CSJ. Decizia nr. 1369/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1369DOSAR NR.3667/2002
Şedinţa publică din 3 aprilie 2003
La data de 21 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei civile nr.205 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 21 martie 2003, iar pronunţarea s-a amânat la 3 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 octombrie 2000, Ş.I.a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul general, Direcţia Generală de Administrare a Fondului Imobiliar (DGAFI) Bucureşti şi S.C. "H.N" SA Bucureşti, pentru revendicarea unui imobil compus din 160 m.p. teren şi construcţii, situat în municipiul Bucureşti, str.Franklin, nr.5, sector 1, preluat în patrimoniul statului, în baza Decretului nr.92/1950.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin încheierea din 21 noiembrie 2001, a constatat pe cale de excepţie că Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General nu are calitate procesuală pasivă cu privire la revendicarea apartamentelor nr.6 şi 9, înstrăinate chiriaşilor, prin acte de vânzare-cumpărare, încheiate în baza Legii nr.112/1995.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr.102 din 30 ianuarie 2002, a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, prin Decizia nr.205 din 20 mai 2002, a admis apelul reclamantei şi, schimbând în tot hotărârea atacată, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâţi să-i restituie reclamantei imobilul revendicat, cu excepţia apartamentelor înstrăinate în baza Decretului nr.112/1995. A respins acţiunea referitor la apartamentele nr.6 şi 9 din imobilul revendicat.
Soluţia din apel a fost motivată în sensul că titlul statului nu este valabil deoarece imobilul a fost preluat cu nerespectarea identităţii dintre persoana menţionată ca proprietar în listele anexă la Decretul nr.92/1950, respectiv Ş.V. E. şi adevăratul proprietar al bunului ladata naţionalizării, respectiv A.E.Ş. (autoarea reclamantei). Referitor la apartamentele nr.6 (etaj I), 7, 8 şi 9 (etaj II) şi 2 apartamente situate la mansarda imobilului, s-a reţinut că au fost înstrăinate şi se află în posesia unor persoane străine de proces.
Împotriva acestei decizii pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul general, a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.8 şi 9 C.proc.civ.., în dezvoltarea cărora aarătat, în esenţă, că titlul statului este valabil întrucât, la preluare, au fost aplicate dispoziţiile art.I din Decretul nr.92/1950 (imobilul are 31 apartamente), iar menţiunea din listele anexă la Decretul nr.92/1950, referitoare la numele şi prenumele proprietarului, a fost rezultatul unei erori materiale. A cerut respingerea acţiunii.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
Identificarea imobilelor, echivalentă individualizării obiectului drepturilor reale deduse judecăţii, constituie o împrejurare de fapt esenţială pentru rezolvarea corectă apricinii, lucru care rezultă din economia prevederilor art.112, 201 şi 261 Cod procedură civilă. Ea prezintă interes pentru determinarea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei, asigurarea respectării disponibilităţii şi prevenirii, în sensul art.129 alin.5 C.proc.civ.., a oricărei greşeli în aflarea adevărului de către judecător. Nu mai puţin, identificarea estenecesară punerii în executare a hotărârii pronunţate în cauză şi înscrierii drepturilor reale câştigate, în registrele de publicitate.
În cazul revendicării imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, identificarea se impune, imperios, pentru determinarea valabilităţii titlului de preluare.
Or, în speţă, referitor lalocul situării imobilului, numele şi prenumele proprietarului există discrepanţe între titlul de proprietate (f.10-15,62-84 dosar fond), anexa decretului de naţionalizare (f.24, 55) şi actul de sesizare a instanţei. Fără a încerca elucidarealor, instanţele au acceptat simplist, susţinerile orale şi scrise ale reclamantei, bazate, exclusiv, pe elementele de identificare extrase din titlu (f.62-83 dosar fond), planul de situaţie încorporat autorizaţiei administrative de construcţie, emisă în anul 1935 (f.11 dosar fond) şi actul de intabulare (f.55 dosar fond), în totalitatea lor eliptice, confuze şi îndoielnice.Ca urmare, au rămas fără suport probator şi fără convicţiune, concluziile referitoare la valabilitateatitlurilor de proprietate deduse judecăţii şi starea actuală a posesiei. Nu mai puţin, dispozitivul deciziei din apel consemnează laconic, dar fără vreun element de identificare a bunului, obligaţia de restituire la care s-a adăugat, deasemenea nedeterminabil "cu excepţia apartamentelor înstrăinate conform Legii nr.112/1995", aspecte care denotă dificultatea în care s-a aflat instanţa de apel, cauzată de insuficienţa probatoriului administrat.
Aşa fiind şi cum împrejurările de faptale pricinii n-au fost deplin stabilite, se impune în baza art.313 şi 314 C.proc.civ.., admiterea recursului şi casarea hotărârilorpronunţate în cauză cu trimiterea cauzei la prima instanţă.
Instanţa de trimitere urmează a completa probele dosarului cu o expertiză topografică a terenului şi tehnică a construcţiilor, ţinând seama de dispoziţiile art.315 alin. 1 C.proc.civ.., precum şi de toate motivele invocateînaintea instanţelor ale căror hotărâri au fost casate (alin.3).
În baza art.725 alin.3,art.2 lit.b şi 1 pct.1 C.proc.civ.., dosarul urmează a fi trimis, spre soluţionare, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul Primăriei Municipiului Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr.205 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa nr.102 din 30 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV a civilă. Trimite cauza spre rejudecarela Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1374/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1370/2002. Civil → |
|---|
