuarie 2001instanta astfel investita a admis actiunea si i-a obligat pe parati salase reclamantilorin deplina proprietate si linistita posesieapartamentul nr. 1 situat in imobiluldin str. Luigi Cazavillan nr. 1 astfel cum acesta era identificat in dispozitivulhotararii.
Apelurilefacute ulterior impotriva acestei sentinte decatre toti ceitreiparatiaufostadmiseprin Deciziacivila nr.33/Apronuntata deCurtea de ApelBucuresti Sectia a III a Civilala 24 ianuarie 2002in dosarul nr. 3116/2001.
Pe cale de consecintaprin aceeasi deciziei hotararea primei instante a fost schimbata in tot in sensul respingerii actiunii ca nefondata..
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinutin esenta ca imobilul ce formeaza obiectul litigiului a apartinut lui N.T.caredetinea in proprietate 12 apartamente intrand astfel sub incidenta art. I din Decretul nr. 92/1950.
In acest context s-a apreciat ca masura nationalizarii imobiluluirevendicat de reclamati in calitatea lor de succesori in drepturi ai lui N.T.a operat deoarece"nu se poatesustine ca autorul reclamantilor seincadra in prevederile art. II".
La 14 februarie 2002N.G.si N.C.V. au declarat recursimpotrivadeciziei astfel pronuntate, cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarulde dosar968/2002
In motivarearecursului intemeiat pe dispozitiile art. 304 punctele 9 si 10din C.proc.civ.s-a sustinut in primul rand ca instanta de apel a dat o gresita interpretare dispozitiilor celor doua articoleale Decretului nr. 92/1950ca siprobelor administrate in cauza si care atestauca N.T.nu era unexploatator de imobile, demonstrand totodata ca acesta facea parte din categoria sociala a intelectualilor profesionisti, exceptata de la masura nationalizarii imobilelor.
In alta ordine de idei recurentii au criticat Decizia atacata si pe considerentul ca aceastaa fost pronuntatafara a se tine seama de dispozitiile art. 6 din Legea nr. 213/1998in raport cu careDecretul nr. 92/1950 nu confera statului un titlu de proprietate valabil asupra imobilelornationalizate deoarece actul normativ de nationalizare contravenea Constitutiei in vigoarela dataaplicarii lui ca siprevederilor art. 480 si 481 din Codul civilroman siprincipiilor consacrate de Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
In ceea ce ii priveste toti cei trei intimati parati au solicitat respingerearecursului , MINISTERUL DE INTERNE formuland in acest sens si o intampinare prin care pe de-o parte a reiteratsi dezvoltatargumentele din Decizia instantei de apel, iar pe de alta a invocat practica Curtii Constitutionalepe carerespectivul intimat a apreciat-o afi concludenta pentru solutionarea cauzei.
Recursul estefondat.
In acest sens Curtearetine cacertificatele de mostenitor depuse in dosarul primei instante (filele 4 - 5) atesta careclamantii, in calitate de fii,sunt succesorii defunctilor N.T.si N.M.decedati la 1 octombrie 1979 si15 februarie 1996.
Prin alte inscrisuri depusein acelasi dosar (filele 9 - 11) reclamantii au facut de asemenea dovada ca imobilul aflat in litigiu a fost cumparat de mama lorN.M.la 21 septembrie 1949 printr-un act incheiat in forma autentica.
Este de asemenea indubitabil ca in listele anexate Decretului nr. 92/1950 si care cuprindeau imobilele careurmau a face obiectul nationalizarii in temeiul acelui act normativ,respectivul imobil a figurat la pozitianr. 5249, in calitate de proprietar figurand tatal reclamantilor ,N.T..
Aceasta constituie o prima inadvertentain raport cu care eficienta juridicaa masurii nationalizarii esteindoilnica, daca se tinea seama caimobilul a fost achizitionat ca bun propriu de N.M.la o data la careregimul comunitatii de bunuri a sotilor nu fusese inca instituit.
Asa dupa cum s-a subliniat insa in considerentele sentinteipronuntate in cauzaargumentul hotarartor care duce la concluzia castatul roman nu a dobandit un titluvalabil de proprietate asupraimobilului in litigiu se regaseste in interpretarea sistematica a prevederilorart. I si art. II dinDecretul nr. 92/1950.
Curtea retine ca din succesineacelor doua texte, ca si din formularea lorrezulta in mod indubitabilcaprin art. II legiuitorul a inteles sa consacreanumite exceptii de la norma de principiuprevazuta de art. I..
Prin urmare in ansamblul reglementarii instituite prin Decretul nr. 92/1950 calitatea de exploatator de locuinte devenea irelevanta in cazulpersoanelor exceptate de art. II.
Una dintre premiseleunanim acceptate ale oricarui rationament juridic este aceea ca textele de legeau fost adoptate pentru a produce un efect.
Este de observat ca in interpretarea data decatre prima instantaacestapremisa esterespectata, in timp ce interpretareadin Decizia recuratalipseste art. II din Decretul 92/1950 de orice relevantaatat vreme catsingurele criterii de apreciere ramandispozitiile art. I si mentiunile din listele anexate aceluiasi act normativ.
In ceea ce priveste practica Curtii Constitutionale pusa in discutie prin intampinarea formulata deintimatul parat MINISTERUL DE INTERNECurtea retine ca aceasta aparare este irelevanta in speta.
O asemenea concluzie se impunedeoarece respectiva practica se refera la siuatii in care dreptul de proprietate al statului s-a constituit curespectarea dispozitiilor legale, cerinta care in speta nu a fost indeplinita intrucatpersoana impotriva careia s-a avut in vedere a se aplica masura nationalizarii era exceptata expres de la prevederile Decretului 92/1950.
Curtea retine deci ca Decizia instantei de apel a fost pronuntata cu gresita aplicare a dispozitiilor legale mentionate intrandsub incidenta art. 304 punctul 9din C.proc. civ.
Asa fiind Curtea urmeaza a face aplicarea art. 312 si 314din C.proc.civ.admitand recursul sicasandDeciziapronuntata de instanta de apel. cu consecinta respingerii apelurilorparatilor si amentinerii sentintei.
Totodata intemeiul art 274 , 298 si 316 din C.proc.civ. intimatii parati vor fi obligati la plata catre recurentii-reclamanti a contravalorii cheltuielior de judecata efectuate de acestia in recurs si care includ onorariulde avocatachitat conform chitantei depuse in dosar (fila 18).
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de de reclamantii N.G.siN.C.V.impotriva decizieinr. 33 A din 24 ianuarie 2002 aCurtii de ApelBucuresti - Sectiaa III a Civilape care o caseaza si in consecinta:
Respinge apelurileformulate de paratiiMUNICIPIUL BUCURESTI,MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE si MINISTERUL DE INTERNEimpotriva sentinteicivile nr.72/A din 29 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a V a civila si de contencios administrativpe care o mentine.
Obliga pe intimatii-partati sa plateasca recurentilor5 000 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronunţatăîn şedinţă publică, astăzi 1aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1299/2002. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1293/2002. Civil → |
|---|
