CSJ. Decizia nr. 1299/2002. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
SECTIA CIVILĂ
Decizia NR.1299
Dosar nr. 3679/2002
Şedinţa publică din 1
aprilie
2003
S-aprocedatlaexaminarea recursurilor declarate de REGIA AUTONOMA "ADMINISTRATIAPATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT" (APPS-R.A.) si de MINISTERULFINANTELORPUBLICE in calitate de reprezentantal Statuluiimpotrivadeciziei nr. 156/A din 25 martie2002 aCurtii de ApelBucuresti - Sectia a III a Civila.
La apelul nominal au raspuns recurenta-parata"ADMINISTRATIAPATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT" - R.A reprezentata de doamna consilier juridic M.M., recurentul MINISTERULFINANTELORPUBLICE reprezentat de doamna consilier juridic E.B.,intimatii-reclamanti G.M.L. si A.I.V., ambii fiind reprezentati de doamna avocat C.G.precum si intimatul chemat in garantie CONSILIUL GENERAL ALMUNICIPIULUIBUCURESTI- prinPRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI reprezentat de doamna consilier juridicO.O.
Procedura legalindeplinita.
S-a facutreferatul cauzei de catre magistratul asistentdupa care, neexistand chestiunide natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asuprarecursurilor,Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilorprezente.
Reprezentanta recurentei"ADMINISTRATIAPATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT" - R.A asolicitat admiterea ambelor recursuri declarate in cauza cu consecinta casarii deciziei atacate si a respingerii actiunii ca nefondata.
Reprezentanta recurentuluiMINISTERULFINANTELORPUBLICE a sustinut la randul sau ca imobilul a fost expropriat in baza unui titlu legal si ca prin urmare actiunea reclamatilor este nefondata, solicitand in acet sens admiterea recursurilor sicasarea ultimei deciziipronuntate de catre instanta de apel.
Reprezentantaintimatului chemat in garantie apus concluzii de admitere a recursurilorsi de respingere a actiunii ca nefondata.
Aparatoareaintimatilor reclamanti asustinut ca recursurile sunt nefondate solicitand respingerea acestora.
Presedintelea declarat inchisedezbaterile recursurileformulatein cauzasi asupra caroraCurtea a ramasin pronuntare.
CURTEA.
deliberand asuprarecursurilor declarate de REGIA AUTONOMA "ADMINISTRATIAPATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT" (APPS-R.A.) si de MINISTERULFINANTELORPUBLICE in calitate de reprezentantal Statuluiimpotrivadeciziei nr. 156/A din 25 martie2002 aCurtii de ApelBucuresti - Sectia a III a Civila , constata urmatoarele:
Prin actiuneaformulata la 28 iulie 1998 si precizata la 6 noiembrie1998reclamantii G.M.L.si A.I.V. au chemat in judecata pe parata REGIA AUTONOMA (RA) L. cerandca aceasta sa fie obligata sa le predeain deplina proprietatesi pasnica folosintaimobilulsituat in Bucuresti, Bd. Dacia nr. 34, sectorul 1.
Totodata reclamantiiausolicitatsa se constate nulitatea contractului prin care parata a inchiriat AmbasadeiRepublicii Elene imobilul in litigiu pretinzand ca RA"L." sa fie obligata sa le plateasca cu titlu de despagubiri 180 000 dolari SUA reprezentand contravaloarea chirieiincasate de aceasta fara drept.
Actiunea a fost a fost inregistrata pe rolul Sectiei a III a Civile a Tribunalului Bucuresti cu numarul de dosar2789 / 1998, fiind apoi admisa in parteprinsentintacivila nr.1074pronuntata la11 decembrie 1998 prin care parataRA "L."a fost obligata salase reclamantilorin deplina proprietate sipasnica folosintaimobilulrevendicat de acestia si sa le platesca200 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin aceeasi hotarare s-a constatat nulitatea contractului de inchiriere dintreparata cu Ambasada Republicii Elene, fiindrespinsa ca neintemeiatacererea avand ca obiect obligarea paratei la plata de despagubiri.
Impotriva acestei sentinteau facut apel atat parata cat si reclamantii, cauza fiind inregistrata pe rolul Sectiei a III a Civile aCurtii de ApelBucuresti cu numarul de dosar 1051/1999.
Printr-o prima decizie avand nr. 169/A din 22 iunie 1999 instantaastfel sesizataa anulatca netimbrat apelul reclamantilorsi a admis apelul facut de parata respingand actiunea ca nefondata.
Recursul declarat impotrivaacestei decizii de catre reclamantii G.M.L. si A.I.V. - si care a fost inregistrat pe rolul Sectiei civile aCurtii Supreme de Justitiecu numarul de dosar2208/1999 - a fostde asemeneaadmis prin Decizia nr. 956 din 17 martie 2000.
In motivarea acestei din urma decizii s-a retinutcamasuraanularii apelului facut de reclamantieste conforma dispozitiilor legale care reglementeazamateria taxei judiciare de timbru.
Totodata instanta de recurs a apreciat ca admiterea apeluluiparateisi respingereaactiunii in revendicare pe considerentul ca dreptul de proprietate al reclamantilor ar fi fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca anterioara sunt lipsite de temei legal intrucat in cauza nu opereaza autoritatea de lucru judecat.
S-aretinut de asemenea cainstanta de apel nu a motivat in nici un felsolutia de respingere a actiunii in ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii contractului deinchiriere dintre parata si Ambasada Republicii Elene.
In raport cu toate aceste considerenteDecizia pronuntata in apel a fost casata "in parte"in sensul trimiterii cauzei la instanta de fond pentru rejudecarea capetelor de cerere privind revendicareaimobilului si constatareanulitatii contractului de inchiriere.
Ca urmare cauza a fost reinregistrata pe rolulSectiei a III a civile a Tribunalului Bucuresti cu numarul de dosar1333/2001.
La8 martie 2001RA "L."a formulat o cerere reconventionala prin care asolicitat cain cazul admiterii actiunii principale reclamantii sa fie obligati sa ii plateascacontravaloarea actualizata a lucrarilor de investitiiefectuate deparatala imobilul care formeaza obiectul litigiului.
Tot la 8 martie 2001 parata a formulat o cerere de chemare in garantiesolicitand ca - in ipotezaretrocedarii imobiluluicatre reclamanti - sa se stabileasca in sarcina "CONSILIULUIGENERALALMUNICIPIULUIBUCURESTI si a PRIMARULUI SAU GENERAL" obligatia de restituire in favoareaRA "L."a unei sume actualizate care sa corespunda cu "c/valoarea imobilului achitata Primariei" .
In sustinerea acestei cereri s-a precizat ca imobilul revendicat de reclamanti a fost dat in administrarea paratei prin Decizia nr. 396/10 mai 1990a PRIMARIEIMUNICIPIULUIBUCURESTI, ocazie cu care RA "L."a achitat suma totala de 16 937 435 lei.
In acelasi contextparata initiala asolicitatintroducerea in cauza a Statului Roman prin MINISTERULUI FINANTELOR., cerereincuviintata de catre instanta prin incheiereadin 8 martie2003.
La 3 aprilie 2001 reclamantiisi parataRA " L." au incheiat o tranzactie prin care primii se angajau sa platescaparatei contravaloareapretentiilor formulate de acesta in cererea reconventionala renuntand in acelasi timp la doua dintre capetele de cerere inserate in actiunea introductiva, cereri careaveau ca obiectpretentiicorespunzatoarechiriilor incasate de parata si respectiv constatarea nulitatii contractului de inchiriere a imobilului catre Ambasada Republicii Elene.
Prin sentinta civila nr. 473 pronuntata la 26 aprilie 2001 Sectia a III a civila aTribunalului Bucuresti a respinsatat actiunea reclamantilor cat si cerereareconventionala sicererea de chemare in garantie formulate de parata RA"L."
Apelul facut ulterior impotriva acesteisentinte de catre reclamantiiG.M.L.siA.I.V.afost admis prin Decizia civila nr. 36/A din 28 ianuarie 2002 pronuntata de catre Sectia a III a Civila aCurtii de ApelBucuresti in dosarulnr. 3428 / 2001.
In considerentele acestei din urma decizii s-a retinut ca hotararea instantei de trimitere care a judecat cauza dupa casare este nemotivata.
Pe cale de consecinta s-a dispusanularea sentintei apelatestabilindu-se totodataun nou "termen pentru judecarea in fond".
Ca urmarela25 martie 2002Sectia a III a civila aCurtii de ApelBucuresti a pronuntatDecizia civila nr. 156/Aprin care a admis in parteactiunea principala obligand-o pe parata RA "L."sa lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesieimobilul revendicat de acestia.
Prin aceeasi decizie a fost admisa in parte si cererea reconventionala formulata deRA "L.",instanta luand act de tranzactia intervenita intre aceasta parata si reclamanti.
Totodata s-a dispus disjungereacereriide chemare in garantie formulata de RA "L.", cerere care a fost trimisa spre rejudecarein fond Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.
La 29 iulie 2002 impotriva deciziei astfel pronuntate audeclaratrecur.
REGIA AUTONOMA"ADMINISTRATIAPATRIMONIULUIPROTOCOLULUI DE STAT " (RA) in calitate de succesoare in drepturi a paratei initiale RA "L." cat si MINISTERULFINANTELORPUBLICE in calitate de reprezentantal Statului Roman, cauza fiind ulteriorinregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarulde dosar 3679/2002.
In motivarearecursului sauintemeiat pe dispozitiile art. 304 punctul 9din C. proc.civ."ADMINISTRATIAPATRIMONIULUIPROTOCOLULUI DE STAT " RA acriticat hotararea recurata sustinand ca acesta "este lipsita de temei legal si a fost data cu incalcarea si cu aplicarea gresita a legii".
In acest senss-a sustinut cainstanta de apel a considerat, fara temei, ca proprietara imobiluluidin momentul nationalizarii, care era"casnica" ar fi fost exceptata de la aceasta masura conform art. II din Decretul 92/1950.
Tot in cuprinsul recursului s-a relevat ca in cauza nu s-a facut dovada radierii ipoteciicare greva imobilulatat la data dobandirii lui de catre autoarea reclamantilor, cat si in anul 1940.
S-a afirmat de asemenea ca masura restituirii catre reclamantia cladirii revendicate - in care isi are resedinta ambasadorul Republicii Elene in Romania - incalcanormeledin Conventia de la Viena dinanul 1961referitoare la inviolabilitatea si imunitatea de jurisdictie care opereaza in favoareadiplomatilor, fiind in acelasi timp contrara dispozitiilor art. 16 punctul 4 din legea nr. 10/2001.
Totodata recurentaAPPS RA a invocat incauza atributiile care ii revin in sensuladministrarii si inchirierii anumitor categorii de imobile amintind ca acesteprerogativei-au fost conferiteprinart. 3 alin. 1 si art. 5 din HGnr. 533/2002.
Criticaprivind incalcarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 a fostsustinuta si prin recursul declarat in cauza deMINISTERULFINANTELORPUBLICEin calitatea sa de reprezentant ala Statului Roman.
Acelasi recurent amai sustinut ca aprecierile instantei deapel conform caroraexpropriereaimobilului in litigiu ar fi avut locfaratitlu valabil suntnefondate deoarecerespectivul bun a fost nationalizat in temeiul Decretului nr. 92/1950.
In aceeasi ordine de ideis-asubliniat actul normativ de nationalizare a fost emis in conformitate cu dispozitiile art. 8 si 11 din Constitutiaadoptata in anul 1948.
In legatura cu acest recurs este de observat ca prin natura lorargumentele adusein sustinerea lui corespund sub aspect formal prevederilorart. 304 punctul 9din C. proc.civ.
Prin urmare acesttext de legeva fi avut in vedere inanalizarearecursului declarat de MINISTERULFINANTELORPUBLICE desinu a fost invocat in mod expres de recurent, respectivadeficienta de motivare fiind remediabila din oficiu in raport cu prevederile art. 306 alineatulultimdin C.proc.civ..
In ceea ce ii privesteintimatii reclamantiau cerutrespingerea ambelor recursuri,formuland in acest sens si o intampinare,iar intimatul chemat in garantie CONSILIUL GENERAL ALMUNICIPIULUIBUCURESTI- prinPRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI asolicitat admiterea recursurilor.
Recursurile sunt nefondate.
In acest sens Curtea retine cao parte dintre aspectele evocatede APPS RA in sustinerea recursului sau -ca de exemplu cele referitoare la prerogativelecare revinacestei parate conform HGnr. 533/2002 ori celeprivindipotecaexistenta asupra imobilului litigios cu zece ani inainte de nationalizare - sunt irelevante in raport cu obiectul litigiului.
La fel de putin relevanta in spetaeste si invocarea imunitatiide jurisdictie de care beneficiazadiplomatii Republicii Elene acreditatiin Romania,dat fiind caactiunea nu a fost formulata in contradictoriu cuacestia
De altfel obiectultranzactiei dintre reclamanti siparataAPPS RA include printre altelesi conservareadrepturilor locativeconstituiteca urmare a contractuluiprin care imobilul a fost inchiriatcu destinatia de resedinta a ambasadoruluiRepublicii Elene.
In acelasi timpinvocarea de catre ambii recurenti-paratia prevederilor art. 16alin. 1 si 2din Legea nr. 10/2001ca argumentimpotriva restituirii in natura a imoblului revendicat de reclamantise intemeiaza pe o gresita intelegere si interpretare a acestor texte de lege.
Din acest punct de vedere recursurile par a ignoraconcluziile, cu totul justificate ale instantei de apel, prin care s-a subliniat ca prevederi legale mentionatenu sunt aplicabilein cazul in care imobilul in discutiea fost trecut in proprietatea statuluifara untitlu valabil, doarece potrivit potrivit art. 16 alin. 4 si5 din Legea nr. 10/2001in astfel de situatii solutionareaeventualelorlitigii are loc conform dreptului comun aplicabil in materie.
TotodataCurteaconstataca nu sunt fondate nici criticile prin care, intr-o forma sau alta, recurentii auincercat sa acrediteze ideea existenteiunui titlude proprietate al statului constituit valabil prin actul de nationalizare.
Sidin acest punct de vedereinstanta de apel a dat o corecta interpretarereglementarilor aplicabile in materie retinand caefectul translativ de proprietatespecific actului de nationalizare nu s-a putut produce in conditiile in care cel putinuna dintre cele doua coproprietare ale acestui bun, beneficiadeprevedeile art. II din Decretul nr. 92/1950 care enumera functionarii printre categoriilesociale sau profesionale exceptatede la aplicarea acestui act normativ.
In acest sens este de amintit ca potrivit inscrisului doveditor depus in dosarulnr. 1333/2001 al Tribunalului Bucuresti (fila 44) la data intrarii in vigoare aDecretului nr. 92/1950reclamantaG.M.L., era angajata ca dactilografa.
Prin urmare este lipsita de relevanta imprejurarea ca A.E..cea de-a doua coproprietara a imobilului, era casnica si deci nu putea fiexceptata de la nationalizare decat in considerareaart. V dinDecretul 92/1950, dat fiind ca era casatorita cuA.I. R., iar la data aparitiei acestui act normativ acesta facea parte din categoria intelectualilor profesionistifiindangajat ca inginer la schela petrolieraBaicoi,asa dupa cum o atesta inscrisurile doveditoare depuse in dosarulmai sus amintit (fila 34).
De altfel chiar si in ceea ce o privestepe A.E.F.probele administratedemonstreaza ca, in egala masura,aceasta nu facea parte nicidin categoriile sociale expres vizate de masura represiva a nationalizarii,categoriiamintite expres in art. Idin Decretul 92/1950.
In alta ordine de idei Curtea retine ca - din motive care pot fi cel mult banuite - paratiiau omis sa se referein motivarea recursurilor lor la imprejurarea ca in listele anexa ale actului de nationalizare imobilula fost mentionat la pozitia nr. 343 ca apartinand lui "A.E.".
Este de observat ca titlulde proprietate astfel constituit nuputea fi opus in mod valabilnicimacar persoanei indicate ca unic proprietar, alcarei nume complet este "A. E.F.",masura exproprierii fiind cu atat mai putin opozabilacoproprietarei G.M.L., pe care legiuitorul a omis-o.
In plus omisiunile semnalate nu pot fi considerate simple erori materiale deoareceintreproprietatea exclusiva si proprietatea indivizaexistadiferentele esentialede natura juridica casi deregim juridic aplicabil.
Acesta este cel de-al doilea argument decisiv care demonstreaza inexistentunui titlude proprietate valabil constituit alSTATULUI ROMAN, asa dupa cum s-a retinut si de catre instanta de apel.
Asa fiind toate celelalte critici alerecurentilor prin care setinde la acreditarea ideii contraresunt lipsite de relevantasi urmeaza a fi inlaturate.
Retinand deci ca in cauza nu isi gasesc incidenta nici una dintre dispozitiile art. 304din C.proc.civ., Curtea urmeaza a face aplicarea art. 312 alin. 1din acelasi codrespingand ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de REGIA AUTONOMA"ADMINISTRATIAPATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT (APPS R.A.) si de MINISTERULFINANTELORPUBLICE in calitate de reprezentantal Statuluiimpotrivadeciziei nr. 156/A din 25 martie2002 aCurtii de ApelBucuresti - Sectia a III a Civila.
Irevocabila.
Pronunţatăîn şedinţă publică, astăzi 1aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1297/2002. Civil → |
|---|
