CSJ. Decizia nr. 1368/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1368Dosar nr.3575/2002
Şedinţa publică din 3 aprilie 200.
La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de D.M.I.împotriva deciziei civile nr.51 Ap din 5 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 3 aprilie 2003.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Braşov la data de 3 ianuarie 2002 contestatorul (reclamantul) D.M.I.a solicitat în contradictoriu cu intimata S.C." R."SRL Braşov constatarea nulităţii absolute a contractelor încheiate de S.C. " R."SRL privind apartamentele 1 b şi 1 c din imobilul situat înstr.Şt.O.Iosif nr.25, ap.1,înscris în C.F. 22409 top 2083/1/1/2/b, 2083/1/1/2/c şi restituirea în natură a acestor apartamente.
În motivare a arătat că în baza art.21 din Legea 10/2001 a depus o notificare la S.C. " R."S.R.L., pentru restituirea în natură dar prin Decizia nr.71/2001 intimata a refuzat restituirea cu motivarea că nu reclamantul este îndreptăţit, ci fostul proprietar P.V.
La termenul din 29 martie 2002 reclamantul şi-a completat acţiunea cerând anularea deciziei nr.71 din 23 noiembrie 2001 emisă de S.C. " R."S.R.L., iar prin înscrisul autentificat sub nr.611 din 2 aprilie 2002 laBiroul Notarului Public B. N., reclamantul a declarat că renunţă la judecata capătului de cerere privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiare de S.C. " R."SRL cu chiriaşii P. D. şi K.A.A..
Prin sentinţa civilă nr.200/S din 12 aprilie 2002 Tribunalul Braşov a respins acţiunea astfel cum a fost precizată.
A luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimata S.C. " R."SRL Braşov.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că reclamantul nu avea calitatea de proprietar al apartamentelor la data preluării lor de stat, Decizia nr.71 din 23 noiembrie 2001 fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel susţinând că:
- instanţa a încălcat prevederea imperativă prevăzută de art.261 pct.6 C.proc.civ.în sensul că pronunţarea nu s-a făcut în şedinţă publică;
- s-a încălcat dispoziţia imperativă prevăzută de art.294 C.proc.civ.în sensul că sentinţa nu este motivată în fapt şi în drept;
- înscrisul autentic ce constituie declaraţiade renunţare la petitul privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare este nul;
- nu sunt aplicabile dispoziţiile art.52 din Legea nr.4/1973 întrucât încăperile în cauză constituie dependinţele apartamentului de laparterul imobilului;
- fostul proprietar P.V. în anul 1996 a vândut apartamentul nr.2 de la etaj, oprindu-şi apartamentul nr.1 compus din parte şi subsol, făcând schimb legal de apartamente în anul 1978 iar după decesul său nu sunt succesori;
- s-a probat reaua-credinţă a " R."şi a celor doi cumpărători în condiţiile în care ilegalitatea preluării imobilelor de către stat în perioada comunistă era de notorietate;
- " R."Braşov a comis falsuri şi abuzuri, iar în baza Legii 10/2001 este obligat la restituirea imobilului revendicat;
- apartamentele 1 b şi 1 c au fost închiriate ilegal şi vândute ilegal;
- conform art.11 din Legea 112/1995, imobilele au fost abuziv preluate de stat.La data eliberării extrasului de C.F.35280 din 1974 nu poate fi vorba de apartamentele 1b şi 1 c ;
- P.V. nu şi-a dezmembrat propriul apartament. Apartamentele 1 b şi 1 c nu constituie locuinţe în sensul art.8 din Legea nr.4/1973 şi a art.3 din Legea nr.112/1995;
- " R."Braşov nu are calitate procesuală pasivă nefiind proprietara apartamentelor 1 b şi 1 c;
- actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule potrivit art.105 alin.1 C.proc.civ.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr.51/Ap din 5 iulie 2002 a respins apelul, confirmând soluţia instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada încălcării art.264 C.proc.civ.
Declaraţia de renunţare la capătul de cerere privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare este un act autentic care se bucură de prezumţia de validitate şi nu există nici o dovadă a vicierii consimţământului.
În mod corect instanţa de fond a constatat că reclamantul nu este o persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art.3 din Legea 10/2001 deoarece nu a avut calitatea de proprietar.
Contestatorul este proprietarul apartamentului 1 a înscris în C.F. 22409 nr.top 2083/1/1/2/a în baza contractului nr.5463/1978intabulându-şi dreptul de proprietate la datade 21 iunie 1978.
Asupra apartamentului 1 b şi 1 c din cartea funciară reclamantul nu a avut niciodată drept de proprietate. Acestea au fost preluate de stat prin Decizia nr.688 din 13 octombrie 1981 emisă de fostul Consiliu Popular al Judeţului Braşov din proprietatea lui P.V.în baza Legii nr.4/1973. Statul şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 b şi1 c la data de 18 decembrie 1981. Singura persoană îndreptăţită în sensulLegii nr.10/2001 să solicite restituirea apartamentelor nr.1 b şi 1 c este P.V., sau succesorii acestuia.
Dispoziţiile art.105 alin.1 C.proc.civ.sunt respectate, acest litigiu intrând în competenţa desoluţionare a tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, fără a-l structura în motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ., reluând în esenţă criticile formulate în apel.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins ca atare.
Conform art.3 din Legea 10/2001 „Sunt îndreptăţite în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent:
a. persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora".
În baza art.21 din aceeaşi lege contestatorul a notificat intimata S.C. " R."SRL pentru restituirea în natură a apartamentelor 1 b şi 1 c din imobilul situat în str. Şt.O.Iosif nr.25, Braşov.
Contestatorul nu este însă titularul dreptului de proprietate în sensul art.3 din Legea 10/2001 aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului. Proprietarul era P.V.conform extrasului de C.F. eliberat sub nr.35280/1974 (fila 38 dosar nr.354/2002). În anul 1981, în baza art.52 din Legea 4/1973 prin Decizia nr.688 din 13 octombrie 1981 (fila 89 dosar 354/2002) apartamentele 1 b şi 1 c situate în municipiul Braşov str.Şt.O.Iosif nr.25, au fost preluate de la P.V., statul intabulându-şi dreptul de proprietate.
Acest apartament a fost dezmembrat în trei apartamente 1 a, 1 b şi 1 c, care au primit număr de top noi, iar între contestatorul D.M. şi P.V.s-a încheiat un contract de schimb în baza căruia contestatorul a transmis în proprietatea lui P.V.apartamentul nr.2 din imobil, şi a dobândit în proprietate apartamentul nr.1 a (fila 11 dosar nr.354/2002).
Ulterior apartamentele 1 b şi 1 c au fost înstrăinate de stat în baza Legii nr.112/1995 chiriaşilor K.A.A.şi K.A.D.şi respectiv P. D. şi P.G., iar cumpărătorii şi-au intabulat dreptul de proprietate.
Prin declaraţia autentificată sub numărul 611 din 2 aprilie 2002 la Biroul Notarului Public N.B. din Braşov (fila130 dosar nr.354/2002 al Tribunalului Braşov) contestatorul D.M.I.renunţă la petitul cu privire la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr.1 b şi 1 c.
În raport de cele expuse şi restul criticilor formulate urmează a fi înlăturate, iar recursul se priveşte ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul D.M.I.împotriva deciziei 51/Ap din 5 iulie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1370/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1367/2002. Civil → |
|---|
